11 lecții după protestul de la Ministerul Finanțelor


Am urmărit și analizat evoluția situației de la ministerul de Finanțe. Soluția găsită de ministrul ”dacă nu se potrivesc principiile mele, am și altele” a venit târziu. Faptul că dânșii nu cunosc situația, i-a durut în cot de salariați, și probabil la un moment dat chiar i-au suspectat că mint că au salarii de 400 și 500 de lei, îmi arată caracterul celor care au ajuns să ia decizii. Mai exact, lipsa lor de caracter.

Soluția era la îndemână. Am spus-o la Realitatea TV, la două ore de la izbucnirea conflicului. Ea consta în răspunsurile ministrului de finanțe la 3 întrebări : dacă recunoaște datoria, dacă da, cât e valoarea ei, și când va fi plătită restanța. De-a lungul celor mai bine de 24 de ore de prosteste, au existat diverse tipuri de răspunsuri la cele 3 întrebări : ”poate, nu, poate”, ”mda, nu știm, îhî”, ”nu, nu, nu”. Soluția finală a venit după mai bine de o zi : ”da, da, da”. Repet, singura soluție normală și acceptabilă, atunci când minți un angajat, cu venituri de 2000 de lei, că va ajunge să încaseze 1500 de lei, și în fapt, veniturile lui scad cu mai mult de 60%. A fost o tentativă de furt. Mult de la mulți. Soluția am scris-o și aici. Redau esențialul din articolul publicat pe 13 octombrie, la ora 16.53 :

Ce ar fi trebuit să facă ministrul finanţelor? În niciun caz să fugă la guvern, aşa cum a făcut. Ar fi trebuit să iasă pe holurile ministerului de finanţe şi să spună : dragii mei, avem o datorie faţă de dumneavoastră de X milioane de lei, aferentă simulentelor pentru iulie şi august. Recunoaştem această datorie şi o vom achita în termen de Y săptămâni. Contaţi pe ea. Ce a făcut managementul ministerului de finanţe? A spus că există o iniţiativă în parlament care modifică o lege din 2009 şi o ordonanţă de urgenţă (numărul 1, atenţie!!!! din 2001), care va conduce la plata salariilor.”

După cum vedeți, soluția a fost la îndemână tot timpul. Nu au vrut să o aplice, iar din comportamentul irațional, batjocoritor și instabil al autorităților, dar și din protestul spontan al salariaților MF din București și din toată țara, se desprind, în viziunea mea, 11 lecții.

1. Băieții aștia care au ajuns să conducă țara nu știu decât de frică. Au crezut și s-au mințit singuri că pe holul de la primul etaj al ministerului de finanțe sunt ”vreo 20 de amețiți”, care se vor plictisi și vor pleca acasă. Nu s-a întâmplat așa.

2. România a fost de miercuri până joi în cvasi-incapacitate de plată. Pentru că da, dragii mei, atunci când ai o datorie și nu o recunoști, este exact situația incapacității de plată și chiar a intenției de furt.

3. Președintele dictează economiei românești. Domnia sa, dragul de Traian, a dictat să nu se mai plătescă stimulentele. Întrucât dânsul are prea multă personalitate, și-a ales miniștri care nu au deloc. Care, atunci când dragul de Traian le spune ”sari!”, ei întreabă :”Cât de sus?”. Așa se explică faptul că Ialomițianu a fugit la Boc, Boc a fugit la Băsescu, Băsescu a fugit la experiența sa de om pe care ”simțurile nu îl înșală”, și răspunsul a venit negativ : nu plătim stimulente, VOM plăti în funcție de performanță. Doar că răspunsul nu a fost suficient. Oamenii nu au plecat și ajungem la a 3-a lecție :

4. Și președintelui îi e frică. De cine? Tocmai de cei cărora le-a urat ”să trăiți bine”. Pe care i-a asigurat că ”această criză financiară nu ne va atinge”. Cărora le-a jurat că ”nimeni nu va avea salariile și pensiile mai mici de la 1 ianuarie”. Pe care i-a asigurat că ”noi nu trebuie să facem nimic pentru a ieși din criză”, după care au urmat tăierile de salarii, majorarea de TVA, dublarea chiar triplarea impozitelor locale, inflație. Niște nimicuri pentru domnul Președinte. Dar dânsul, care obișnuia să se întoarcă la popor, o face din nou. Doar că acum e cu spatele. În poziție de fugă

5. Oamenii aștia habar nu au ce conduc. Întrebat la o emisiune câți angajați are ministerul de finanțe, managerul Ialomițianu a răspuns ”vreo 2500”. Mai cercetați. Mai cercetați.

6. Sebastian Vlădescu a fost ultimul ministru de finanțe slab. Venirea actualului ministru ne arată că, în România, chiar oricine poate deveni ministru de finanțe. Nu mai e necesar să cunoști vreo limbă străină, deși reprezinți România la Washington. Nu mai e necesar nici măcar să cunoști limba Română. Nu mai e necesar nici să ai vreo brumă de cunoștințe de economie. Trebuie doar să fi extrem de mic, să nu înțelegi prea multe, și să răspunzi veșnicul ”Cât de sus”. Rezerva de cadre a partidului de la guvernare a ajuns la fundul butoiului. La boască.

7. Conducătorii actuali au duble standarde, chiar triple standarde. Cum vă sună un domn ajuns ministru la finanțe care blamează stimulentele colegilor, în timp ce dânsul a dat în judecată ministerul pentru stimulente? Același domn care îi amenința pe protestatarii de pe holuri că nu muncesc și că li se taie ziua de plată. Dar dumneavoastră domnule ministru, munceația acolo, pitulat în cabinet? Dumneavoastră vă tăiați ziua de plată?

8. Regimul autoritar impus după 1 ianuarie 2009 nu a făcut nimic până la 1 iulie 2010. Și-au bătut joc de resursele țării, nu le-au înțeles. Din punct de vedere al înțelegerii economice, guvernele de după 1 ianuarie 2009 au fost retardate. Au înțeles prea puțin sua chiar deloc, ceea ce se întâmplă. Au ignorat până dincolo de ultima clipă măsurile necesare

9. ”Zece zile de vacanță forțată”. Țineți minte? Când am propus în Business Standard această măsură, vai ce mi-am luat de la bugetari… Și nu de la cei 5 indivizi de la un anumit partid, cu tulburări de personalitate, care scriu pe forumuri cu multiple pseudonime. Nu. Mi-am luat-o și de la bugetari – cum adică să stea ei neplătiți și să piardă 4% din venitul lor anual, dar inclusiv domnul Președinte s-a declarat împotriva măsurii : ”nu sunt adeptul celor zece zile de vacanță forțată”. Normal, dânsul a implementat ulterior un trimestru de muncă forțată, fără plată, prin tăierea salariilor cu 25%. Iar măsura de la finanțe, care reducea salariile cu peste 50%, reprezenta în fapt tentativa de a impune ”6 luni de muncă forțată, fără plată”. Chiar dacă munca forțată este interzisă de Constituție.

10. Sindicatele nu prea au avut nimic de-a face cu protestul ăsta. Și mă bucur că a fost așa. Altfel, în loc de ce s-a întâmplat la etajul unu al ministerului de finanțe, am fi avut vreun dans al pinguinului. Sindicatele s-au alăturat protestelor (ulterior), iar lecția numărul 10 este că atunci când oamenii fac exact ceea ce simt, spun exact ceea ce gândesc, acționează așa cum le dictează conștiința, dreptatea va fi de partea lor. S-a întâmplat numai în București, dar în toată țara.

11. Mai devreme sau mai târziu, politicile economice retarde vor duce la falimentul puterii care se auto-intitulează de dreapta. Boc, Udrea, Videanu, Anastase, Blaga, Băsescu, Ridzi, Berceanu și alții vor deveni Ciorbea, Iozefina Moroșanu, Ciumara, Radu Sârbu sau Dejeu. Ei vor disparea de pe scena politică, așa cum s-a întâmplat și în cazul PNȚ, Iar lecția numărul 11 este că aceia împotriva cărora sunt țintite politicile lor, nu trebuie să îi uite. Unii vor încerca să sară în altă barcă. Pseudo-jurnaliștii care acum înfierează și ne-ar trimite pe cei cei care ne permitem să criticăm, cu argumente, politicile economice dezastruase ale celor care îi plătesc, și care ne-ar trimite și la canal, vor trebui să intre și ei în uitare.

Iar la final, ca și concluzie, reiau parafrazarea după Churchill : ” Poți să iei cel mai galant marinar, cea mai frumoasă concurentă la Miss, cel mai slab profesor de drept constituțional, cel mai priceput bordurier al țării, cea mai blondă datornică care este și ministru și făcea bani din desene pe asfalt – adică dâre trase ca locuri de parcări, cea mai obraznică cheltuitoare cu tupeu de bani publici, cel mai incompetent asfaltator al țării, cel mai rău bull-dog, și să îi pui la o masă, chiar și guvernamentală. Și ce o să obțineți Stimate Domnule Președinte și dragă Traiane? Suma tuturor fricilor lor. La aceasta, se adaugă și propria dumneavoastră frică. Mare și în creștere”. Deja este un trend, dragă Traiane. Iar celor 5 postaci cu 60 de identități și un singur mesaj, le transmit așa : ”dragii mei voi nici nu știți, cât de mici începeți să fiți”. Faptul că dați în bugetari, dați în jurnaliști, apărați un comportament dictatorial, se va întoarce și împotriva dumneavostră. Cei care vă plătesc stimați postaci, vor vedea inutilitatea existenței dumneavoastră, pentru că nu îi veți mai  putea ajuta cu nimic nici pe Boc, nici pe Udrea, nici pe Anastase. Și vă veți trezi acolo unde banii nu vin de la partid, ci din economai reală. O economie pe care domnul Traian Băsescu, Boc, Udrea, Anastase au sufocat-o. Iar dumneavoastră nu vă veți mai găsi locul acolo.

Anunțuri


Categorii:Editoriale

Etichete:, , , , ,

9 răspunsuri

  1. Cand esti angajatul lui Vantu, doar atat poti: sa minti! Iar chestia aia cu „nu știu decât de frică”, nu prea imi seamana a democratie; spune doar ce FAC ei, oamenii lui Vantu (Vantu i-a numit asa, nu eu!).
    Emisiunea din seara asta, in care vorbea si despre emisiunea cu Emil Boc din 2007, mi-a confirmat ceea cve banuiam de mult: Radu Soviani este un PAPAGAL (si, probabil, TOCILAR) care nu pricepe nimic din ECONOMIE!
    O prima DOVADA in acest sens, am primit si la un workshop la care participa Raducu.
    Oricum Radu devine penibil.
    PS Nu ne spune nimic din activitatea pe care mamica sa, si subordonatii sai, o au la MF?
    Oare chiar isi fac treaba pentru care sunt ANGAJATI?

    • Stimate domn, sunteti liber sa aveti ce parere doriti. Ar fi de dorit insa sa fiti mai bine informat. Sunteti convins ca mama mea lucreaza in ministerul de finante? Sunteti convins ca mama are subordonati la ministerul de finante? In privinta emisiunii, de ce va irita prezentarea unei fatete mai putin cunoscute o primului ministru – cea in care arata cat de bine intelege fenomenul economic? Va intreb si eu, folsind aceeasi intrebare : traim in comunism? Ar trebui sa fiu trimis la canal pentru ca am o alta opinie decat cea legata de politicile economice ale guvernului? In privinta workshopului, as aprecia sa fiti mai specific. Ce workshop? Pe ce tema? Ce v-a intrigat din prezentarea mea? Cu stima, Radu Soviani

      • Buna ziua, va felicit pt comentariile care le facceti la realitatea imi face placere sa va ascult insa fara rezultat din pacate nu se misca nimic f multe face presa dar in zadar citeodata ce nu vrea sa asculte Boc nu asculta .Mare dreptate aveti ar fi bine sa alcatuiti un guvern, ar duce-o mai bine Romania .

  2. Ca tot il bag in seama (oricum el se baga mult peste ce ii permite putetrea de intelegere; in schimb ii permite grosimea obrazului si marimea buzunarului), imi permit sa il intreb:
    Traim in comunism? Fiecaruia dupa nevoi?
    Care este salariul posibil al economiei romanesti? Cel umflat de Tariceanu?
    Ce ghinion pe profesori ca sunt mai putini decat cei care ii urasc: altfel Tariceanu le marea si lor salariul si porneau acum de mai de sus.
    Imi pare rau.

  3. Domnule Radu SOVIANI, formal aveti dreptate. Pe fond insa cred ca gresiti: economia romaneasca are nevoie de colaps. Nu doar guvernantii nu inteleg ce se intampla, dar nici aparatul de sub ei. Intreaga structura este gripata de incompetenta si incapacitate de transformare. In anul 2010 nu exista afacere privata in Romania fara PC-uri, in timp ce finantele lucreaza cu floppy-uri ca pe vremea lui Cuza. „Adevarata mama omida” a dreptei romanesti, PNL-ul, in perioada cand economia „duduia” n-a avut viziune pentru intreprinzatori; nici stanga n-o va avea. Formal statul trebuie sa plateasca suplimentele, insa pe fond, sistemul care a creat acest mecanism (adica ministerul de finante) este sortit falimentului. Societatea comerciala M Finante SRL este intrata in insolventa. Ce va urma?! Va urma digitizarea tuturor institutiilor, reducerea birocratiei, scaderea taxelor si impozitelor, stimularea muncii si a IMM-urilor. Il vedeti si dumneavoastra pe domnul PONTA ca exponent al schimbarii?.. Nici eu.

  4. Cu cat o corporatie este mai mare si mai puternica cu atat veniturile sunt mai polarizate in interiorul acesteia.

    La varful piramidei exista intotdeauna niste super-creiere super-platite, acelea care fac politicile, programele si regulile, iar in jos, de la nivelurile de executie pana la entry-level remunerarea este foarte slaba, mai slaba decat a concurentilor mai mici si mai vulnerabili.

    Luati exemplul Wal-Mart, cel mai mare angajator din America, sau McDonald’s, etc.
    Nu ma refer la megacorporatii care au nevoie in toate pozitiile de oameni care sa gandeasca ( Google, Microsoft ) sau care fac o munca bruta, istovitoare, calificata ( Boeing, Ford ).

    In cazul MF, intrucat majoritatea angajatilor sunt executanti, care respecta doar niste liste lungi de proceduri, Statul ar trebui sa aiba o politica de tip Wal-Mart:

    – 10 oameni de exceptie in fruntea MF, super-platiti, la nivel de directori de banca
    – 29.990 de executanti in schema, platiti cu 800 – 1.200 de lei / luna, eventual 1.500 lei pentru supervizori.

    Cine nu e multumit – sa se relocheze in micile firme private, unde salariul poate fi mai mare insa si riscul este pe masura…

  5. Mie imi plac emisiunile tale.Cu stimulentele insa lucrurile sunt mult mai complicate.Si cred ca poti afla daca vrei exact cum a fost si cum este acum.
    uite iti spune un om care a asteptat in fiecare luna timp de 14 ani stimulente si care si-a dat seama ca intr-o zi ele nu vor mai fi si cum 2 ani a parasit sistemul.Si avea atunci un salariu in jur de 1400 eoro .L-am parasit si pt ca aveam un credit cam mare si pt ca ma enerva nedreptatea impartirii stimulentelor si pentru ca fiscul s-a degradat foarte mult.Mai mult decat ar vrea sa recunoasca multi….

  6. Eu am intrat din intamplare pe acest blog. Felicitari pentru articolele scrise la adresa presedintelui si a primului-ministru si nu numai. Apropo, ai primit vreun raspuns la criticile respective?
    Te rog sa scrii in continuare niste articole cu urmatoarele teme:
    – ce va face presedintele in viitorul apropiat daca va numi un prim-ministru care nu-l va mai asculta, nu-l va mai baga in seama si va actiona cum crede el ca ar fi bine;
    – despre costul creditelor: care a fost ratiunea obligativitatii constituirii rezervelor minime obligatorii (RMO), daca acestea se mai justifica in prezent si cu cat influienteaza acestea costul creditelor acordate de bancile comerciale (sa nu uitam ca bancile platesc la extern o dobanda mai mare decat cea bonificata de BNR, iar atunci cand s-au acordat mare parte din actualele credite in derulare, RMO era de 40% din valoarea unui credit luat de o banca comerciala de la o banca externa, iar marja bancilor comerciale s-a stabilit in functie de costul creditului generat si de acest imens procent; daca ai informatii, te rog sa prezinti si o situatie a nivelului RMO din alte tari (atat membre UE, cat si nemembre UE – desi am auzit ca n-am ajuns la nivelul RMO din Zimbabwe care cica ar fi de 100% sau din Croatia care ar fi de 55 -60 %):
    – din ce fel de operatiuni a realizat BNR un profit de peste 1 miliard de EURO in anul 2009 dupa nu stiu cati ani de pierderi?
    – despre FMI – care sunt regulile FMI dupa care acorda imprumuturi fabuloase unor tari membre si cu ce garantii in cazul Romaniei. Aderarea Romaniei la FMI s-a aprobat prin Decretul Consiliului de Stat al RSR nr.493/1972, iar reprezentantul Romaniei a fost desemnat Ministerul Finantelor; in baza carui act normativ aceasta reprezentare a trecut dupa 1990 la BNR? Cum a fost desemnat Dl. Mihai Tanasescu, din afara BNR, reprezentant al Romaniei la FMI (corect ar fi asistent al directorului executiv al grupei de tari din care face parte si Romania) din moment ce nu s-a ocupat niciodata de problemele Romaniei cu FMI. Pana la trimiterea d-lui Tanasescu la FMI (dupa ce a lucrat vreo 3 ani ca director executiv adjunct la BIRD si de unde are o pensie de peste 5.000$ conform informatiilor de pe internet) au fost trimisi numai salariati din cadrul BNR pe cate 2 ani cu unele exceptii (dl. Lucian Croitoru). Va rog sa analizati declaratia de avere a d-lui Tanasescu, publicata pe internet si intrebati-va de unde a facut rost de atata avere, iar acum se aliaza cu cei care se pare ca discuta cu FMI si despre impozitarea tuturor pensiilor din Romania. Multumesc. Voi reveni.

  7. Salutare tuturor! Am un sinngur lucru sa va spun: pana nu se va rupe sandramaua (pana nu se va ajunge la colapsul financiar ) nimeni si nimic nu ii va clinti pe acesti pacalici de pe scaune.Poate, poate doar atunci, dar si asa am o urma de indoiala.Romania nu se va face bine niciodata si asta nu din cauza politicienilor sau a presedintelui sau mai stiu eu…Nu se va face bine din cauza noastra, a romanilor, intotdeauna a existat acest complex”noi suntem destepti,ne pricem la toate, suntem cei mai buni dar am avut nesansa de a ne fi nascut aici”.Nu domnilor, realitatea este exact invers.Si va dau si un exemplu: vedeti pe la ce televiziuni a fost domn’ Base in campanie? R:OTV si B1.Acum uitativa la publicul tinta al acestor doua televiziuni.V-ati intristat? Bun si acum ganditi-va unde s-a votat cel mai mult? R: in mediul rural?Cati din cei din mediul rural inteleg macroeconomia? R:0.0001% (si aia sunt considerati nebuni :)) Pe acesti oameni se bazeaza toata clasa politica, INDIFERENT DE CULOARE LOR! Putem noi sa vorbim aici pana maine daca gheorghe vine la vot pentru ca „primit o galeata si 1 kil de zahar” Asta este realitatea, iar singura noastra scapare, este ceea ce am spus mai sus: COLAPS FINANCIAR si vor pleca singuri. Cu respect!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: