”România nu mai este un elev mediocru…”. Yeah, right!


Este cea mai recentă declarație a lui Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI pentru țara noastră, legată de percepția României. Declarația a fost făcută pentru Bloomberg, iar Jeffrey Franks are dreptate. Din punctul domniei sale de vedere.

Declarația completă o găsiți aici: http://www.bloomberg.com/news/2010-12-16/romania-former-mediocre-student-has-gained-imf-s-confidence-in-2010.html

Pe scurt ea sună așa: ”România a inversat imaginea de elev economic mediocru, după ce guvernul a trecut cu bine de o moțiune de cenzură și de protestele legate de aderarea la cerințele FMI de tăiere a cheltuielilor și de reducere a locurilor de muncă pentru bugetari”, citează Bloomberg din Jeffrey Franks.

Declarația este cel puțin ciudată, având in vedere că FMI nu cere reduceri de cheltuieli și desfințări de locuri de muncă. FMI, în calitate de creditor instituțional de ultimă instanță cere reducerea deficitului bugetar, pentru a se asigură că pe viitor, debitorul România va avea suficiente resurse pentru a plăti cel mai mare împrumut din istoria țării: 20 de miliarde de EURO haliți în numai 2 ani.

Guvernul României are opțiuni de majorare a veniturilor, de tăiere a cheltuielilor, amândouă, sau, de preferat, eficientizarea cheltuielilor. Cuvintele ”cerință de reducere a cheltuielilor și a numărului de locuri de muncă” din gura lui Jeffrey Franks, nu sună bine. Este mai degrabă o formulare de decident de politici economice interne decât de creditor.

Doar dacă, FMI a preluat întrutotul frâiele decizionale din România, adică un transfer lent, dar ferm, de suveranitate. FMI, ca orice creditor, poate prelua ”de facto” administrarea specială a unui debitor aflat ”pe marginea prăpastiei”, și atunci poate cere ceea ce vrea. Iar decidenții se transformă ușor în guvernatori, iar țara se transformă ușor în colonie. Iar din veniturile coloniei se asigură plata serviciului datoriei către creditori. Ascunde asta formularea lui Jeffrey Franks? Nu încă…

”România a avut o reputație de elev mediocru în ceea ce privește încheierea reformelor, iar acest program a schimbat cu siguranță imaginea. Acum este văzută ca o țară care a făcut eforturi enorme în ciuda șanselor reduse de a încheia câteva reforme foarte dificile, care erau necesare”.

Gata? A avut? Înțelegem că reputația pentru ”a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, după Bulgaria”, este reparată? Și dacă e reparată, putem ieși când vrem din acordul cu FMI și putem să îl ignorăm pe următorul? Putem face ca ungurii? Putem alege să nu mai ne tragem ”o nouă centură de siguranță”, în fapt, o sumă de centuri( aka cămașă de forță), care este reprezentată de un nou acord cu FMI? Răspunsul la toate aceste întrebări este unul extrem de scurt: ”Ntz!”.

”Plănuim în continuare să venim să negociem încă un acord, cu ideea că următorul acord va intra în vigoare cel mai probabil în luna Aprilie”, a mai spus Jeffrey Franks. Adică, încă un acord. Cum rămâne cu reputația? Dacă ea este restabilită, de ce mai avem nevoie de un nou acord?

Vă invit în continuare să intrăm în intimitatea declarațiilor lui Jeffrey Franks. Nu vreau să știrbesc cu nimic aura lui Jeffrey Franks, care este un funcționar sclipitor al FMI și un intervievat de mare calitate. Dar, în relația cu România dânsul nu este nici mai mult nici mai puțin decât echivalentul ofițerului dumneavoastră de credite. Dânsul trebuie să justifice în ochii acționarilor, de ce mai recomandă acordarea încă unei tranșe de împrumut României. Nu poate contra altfel declarațiile Președintelui României la adresa cvasi-decidenților domestici, de genul ”fiți responsabili”, în fapt recunoașterea propriei lipse de responsabilitate. Un ofițer de credite care dă împrumuturi spre altcineva decât cineva care ”nu mai este un elev mediocru”, este un ofițer de credite care păgubește banca și acționarii. Ofițerul de credite trebuie să se asigure că banca și acționarii vor primi cu vârf și îndesat suma investită într-o economie în devălmășie, iar discursul și conturarea unei anumite percepții sunt esențiale. Jeffrey Franks nu va spune niciodată că România ESTE un elev mediocru sau un elev prost. Jeffrey Franks va consemna cel mult post-factum deciziile de tip gâgă ale autorităților băștinașe, în speranța că România va învăța măcar din propriile greșeli. Una este discursul public, alta este analiza pe care o trimite fondului și acționarilor. Repet, a da mesaje încurajatoare este scris în fișa postului. Ca autorități, a te baza pe asta este o dovadă de mare prostie.

