Atat de incitanta este incat Catalin Tolontan a realizat un exercitiu, publicand pe blogul sau ceea ce eu cred ca este mai degraba ceea ce ar vrea Tolo sa spuna Presedintele si in niciun caz ceea ce ar urma sa spuna Presedintele.

Personal consider ca esenta discursului va fi cu totul alta. Ea este ilustrata, sub forma de pamflet, mai jos:

Adica oricat ma vreti voi plecat, eu nu voi pleca. Voi spune: ”Nuuu, nuuuuu, nuuuuuuuuuu”. Ramane sa asteptam interventia.

In plus, Marian Munteanu a declarat ca s-ar reintoarce in Piata Universitatii, daca studentii lui i-ar cere acest lucru (Marian Munteanu este acum profesor universitar).

Foto: Q Magazine

a) ”cartoful” raspunderii guvernamentale este extrem de fierbinte, iar Traian Basescu il arunca oriunde.

b) cu tot respectul pentru Emil Boc, dansul dovedeste ca este complet netot. Nu ca prim-ministru (unde nu are nicio treaba). Ci ca om. Detaliez intai asta, pe scurt.

Demiterea lui Baconschi vine in contextul in care, cu o saptamana in urma, ii numea pe protestatarii din Piata Universitatii drept ”mahalaua violenta si inepta”.

Detalii in fotografia de mai jos, desi curajosul Baconschi si-a sters postarea de pe blog:

Am scris pe scurt despre asta AICI  (intrucat Baconschi nu merita mai mult decat cateva randuri). Cu alte cuvinte, Baconschi ii numea pe romanii care protestau asa: stupizi, prosti, suma de tampiti (sinonime ale cuvantului inept). La o zi dupa, seful lui, Emil Boc, il numea un soi de negociator sef in relatia cu protestatarii si ONG-urile care doreau alegeri anticipate si multe altele. Cu alte cuvinte, lui Boc i-a placut ca Baconschi e ”smecher”, ii porcaieste pe protestatari. Nu este singurul gest care il califica pe Boc drept o persoana cu mintea marginita, care intelege greu cam orice, stupid.

Totusi sa iti dai seama abia dupa o saptamana ca ai facut un lucru prostesc si sa ramai inca in functie este prea mult chiar si pentru o tara cu democratie de banane, asa cum a fost transformata Romania. Un individ care pricepe atat de greu este potrivit pentru orice. Pentru orice pozitie in afara uneia decizionale.

Si inca ceva: ca Boc e nauc, asta nu e o noutate. Ca l-a demis dupa un telefon primit de la Traian Basescu – nici asta nu e o surpriza. Dar daca am inceput sa ne pese de politicienii nevrednici care jignesc populatia, nu ar trebui sa poposim un pic si asupra presedintelui? A trecut mai putin de un an de cand domnia sa cataloga poporul roman drept ”neperformant”.

A… si sa nu uit… ca orice fripturist, Baconschi si-a tras casa de la RAPPS, desi are, din cate cunosc, locuinta proprietate personala in strada Amiral Balescu. Ca un amanunt – baietii astia care fac parte din gasca care condamna comunismul – il condamna doar pentru a beneficia de privilegii in locul comunistilor. Locuinta proprietate personala a domnului Baconschi a fost cumparata in 1997, prin Legea 112 (proprietate confiscata de comunisti). Adica anti-comunistul Baconschi si-a tras o locuinta fix din patrimoniul creat de comunisti prin confiscare. Casa pe care a platit un pret derizoriu. Si pe care, inteleg din declaratia de avere a domnului Baconschi, o ofera cu chirie, incasand peste 1000 de Euro pe luna. Si atunci, unde sta domnul Baconschi? Ghici ghicitoarea mea: intr-o casa de la RAPPS. De fapt, unde statea.

Pentru ca fix astazi, domnul Baconschi ar trebui sa predea cheile de la apartament. Sa rezilieze contractul de inchiriere pentru casa dobandita recompensatoriu din fondul confiscatoriu al comunistilor, si sa se mute in ea. Si asta, dupa ce a fost demis prin SMS de catre Boc Emil, la sugestia lui Basescu Traian. Ce zi grea pentru domnul Baconschi! Probabil doar o noua noapte in jacuzii il mai poate face sa se relaxeze. Oare la ce ambasada de data asta?

Si, Baconschi, de ce ai sters postarea de pe blog? Ti-ai sters peretele?

Scriu în schimb despre ceva ce mi se pare de necrezut – și anume despre șeful băieților ăștia, cel care îi tolerează din neștiință sau pentru că sunt la categoria ”impuse”. Mi se pare extrem de grav că după 3 ani în care ai condus guvernul României și ai aplicat pe nerăsuflate politicile economice ale FMI, nu ai măcar o noțiune de bază: ce înseamnă salariul.

Pentru primul ministru (analfabet economic), salariații  sunt niște asistați, pensionarii deasemenea. Așa reiese foarte clar din declarațiile domniei sale făcute de la tribuna guvernului României. Priviți aici:

Este foarte clar, că pentru Boc, salariile sunt – OBLIGATII SOCIALE, iar pensiile – la fel. Și pentru știința primului ministru dar și al băieților aia de pe lângă el, public aici definiițiile pentru salariu și pentru pensii

Salariu: sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp. Adică o relație contractuală

Pensie: o sumă de bani pe care o persoană o primește după o perioadă de cotizare, atunci când se retrage din viața profesională activă, în condițiile legii. Pensia nu este o asistență, nu este un beneficiu, ci rezultatul contribuțiilor decenale ale salariaților pe perioada activă. Mai mult, contribuția la pensie este un soi de furt, atâta timp cât impui ca vârstă de pensionare minimum 65 de ani (care poate include contribuții fructificate  la fondul de pensii de peste 45 de ani). În România, speranța de viață a femeilor este de 77,4 ani, iar a bărbaților de 69,8 ani. In cazul barbatilor, acest soi de furt se traduce astfel: contribui 45-47 de ani la fondul de pensii și primești pensie timp de 5 ani. În cazul femeilor, aceiași contribuție se traduce într-o perioadă de 12,4 ani de plată a pensiilor. Așa se face că în România contribuțiile decenale se transformă în pensie cincinală. Dar despre asta voi scrie altă dată.

Mi se pare însă strigător la cer ca primul ministru să considere salariul sau pensia drept ”asistență socială”. Sa incurci in asemenea hal un tip de contract esential pentru orice administrator al unei economii nationale. Este foarte clar că băiatul acesta habar nu are ce înseamnă un contract. Și dacă nu știe ce înseamnă un contract, înseamnă că nu pune preț pe el. Ceea ce este evident din momentul în care domnul Băsescu a venit cu ideea genială de tăiere a salariilor cu 25% și a pensiilor cu 10%. Această mentalitate confiscatorie, comunistoidă , nu are nimic de a face nici cu stabilizarea nici cu ieșirea din criză. Ci din contră: are de a face cu adâncirea crizei, cu dispariția statului de drept și cu limitarea democrației la nivelul redus de înțelegere al unui singur om.

”It is the economy STUPID” – este propozitia folosita des de catre Bill Clinton, in campania electorala din 1992 impotiva lui Bush. Ea este inca valabila – in Romania vorbim tot despre economie. Doar că stupizii nu sunt în ”mahala” – așa cum încearcă Baconschi să își transfere imaginea, ci sunt chiar in jacuzzi – respectiv în guvernul României. Pentru că, potrivit definitiei, jacuzzi este ”un mic bazin cu jeturi de apa sub presiune, care creeaza vartejuri relaxante”. Baietii astia sunt relxati de tot. Nu au efectiv nicio treaba. Nici cu economia, nici cu ratiunea, si, evident, nici cu guvernarea responsabila.

Nu ma refer nici la elicopterul SRI, cu care Boc Emil isi transporta rubedeniile, iar cand este prins in fapt inventeaza facturi (cum ca ar fi platit pentru transportul nepoatei, de parca SRI ar fi companie de taxi aerian). Ma refer la o cu totul alta modalitate. Reteta este simpla:

Ea incepe inainte de 1989: important este sa fi fost ceva pui de sef, agreat de sistemul comunist si de securitate. Astfel ajungi sef de reprezentanta (inainte de 1989) in vreun oras comercial: sa spunem Anvers. Dupa care, cand se da drumul la libertate, te intorci sa pui umarul la democratie.

Desi nu ai construit nimic vreodata, esti pus sef peste transporturile nationale (ministru). Acolo, tragi concluzia ca romanii nu au nevoie de autostrazi, iar singura performanta este sa repari aceeasi autostrada de 3-4 ori in 2-3 ani. Cu banii respectivi s-ar fi construit 3  autostrazi noi. Respectivul decident se remarca asadar prin reconstructia la nesfarsit a singurei autostrazi romanesti.

Te faci totusi remarcat: pe langa banii din bugetul national, mai tragi o taxa, care iti poarta numele: ce se intampla cu noua taxa? Nimic. Si dupa ce timp de aproape 5 ani de ministeriat nu faci nimic pentru transporturi, te faci primar.

Ca primar general, te faci remarcat prin cateva lucruri: cel mai rasunator, o declaratie natanga: ”iarna nu-i ca vara”. Mai demolezi niste chioscuri, si cesionezi parcarile Bucurestiului unor acoliti. Baietii astia trag dare pe asfalt si isi pun la tescherea banii proveniti din prea putinele locuri de parcare din Bucuresti, printr-un mecanism de tip monopol.

Trec 4 ani. Constati ca nu ai facut nimic ca primar general al capitalei, cu exceptia castrarii unor maidanezi, daramarii unor buticuri si o celebra reabilitare de tramvai: linia 41. Evident, altii sunt de vina: desi ai painea si cutitul, spui ca nu ai un consiliu general. Il ceri si il primesti la alegeri. Esti reales primar general al capitalei. Dupa ce primesti totul, candidezi la Presedintie. Este anul 2004 si ai 4 obiective majore: infrastructura, educatia, agricultura si sanatatea. Suntem aproape in 2012. Dupa 7 ani de mandat, constati ca infrastructura este la pamant. La fel si educatia. La fel si sanatatea. Cu agricultura, povestea este diferita: a plouat, este un an agricol bun.

Pretinzi ca infrastructura este dominata de contracte bazate pe coruptie. Ajungi sa renegociezi in 2005, un contract de 2,2 miliarde de dolari, care ar fi trebuit sa conduca in 2008 la finalizarea autostrazii Transilvania. In final, in loc de circa 465 de kilometri de autostrada pentru 2,2 miliarde de dolari, ajungi sa ai construiti circa 100, pentru o suma mai mare, si in zone fara rentabilitate economica.

Trebuie sa faci totusi legatura pe autostrada intre Comarnic si Brasov. Ajungi la exorbitanta suma de 80 de milioane de Euro pe kilometru. Evident ca nu se face. Miza este aici doar spaga mica dar de multe ori obtinuta pentru studiile de fezabilitate. In loc sa construiesti portiunea asta de autostrada, mai bagi cateva sute de milioane de Euro la colegii asfaltatori, ca sa construiasca o dara de autostrada intre Bucuresti si Ploiesti (desi este mult mai multa nevoie de o autostrada Comarnic-Brasov). Dar tu decizi o autostrada paralela cu mai mult decat rezonabilul DN1 (care reprezinta o splendoare intre Bucuresti si Ploiesti, comparativ cu cele 3 ore pe care le petreci pentru cei circa 50 de kilometri intre Comarnic si Brasov). Care este miza? Decideti dumneavoastra.

Si totusi, vrei sa ajungi si tu la munte, de sarbatori. Ar fi prea de tot sa iei si anul asta elicopterul. Prin urmare, mergi cu masina. Stai la rand, in trafic, ore in sir? Nici pomeneala. Parintele infrastructurii din Romania se simte singur, si dupa ce in urma cu circa un an se ratoia la SPP, zicand ca reununta la escorta, se razgandeste: cum sa stea parintele tarii in trafic, alaturi de plebei?

Prin urmare, nu sta. Ma intalnesc cu dansul in trafic: Vineri, in jurul orei 14.00. La Sinaia, traficul este bara la bara. Atat pe centura, cat si in oras. Sunt nervos. Deodata, aud niste sirene. Astea:

Nu stiu daca este Blonda, Dansul sau Piticul. Citesc pe net ca dansul isi face revelionul la Predeal si ca a ajuns vineri acolo. E clar: este dansul. Sunt convins ca de la Bucuresti la Predeal nu a facut mai mult de 90 de minute. Nu s-a dus sa se vada cu Obama la Predeal, s-a dus la party. Si a ajuns repede: nici 90 de minute. Vedeti ca a avut dreptate? Ce nevoie au romanii de autostrazi?

Vedeti aici si povestea celei mai scumpe autostrazi din lume. Dati click la http://soviani.com/2011/08/04/povestea-incredibila-a-celei-mai-scumpe-autostrazi-din-lume-autostrada-bechtel-nastase-mitrea-basescu-tariceanu-boc-dobre-orban-berceanu-de-doua-ori-boagiu-si-cine-va-urma-2/

De ce este nociva o astfel de atitudine: in primul rand pentru ca vorbim de cheltuieli discretionare. Anul trecut guvernul a cheltuit discretionar din acest fond peste 700 de milioane de Euro, cu destinatii de genul stadionul de la Cluj (acuzatii de spaga), stadionul National Arena din Bucuresti, sau televiziunea si radioul public (peste 30 de milioane de Euro). Toata lumea s-a pronuntat impotriva unei astfel de atitudini (chiar si Basescu). Dar nu este prima oara si nici ultima cand Traian Basescu sloganeste ceva corest si face exact pe dos. In al doilea rand, aceasta alocare catre atat de multe ministere reprezinta in fapt o noua rectificare bugetara. Adica ceva interzis chiar de legea pentru care actualul guvern si-a asumat raspunderea in fata Parlamentului. Legea responsabilitatii fiscale spune ca intr-un an se pot face cel mult doua rectificari, din care prima in a doua jumatate a anului. In Romania au fost facute deja 2 rectificari, iar cea din 21 decembrie reprezinta a treia rectificare. Ca de obicei, Fondul Monetar International este complice la incalcarea legilor Romaniei.

2. Majorarea taxelor si impozitelor: Trebuie sa priviti comunicatul de ieri al guvernului: arata o oarecare doza de senilitate fie la nivelul intregului guvern fie la nivelul aparatului condus de cel mai bun ministru de finante al lumii din 2011.

Oare accizele nu sunt impozite? Poate sunt niste pitpalaci (in perspectiva guvernului Romaniei).

3. Politicile guvernamentale au adus mai multe autoritati locale si entitati care tin de autoritatile locale in incapacitate de plata. Ce fac ele? Arierate. Plati restante. Adica continua ascunderea deficitului bugetar (in tip ce declaram ca ne incadram in tinta de 4,4%). Asta vedem tot în comunicatul guvernului (de dupa sedinta de ieri). Pentru ca nu mai au bani sa plateasca materia prima necesara incalzirii, mai multe institutii care tin de autoritatatile locare primesc materie prima din rezerva strategica a tarii. Cica sub forma de imprumut. Fals. Nu sub forma de imprumut, pentru ca daca ar avea de unde rambursa imprumutul, si-ar fi cumparat materia prima. De fapt, este o alta forma de mascare a deficitului. Ea va fi demescata de majorarea impozitelor si taxelor locale. Uite cum smenuieste guvernul deficitul in acest mod, mai jos:

Vorbim asadar despre un milion o suta optzeci de mii de tone de carbune energetic si 137 de mii de tone de pacura. Neachitate. Altfel 17 operatori din toata tara ar ramane fara combustibil.

4. Statul a continuat naționalizările. Prin propriile acțiuni, guvernul României arată intenția necurată și atitudinea de fapt față de managementul privat al companiilor. Pretindem ca vrem sa facem din companiile de stat companii profitabile prin management privat. In timp ce inca nu am vazut vreun manager privat, statul continua nationalizarea profiturilor: companiile de stat si regiile vor varsa la buget 85% din profitul obtinut! Oare la fel va spune acest guvern iresponsabil si managerilor privati? De ce nu se comporta la fel ca si in cazul unor manageri privati? Si de ce actualii manageri nu vocifereaza impotriva unei astfel de atitudini? Este simplu: sunt numiti poltiic, probabil nu au competente si probabil sunt santajabili. Niste neica nimeni. De ce o companie de stat spre exemplu nu isi poate investi cum credea ea profitul? Ca sa aiba Boc si gasca lui ce imparti clientilor politici prin Fondul de rezerva. In timpul asta se vorbeste despre privatizari ‘‘partiale’’. De vanzari de cote minoritare. Cum poate cumpara cineva de buna credinta actiuni in societati in care maine vreun premier care ar putea fi catalogat drept calamitate economica poate decide astfel de masuri anti-economice?

5. Cica România nu contribuie suplimentar cu bani la FMI. Oare? Guvernul tocmai a anunțat că varsă în trezoreria FMI înca 781 milioane DST (920 milioane EURO). In urma acestei alocari suplimentare, România are 0,44% din drepturile de vot la FMI. Cel mai probabil BNR va emite lei pentru plata acestui miliard suplimentar.

Scopul acestei majorari de cota este ridicarea resurselor la dispozitia FMI, decisa in octombrie anul trecut, pentru ca fondul sa fie mai eficient din punct de vedere al resurselor alocate. Banii astia merg si pentru salvarea Greciei, Irlandei, etc. Adica România rupta in fund de performanta economica a baietilor astia contribuie cu inca aproape un miliard  de Euro la FMI pentru a ii salva pe cei cu PIB/cap de locuitor de 3 ori mai mare decat la noi.

6. România nu mai este stat de drept. Nici macar stat democratic. Comasarea alegerilor pentru ca ‘’se realizeaza economii de 20 de milioane de Euro’’ nu este o explicație rationala din partea unui guvern care cheltuie intr-o singura zi 260 de milioane de Euro. Dealtfel, pe principiul asta, cea mai ieftina forma de democratie imbratisata de Romania ar fi dinastia. Pe modelul Coreei de Nord. Este momentul ca Presedintele Romaniei sa fie o femeie?

I have this image in mind when I think about the Romanian economy. We are approaching 2012 not by finding a better engine, but by wearing a lot of armors. Or, as our politicians prefer to name them: safety belts.

Actually, that was the initial meaning of the 2009 IMF-EU institutional agreement for 20 billion Euros: to be a safety belt. Our politicians went from ‘’we won’t be even touch by this crisis’’ to ‘’we don’t need an IMF agreement’’ then to ‘‘nothing more than a safety belt’’ and finally consuming about 90% of the money approved within the institutional agreement. This was not enough: in 2011, Romania moved towards another agreement, this time a precautionary one: we are going to draw 5 billion Euros just if we are going to need them (and respecting in the same time the obligations that we assumed towards the IMF).

The first IMF agreement was so impressive that The Economist named it back in December 2010: ‘’a welcome external straitjacket for fractious and dithering politicians’’.  Back then, I asked the Romanian President if, in the perspective of a new agreement, the first one proved more like a safety belt or like a straitjacket. The answer was somehow characteristic for the 60 years old former sailor: ‘’Mr. Soviani, the difference between me and you is that you can afford a straitjacket and I can afford just a safety belt. It was a safety belt that was very useful to Romania so it was able to avoid a derail. I can’t afford to dress the Romanians into a straitjacket’’.

It was the same President that missed the crisis and promised to the Romanians in December 2009 (when he was seeking reelection) that nobody will have their pensions cut or the wages reduced after January 1st 2010. This was just the foreplay for a 5 percentage points increase in VAT that followed overnight in July 2010 (from 19% to 24%) and a draconic 25% cut in all public wages in the same month. Probably, this was just a safety belt too… But his kind of measures sent back the Romanian economy into recession, with a -1.5 decrease of GDP in 2010 that followed a -7.4% decrease in 2009.

Meanwhile, the President and the policy makers pretended that the IMF-EU agreement is just a safety-belt. But the first agreement dressed no more than 6 shapes (the agreement was modified each time an IMF delegation came back to Bucharest to quarterly oversight the implementation of the agreement, because of missing the original targets). Finally, we came to absorb most of the 20 billion Euros and have a totally different agreement, even if we dramatically increased the VAT rate and we cut the wages in an non-understandable way for any European country. By almost fully using the institutional money and by applying primitive measures, Romania was able to avoid a default (even if it was a partial default – by not paying fully it’s public employees). Meanwhile, the inflation rate was the highest in the European Union (almost 8% in 2010). Just a safety belt, isn’t it? Yeah, right…

With the agreement ‘‘accomplished’’, Romania went towards a new 5 billion agreement. In each phase, the IMF delegations imposed new measures to be taken: further cutting the deficit, implementing the private management for the top resources companies in Romania still state-owned, and approving budgetary rectifications.

According to the Romanian laws, the national budget has to be sent by the Government to the Parliament no later that October 5th. It was delayed. The official reason was stated by the Romanian Prime Minister in an absolutely sincere take: we have to wait for the IMF delegation in order to finalize the budgetary draft. The delegation came, and the budget was sent to the Parliament, where it was finally approved. How it looked like? Further decrease of the public deficit (from a stated 4.4% of GDP in 2011 to 1.9% in 2012, even if the forecast for the economic growth was halved from 3.5-4% to less than 2%) and ignoring the law that was stated by the same government and Parliament (that the pensions are going to be indexed to the inflation rate). Most of all, this was done by ignoring some definitive, irrevocable and executory decisions of the judges regarding the paying of almost 2 billion Euros for some public servants that had their wages cut against the law.

Actually, this was incredible: how the Romanian government was able to disrespect the decision of the judges: instead of paying the money in the next second, they decided to delay the payment till 2016. This was done through an emergency ordinance (an exceptional way in which the government is able to skip the regular process of legislation and surpassing the Parliament). By this, the Parliament is skipped. This is not new. It happen over 100 times just in 2011 (or twice a week). Even if the democratic process tells us that the Government should be the Executive arm of the State, for the mandates that the Parliament (the Legislator) gives to it.

Have we seen any angriness from the Senators or Deputies? Not at all: the Government just survived to a censorship motion that was initiated by the Opposition to prevent another abuse: the local elections are going to be postponed from April to November (when the general elections are going to be held). This is because of the crisis, says the government: we are going to save 20 million Euros by unifying the elections. This is the same government that increased the public debt from 14% of GDP in 2008 to 37% of GDP in 2011, cumulating a net decrease of the economy with 10%, including a 1.5% increase that is forecast for 2011 (half of it thanks to an exceptional agricultural year).

Meanwhile, the President and the Government are optimistic for 2012: we are prepared to whether the crisis next year, and I’m rather optimistic, says the President that has in mind a 6 billion Euros absorption from the European Structural Funds in only one year (this is 8 times more than Romania was able to totally absorb in 2007, 2008, 2009, 2010 and 2011). We have another safety belt in the precautionary agreement with the IMF, that most of the independent analysts forecast that is going to be used in 2012.

In the same time, Romania has to payback just to the IMF about 6 billion Euros (in 2012 and 2013) – that means about 4% of the country’s GDP. And I asked Mr. Jeffrey Franks – the IMF chief of the Delegation for Romania, if he will accept the same kind of measure that was applied to the public servants that were not able to get their money – that means postponing to 2016. Mr. Franks was very serious: if Romania has a problem to pay back the money to the IMF, there is a precautionary agreement that is going to be activated. Wow! That’s the same safety belt that we count on. The difference is that it is a safety belt for the solely use of the IMF?

What’s left for the Romanians? The rigors of the IMF agreement that equals the sum of all the safety belts. Or ‘’a welcome external straitjacket for fractious and dithering politicians’’, diverted to its People. The Romanian economy is supposed to cut it’s deficit by half while avoiding the recession. That reminds my of the legendary Romanian tank: so well prepared towards any attack, but still unable to move.

S-a întâmplat simplu: intr-un exces de … nu știu cum să-i spun și cu o prezentare care sună așa: ”Să fii ministrul de finanțe al unei țări ar putea să semene cu o cupă otravită în contextul economic actual, dar sunt încă mulți politicieni care fac o muncă autentică în țările lor afectate de criză. The Banker îi salută pe toți aceștia). Și îl desemnează pe Ialomițianu minsitrul de finanțe al anului 2012, motivând cu succesele în implementarea acordului cu FMI

Este evident un gest de PR și o demență editorială a celor de la The Banker. De altfel, ei nu sunt la prima decizie amuzanta: în 2001, an în care Alan Greenspan – șeful rezervei federale americane, reușea re-startarea economiei americane după atacurile de la 11 septembrie și după criza ”.com”, the Banker îl numea pe Mugur Isărescu guvernatorul anului 2002 (nu la mult timp după ce băncile cădeau una după alta)

Poate că The Banker are dreptate, deși eu cred că au luat-o razna. Dar dacă au dreptate înseamnă că Gheorghe Ialomițianu este acum la același nivel cu Mugur Isărescu. Și având în vedere că vremurile sunt mai complicate acum, probabil că este un pic peste Mugur Isărescu.

Nu îmi vine să spun decât atât: Ocupați THE BANKER!!! )

PS: La 10 ani de la performanta domnului Isarescu, ea este egalata de cea a unui alt guvernator de banca centrala: in 2010, bancherul anului 2011 a fost desmenat domnul Lamido Sanusi. Cum cine este Lamido Sanusi? Uite aici: