Articolul a fost publicat inițial în ediția tipărită a Business Standard din 2 noiembrie 2009. Am ales să îl republic aici, pentru simplu motiv că mi se pare extrem de important să reamintesc evoluția estimărilor/prognozelor/dorințelor/acțiunilor Președintelui României, în actualul context. Lectură plăcută! Și luați aminte ce spunea Președintele : ”nu ne-am propus să ieșim din criză…”
Una dintre primele lecţii din economia care se studia în clasa a XI-a se referea la nevoi şi resurse. Pe scurt, nevoile sunt nelimitate, iar resursele sunt limitate. Probabil că una dintre primele lecţii învăţate de politrucii noştri este ignorarea totală a economiei. Pe scurt: resursele sunt nelimitate şi toate nevoile pot fi acoperite. Altfel nu se explică mediocritatea promitenţilor. Dacă la asta se mai adaugă şi minciuna, lipsa de principii, batjocura şi nepăsarea faţă de cei mulţi, avem o bună imagine a unora dintre candidaţii la Preşedinţie.
Pe actualul preşedinte nu pot să spun că l-am suspectat de minciună. Ci de habarnism. Adică dânsul nu are habar, dar pretinde că ştie. Altfel, cum putea să spună în toamna trecută că “această criză nu ne va atinge”? Sau că “nu avem nevoie de acordul cu FMI”? Sau, în martie, că vom avea creştere economică de cel puţin 1,5%? Criza l-a învins. Când e vorba despre economie, preşedintele are prea puţin habar.
Ce face un mediocru când e prins cu minciuna? Mai bagă una. Pe modelul “dacă nu se potrivesc principiile mele, mai am şi altele” (principiul, prin definiţie, fiind o idee de bază, prin urmare, este greu să ai variante “idei de bază”). Aşa şi preşedintele. Cea mai recentă mostră, discursul de sâmbătă, de la Iaşi. “România nu are o problemă în a plăti 20 miliarde de euro în cinci ani”, a spus preşedintele.
Cu toată stima, cred că a greşit verbul. Cred că a vrut să spună că România nu are o problemă în a cheltui 20 miliarde de euro. Nu îmi amintesc vreo perioadă de cinci ani în care România să fi plătit 20 miliarde de euro. Nu îmi amintesc pentru că nu există. Ca să îi plătească, trebuie să îi producă în exces faţă de ceea ce produce pentru acoperirea propriilor nevoi. Iar aici, vedem că preşedintele ignoră prima lecţie de economie: doar nevoile sunt nelimitate.
“România nu are o economie de tip locomotivă, motiv pentru care nu şi-a propus să iasă din criza economică, ci să diminueze efectele produse de aceasta”. Aici preşedintele are dreptate pe jumătate. Economia României nu este de tip locomotivă, ci de tip Titanic. Atunci când ne îndreptam spre aisberg, premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu puneau orchestra să cânte şi rearanjau scaunele pe punte. Între timp, poporul l-a aruncat peste bord pe Tăriceanu. Preşedintele a cântat în continuare, l-a pus pe Boc. Parlamentul l-a aruncat şi pe Boc peste bord. Preşedintele este singurul care mai cântă şi are în faţă alegerile din 22 noiembrie, când se întoarce la popor. Un popor căruia i-a spus, la Iaşi, că “nu ne-am propus să ieşim din criză”, iar puţin mai încolo că echilibrul în 2009 s-a realizat prin programul anticriză românesc. Care? Ăla pe care nu ni l-am propus?
Acum, preşedintele vrea să minimizeze împrumutul de 20 miliarde de euro: “Puteam să ne împrumutăm 100 de miliarde, care ar fi fost o povară grea, şi cel mai grav lucru ar fi fost că nu am fi putut valorifica momentul creşterii economice” – o altă minciună. Prin cele 12,95 miliarde de euro de la FMI, România a împrumutat de 11 ori cota alocată ţării noastre de la FMI, în mod excepţional, pentru că, de regulă, valoarea unui împrumut prin acord stand-by este de cel mult trei ori cota. Nu am auzit şi nu voi auzi vreodată despre o ţară care să împrumute de 100 de ori cota de la FMI. Ceea ce arată că preşedintele este total paralel cu economia.
“România ar fi avut o problemă dacă mergea pe ideea: lasă să ne împrumutăm şi să continuăm să creştem în mod fals nivelul de trai al populaţiei”, a mai spus preşedintele la Iaşi. Din păcate, este exact ceea ce a făcut România anul acesta: s-a împrumutat, nu a luat nicio măsură de reducere a cheltuielilor, prin urmare, împrumutul a fost folosit doar pentru acoperirea deficitului mare şi în creştere. Alternativa ar fi fost taxe şi impozite majorate sau reduceri de cheltuieli. În lipsa aplicării lor, în realitate, a fost menţinut un nivel de trai fals – din punctul de vedere al sustenabilităţii lui. Falsitate care se va răzbuna crunt. Deja, consumul populaţiei a scăzut cu 15% – nu neapărat pentru că sunt bani mai puţini, ci pentru că frica de a consuma este mare. Banii mai puţini vor lovi într-o etapă ulterioară.
Am descifrat aici nişte neadevăruri din discursul preşedintelui aflat în campanie, poate pentru că domnia sa crede că are un discurs economic foarte “hot”-fierbinte. Poate că aşa pare pentru domnia sa. De aceea, vreau să îi aduc aminte preşedintelui nostru ce spunea cel de-al 36-lea preşedinte al Americii – Lyndon Johnson: “Aţi observat vreodată că rostirea unui discurs economic seamănă mult cu senzaţia când faci pipi pe propriul picior? Ţie ţi se pare fierbinte, dar nu şi celorlalţi”. Eu am senzaţia că discursul preşedintelui nostru pare fierbinte doar pentru dânsul, domnii Boc, Videanu, Pogea, Berceanu, Blaga şi, evident, doamna Udrea.
Categorii:Editoriale
Blogul lui Radu Soviani 
Lasă un răspuns