Ce este FMI totuși în viziunea șefului Fondului, Dominique Strauss-Kahn? Iată ce mi-a răspuns, în martie acest an, directorul general al Fondului:

Credeţi că acum FMI este văzut din nou drept „consilierul de încredere” al statelor?

FMI este mai degrabă un doctor, nu un consilier. Când ceri Fondului să vină să te vadă, o faci pentru că ai vreo boală. Dacă nu ai nici o boală, nu chemi FMI-ul. Dar, ca întotdeauna, atunci când ai o boală, o ai dinainte ca doctorul să vină să te vadă şi nu este responsabilitatea doctorului dacă te-ai îmbolnăvit. Doctorul încearcă să te ajute. Îţi dă medicamente şi în cazul nostru medicamentul este banul. Câteodată medicamentul este mai bun, câteodată doctorul îţi dă medicamentul dar doctorul îţi spune că trebuie să îţi schimbi comportamentul, pentru că dacă iei medicamentul fără să îţi schimbi comportamentul, la final, nu vei fi mai sănătos. Asta este ceea ce spunem : vă oferim medicamente şi sfaturi pentru ca să fiţi capabili să vă însănătoşiţi. Asta este rolul FMI. Şi dacă mă uit la ceea ce se întâmplă în această criză, în state precum Ungaria, care este foarte apropiată de România, cred că situaţia Ungariei a fost foarte dificilă, dar acum sunt într-o poziţie mult mai bună decât înainte, şi, categoric este unul dintre statele care a fost capabil, mulţumită ajutorului de la FMI şi mulţumită curajului populaţiei şi deciziei hotărâte a guvernului, să se aşeze într-o situaţie în care să beneficieze de recuperare.”

Întreg interviul îl aveți aici: http://standard.money.ro/macro/exclusiv-interviu-cu-dominique-strauss-kahn-directorul-fmi-4007.html

Eu privesc FMI drept împrumutătorul de ultimă instanță. Atunci când ultima instanță se tranformă în unică instanță, FMI devine, pe lângă creditor, și doctor. Când nu respecți rețeta inițială (ceea ce Boc&Co nu au respectat până acum), ea se schimbă. Pentru România, s-a schimbat de șase ori (cele 6 versiuni de acord). Ungaria a respectat rețeta. S-a făcut bine și nu mai are nevoie de doctor. Nu numai că nu a încheiat un nou acord, dar a atins obiectivele prevăzute în acord fără să ia întreaga sumă alocată de FMI. Ungaria beneficiză de recuperare chiar și fără FMI. România, nu, chiar și cu FMI. Și dincolo de calitatea de creditor sau doctor, în România Fondul a mai căpătat una: cea de administrator special concomitent cu transformarea în guvernatori a liderilor autohtoni.

În această etapă, FMI nu va spune niciodată că România este condusă de o gașcă incompetenți, iresponsabili, rupți de realitate, mediocri, care prezintă propria mediocritate drept excelență și care măcar o dată pe zi stabilizează economia, sau atunci când rămân la putere încă o tură spun că ”a câștigat rațiunea”. Pentru că FMI nu se ocupă de asta. FMI, printre altele, taie facturi. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.

Anunțuri


Categorii:Diverse

Etichete:, , , , ,

1 răspuns

Trackback-uri

  1. Radu Soviani: “Este oficial: România a ratat țintele de deficit bugetar, arierate, garanții guvernamentale și inflație pentru anul 2010. O spune chiar FMI” « Blogul galben al lui Gondolin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: