Credeti că este normal ca un Președinte al Senatului, în vârstă de 63 de ani, să aibă semne de delirium tremens?


Domnul Tăriceanu nu încetează să mă surprindă. De 2 zile vine cu declarații care mai de care mai năucitoare. Mă opresc la două dintre ele:

a) ,,E normal ca un procuror de 27 de ani să răstoarne 2 guverne în decurs de o lună”?

Declarația în rezumat:

Credeţi că este normal ca într-o ţară democratică, cu regim parlamentar, un procuror, poate a cărui pricepere profesională nu pot să o apreciez, dar am posibilitatea să îmi pun nişte semne de întrebare – câtă experienţă are la 27 de ani şi câtă responsabilitate are – să răstoarne două guverne în decurs de o lună de zile, să zicem?…Lucrurile acestea până în final, privite cu detaşare din exterior, îi pot duce pe foarte mulţi la concluzia că este o încercare de lovitură de stat, pentru că lovitura de stat ce înseamnă? Înlăturarea unui regim democratic ales, prin instituţiile de forţă ale statului” (sursa Mediafax și Hotnews.ro)

b) ,,În cazul Ponta, nu e conflict de interese. Doamna Livia Stanciu să pună mâna să citească Constituția. Ea privește imunitatea ca Gigel de la sculările…. Nu e de resortul DNA, nici al Parchetului General, nu e de resortul procurorilor. Deciziile politice nu pot fi anchetate de Parchet. Numirea unui ministru trece prin filtrele de partid, apoi de Parlament, si, in final, de presedintele Romaniei. Justitia nu poate ancheta deciziile politice ale guvernelor. Nici nu e un conflict de interese. Procurorul DNA nu are cunostintele necesare de fond ca sa inteleaga ca e un teren in care justitia nu are de ce sa intre, cel al deciziilor politice. Justitia, in loc sa fie impartiala, e parte a jocului politic.” (sursa: realitatea.net

Înainte de a spune în ce fel am citit eu declarațiile domnului Tăriceanu, câteva simptome ale ,,delirium tremens”

– o stare de confuzie care se instalează rapid (care este urmare în general a renunțării la alcool). Întrucât domnul Tăriceanu nu pare vreun consumator, intuiesc faptul că starea de confuzie instalată rapid are alte cauze;

– oamenii afectați de delirium tremens pot vedea și auzi uneori lucruri pe care alții nu le văd și nu le aud (spre exemplu halucinații legate de ceea ce scrie în Constituție);

– perturbări intense ale percepțiilor vizuale – imaginarea unor insecte, șerpi sau șobolani (în cazul de față omul și-l imaginează pe Gigel de la sculărie).

Acum, întâi declarația b) și anume: ,,Doamna Livia Stanciu să pună mâna să citească Constituția… deciziile politice nu pot fi anchetate de Parchet”.

Acum, eu am pus mâna și am citit Constituția. Iată ce scrie la articolul 72 (Imunitatea parlamentarilor):

Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Din punctul meu de vedere, interpretarea pe care o oferă domnul Tăriceanu acestui articol are semnele delirium tremens. Constituția protejează parlamentarii pentru OPINIILE POLITICE, nu pentru deciziile politice. Desemnarea domnului Șova în poziția de ministru de către șeful de partid al domniei sale (și prim-ministru) nu este o opinie politică, ci o decizie politică. Domnul Șova nu reprezintă o opinie politică a domnului Ponta ci face subiectul unei decizii administrative, luată politic. În schimb, conflictul de interese este o infracțiune prevăzută de Codul Penal. Articolul 301, Noul Cod Penal:

Conflictul de interese

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Așadar, având în vedere că

a) domnul Ponta a luat în 2012 decizia de a îl numi pe domnul Șova în poziția de ministru;

b) domnul Șova a obținut direct un folos patrimonial (salariul de ministru);

c) domnul Ponta s-a aflat în raporturi comerciale în ultimii 5 ani dinainte de 2012 (2007-2008) cu domnul Șova și a beneficiat din partea domnului Șova de foloase materiale

în opinia mea, există indicii rezonabile în privința conflictului de interese, așa cum este el definit de Codul Penal. Deci, decizia primului ministru care, în exercitarea atribuțiilor sale a participat la luarea unei decizii prin care Șova a obținut un folos patrimonial, poate fi cercetată sub aspectul conflictului de interese. Iar dacă nu este conflict de interese, asta nu trebuie să decidă nici domnul Tăriceanu (care dă acest verdit), nici Parlamentul – ci fie Parchetul – prin neînceperea urmăririi penale, sau, cel mai sigur, judecătorul. Nu domnul Tăriceanu.

Deci înainte de a o invita pe Livia Stanciu să citească Constituția, domnul Tăriceanu ar trebui să facă el însuși acest lucru.

De aceea cred că domnul Tăriceanu este subiectul unei stări de confuzii instalată rapid, vede lucruri pe care alții nu le văd (pentru dânsul decizie politică/administrativă = opinie politică) și are perturbări intense la nivelul imaginației: ,,ea percepe imunitatea ca Gigel de la sculărie”. Simptome de delirium tremens.

Și acum declarația a) ,,E normal ca un procuror de 27 de ani să răstoarne 2 guverne în decurs de o lună”?

Și aici, vedem cum perturbările intense la nivelul imaginației (semn de delirium tremens) îi joacă feste puternice domnului Tăriceanu.

– remarc întâi interesul expres al domnului Tăriceanu pentru vârsta procurorului DNA Jean Uncheșelu. O fi găsit dânsul pe google vârsta lui Uncheșelu sau a citit vreun raport?

– o acțiune legitimă a DNA (de cercetare a unor fapte penale) este distorsionată la nivelul percepției domnului Tăriceanu de guverne care cad și se succed rapid. În imaginația domnului Tăriceanu, simpla cercetare penală face ca guvernele să cadă (întâi unul PSD, apoi unul PNL).

În fapt, presupunând că domnul Ponta își pierde mandatul de premier (prin demisie sau prin suspendare în urma începerii cercetării penale), asta nu înseamnă căderea unui guvern PSD și înlocuirea cu unl PNL. Primul lucru logic după o demisie/suspendare, este ca actuala majoritate să desemneze un nou premier, tot din partea actualei majorități, care poate păstra toată componența cabinetului Ponta, mai puțin pe domnul Ponta. Asta nu înseamnă schimbarea majorității, ci doar un alt premier.

Apoi, nu numai că domnul Tăriceanu recunoaște că nu poate să își țină imaginația în frâu (distorsiune la nivelul percepției) dar le cere și ziariștilor să treacă de la realitate (care ar fi putut să însemne doar schimbarea premierului nu și-a a majorității care îl susține), tocmai la imaginație. La imaginația lui (sursa: hotnews.ro):

Tariceanu le-a cerut ziaristilor sa isi imagineze urmatorul scenariu: primul ministru este urmarit penal si isi da demisia, iar in fruntea guvernului este numit liderul opozitiei, respectiv Alina Gorghiu, care nu este „chiar o persoana care sa aiba un dosar perfect, fara niciun fel de pata”.

Astfel, aceasta „ar putea sa fie acuzata in acelasi dosar, avand in vedere ca societatea de avocati din care facea partea apara partea adversa” si „am asista iar la o declansare de urmarire penala si o noua criza de guvern”, a continuat Calin Popescu Tariceanu.

Să o vezi pe Alina Gorghiu în locul lui Victor Ponta, care ar urma să fie și ea  demisă tot din cauza ,,unui procuror de 27 de ani” eu cred că este mai mult decât o distorsiune severă la nivelul percepției.

Dar până la urmă, ce îl deranjează pe domnul Tăriceanu la domul Uncheșelu? Vârsta? Ntzzz.

În discuțiile cu apropiații mei, am împărtășit tot timpul speranța că la un moment dat, procurorii tineri, neîntinați, nepoluați, dornici de carieră și de afirmare, îi vor înlocui pe cei cu probitate discutabilă (vezi cazul procurorului Ponta care, potrivit lui Traian Băsescu, dacă ar fi fost ofițer SIE în perioada în care era procuror – lucru interzis de lege, ar fi avut dublă comandă). Iar comanda mai puternică sunt convins că s-ar fi aflat la SIE. Poate că procurorul Uncheșelu este unul dintre acești tineri, pe care mi i-am imaginat. De fapt, sper din toată inima.

Și sunt convins că un procuror tânăr de 27 de ani poate gândi mai bine decât un procuror/magistrat care ar crede că domnul Tăriceanu (prieten al domului Patriciu), a cumpărat acțiuni Rompetrol citind despre asta în Ziarul Financiar (în ceea ce s-a dovedit cea mai mare anchetă românească pentru manipularea prețului pe piața de capital).

Pentru cei care nu își mai aduc aminte vă reamintesc că în urmă cu aproape 10 ani (în 29 noiembrie 2005), domnul Tăriceanu a fost audiat de procurori în cazul de manipulare a acțiunilor Rompetrol. Iată declarațiile de atunci ale domnului Tăriceanu:

La finalul audierii sale, Tariceanu a precizat ca a explicat procurorilor, intr-o declaratie pe trei pagini, cum a achizitionat actiuni la aceasta societate, in 2004, bazandu-se pe informatiile din presa cu privire la evolutia acestora. „Nu am fost audiat in calitate de prim-ministru, ci de persoana fizica, persoana particulara”, a tinut sa sublinieze Tariceanu, adaugand ca are obligatia de a se comporta in fata legii ca oricare alt cetatean si de a se prezenta in fata justitiei. „Ma pun la dispozitia justitiei ori de cate ori este nevoie”, a precizat Tariceanu, subliniind ca nu vrea sa influenteze in nici un fel mersul anchetei in acest caz. Potrivit primului-ministru, procurorii s-au comportat „foarte corect” in timpul audierilor, iar toate intrebarile ce i-au fost puse de anchetatori in calitatea sa de martor au fost „normale” … „Am explicat ca decizia am luat-o pe baza informatiilor aparute in mass-media, care era plina de anunturi ce relatau care este piata acestor actiuni”, a spus Tariceanu, adaugand ca este „un cititor fidel al ziarului Financiar”. Acesta a subliniat ca nu este „un jucator” la bursa, ci un investitor. El nu a putut preciza cate actiuni Rompetrol a detinut, intrucat au avut loc mai multe tranzactii.
Intrebat daca, in opinia lui, Dinu Patriciu a manipulat piata, Tariceanu a raspuns ca nu poate face o astfel de afirmatie. „Mi-e greu sa cred ca poate fi vorba despre manipulare, fiind vorba despre vanzari-cumparari de actiuni”, a adaugat Tăriceanu.

Am o veste pentru domnul Tăriceanu: justiția nu mai este atât de infiltrată ca în urmă cu 10 ani (când, dacă e să îi dăm crezare lui Traian Băsescu, ofițeri SIE erau deghizați în procurori) și când reușea să convingă procurorii că a cumpărat acțiuni la societatea prietenului Patriciu, pe baza a ceea ce a citit în Ziarul Financiar. Nu credea domnul Tăriceanu că a fost vorba de manipulare (în 2005). Vreți să vedeți ce a hotărât justiția în octombrie 2014 în acest caz, pentru un prieten comun al domnilor Tăriceanu și Patriciu, Sorin Roșca Stănescu?

Iată:

Screen Shot 2015-06-11 at 2.21.09 AM

Deci, a fost sau nu a fost manipulare a pieței de capital? Categoric da. Extrasul de mai sus este tot din Ziarul Financiar. O fi în continuare cititor al ZF-ului domnul Tăriceanu?

Concluzionând, văd o anumită teamă din partea domnului Tăriceanu față de procurorii tineri, gen Jean Uncheșelu, care au potențial să nu fie controlabili. Domnul Tăriceanu îi preferă pe ceilalalți. Lucru evident din virulența atacului la procurorul Uncheșelu (care ar dărâma 2 guverne, inclusiv unul imginar al domnului Tăriceanu). Nu știu cum va evolua procurorul Uncheșelu în viitor. Dar am multă încredere în procurorii tineri, sau în cei care se află acum pe băncile facultăților, care își doresc venituri cinstite, reputație și carieră. Pentru ei, Tăricenii, Băseștii, Ponții, Cocoșii, Udrele, Dragnii, șefii de instituții importante ale statului nu vor mai fi indivizi care, într-o anumită conjunctură, au beneficiat de o anumită protecție. Pentru ei, Tăricenii, Băseștii, Ponții vor fi doar subiecți de drept.

Cu ajutorul lor, dosare precum cel în care Ponta este acuzat de facturarea unor servicii fictive (acuzații și urmărire penală care ar fi putut începe din 2011), nu vor mai aștepta dispariția unei anumite protecții. Și de aceea văd această teamă din partea Tăricenilor care își dedică și ultima brumă de energie disponibilă la finalul vieții active pentru a le oferi protecție Șovilor și Ponților care vor fi tratați exact ca ,,Gigel de la sculărie”, ca Gigel de la Citroen sau ca Gigel de la Șova.



Categorii:Editoriale

Etichete:, , , , , , , , , ,

4 răspunsuri

  1. La punctual b) ati tras-o un pic de par. Sunteti sigur ca „salariul de ministru” reprezinta un folos patrimonial?
    Discutam, desigur, lucrurile in cea mai buna lume posibila, in care cand spuneti „salariu” chiar va ganditi doar la salariul oficial si la limitarile functiei publice. Pentru ca in aceasta lume ideala (unde justitia este complet straina de jocuri politice, iar ministrii traiesc din salariu), sunt convins ca numirea intr-o functie de ministru a unui avocat cu oarecare succes reprezinta o pierdere, nu un „folos patrimonial”.
    Asa ca eu cred ca parchetul ar trebui sa vina cu ceva mai solid decat salariul ministerial ca folos patrimonial.

  2. justiția nu mai este atât de infiltrată ca în urmă cu 10 ani
    … hahahaha… HAHAHAHAHA… gunoiul statului a transformat procurori securiști în judecători… strecurând astfel justiția de… securiști… hahahaha…

Trackback-uri

  1. sorin rosca stanescu | Parlamentari Romani

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.