Primarul General al Capitalei, Sorin Oprescu, mi-a acordat un amplu interviu (VIDEO) despre emisiunea de 2,2 miliarde de lei a Primăriei Capitalei. De astăzi, titlurile sunt listate la Bursa de Valori București.

Cifre cheie:

Valoarea emisiunii: 2,22 miliarde lei (501 milioane Euro).

Moneda de denominare: Lei

Scadența: structurare pe 4 perioade de maturitate: 3, 5, 7, 10 ani, în loturi de câte 555 de milioane de lei fiecare

Scopul: refinanțarea împrumutului de 500 de milioane de Euro (Eurobonduri) emiste în iunie 2005

Valoarea dobânzii:

* pentru emisiunea cu maturitatea la 3 ani (4 mai 2018): 2,8%/an

* pentru emisiunea cu maturitatea la 5 ani (4 mai 2020): 3,58%/an

* pentru emisiunea cu maturitatea la 7 ani (4 mai 2022): 4,43%/an

* pentru emisiunea cu maturitatea la 10 ani (4 mai 2025): 5,1% /an

Cost mediu: 3,98%/an (pentru împrumutul obligatar în lei) față de 4,175% (plus deprecierea) pe an pentru emisiunea de 500 de milioane de Euro, pe care actualul împrumut o rostogolește.

Comisionul aranjorului: 1 milion de lei

Suprasubscriere:

Investitori: aproximativ 40 de investitori instituționali diferiți pe fiecare tranșă din care 20% străini și 80% români. Băncile au cea mai mare pondere (40%), urmate de fondurile de investiții (27%) și fonduri de pensii (15%). Au mai participat instituții financiare internaționale și fonduri din industria asigurărilor

Constatările și calculele MELE:

Diferențele semnificative față de emisiunea de eurobonduri:

În primul rând în ceea ce privește costurile:

* emisiunea este în lei, eliminând astfel riscul de depreciere a leului. În opinia mea este o atitudine prudentă, atâta timp cât Primăria are veniturile dependendente de lei. Din aceste venituri va achita dobânzile (și eventual o parte din principal, în cazul în care la maturitate nu decide o nouă refinanțare).

* în cazul precedentei emisiuni, leul s-a depreciat semnificativ față de Euro, ceea ce a condus la un împrumut mult mai scump din punct de vedere al leilor colectați și plătiți. În 22 iunie 2005 (împrumutul de 500 de milioane de Euro), cursul Euro-Leu era de 3,6149 lei. Grosier, valoarea împrumutului transformată în lei a fost de 1,8 miliarde de lei (la acel curs), în fapt, chiar mai mică întrucât o parte din bani au fost transofrmați în lei nu la acel curs (3,6) și la cursuri chiar mai mici (în anul 2007, cursul ajunsese chiar la 3,1 lei). Practic pentru folosirea celor 1,8 miliarde de lei pe o perioadă de 10 ani, doar din deprecierea cursului (22%), Primaria a plătit în plus aproape 400 de milioane de lei (din depreciere). Fiecare an de dobândă (4,175% pe an) a însemnat un cost de aproximativ 90 de milioane de lei anual, deci 900 de milioane de lei în 10 ani. Calculul meu aproximativ este că pentru ca Primăria să beneficieze în mandatul lui Adriean Videanu de 1,8 miliarde de lei, a trebuit să ramburseze 1,3 miliarde de lei – respectiv 72% în plus. Categoric, acel împrumut a fost scump, având în vedere evoluțiile ulterioare (în special deprecierea leului).

* din acest punct de vedere, riscul de depreciere a actualei emisiuni de obligațiuni este eliminat (prin emisiunea în lei)

* scadențarea pe 4 maturități este mai rațională (în funcție de condițiile de piață, primăria va putea decide, etapizat, ce împrumuturi să ramburseze, ce împrumuturi să rostogolească (având la dispoziție maturitățile la 3,5,7 ani) și eventual să beneficieze pe viitor de condiții mai favorabile de piață. Nu totul va fi lăsat pentru – ,,mai vedem noi peste 10 ani”.

* Cele 2,2 miliarde de lei, raportate la un număr de 1.92 milioane locuitori ai Bucureștiului (inclusiv copii) înseamnă la acest moment o datorie pe cap de locuitor de 1.145 de lei, în condițiile în care salariul mediu net lunar este de 1.731 de lei. Costurile totale cu împrumutul contractat în urmă cu 10 ani (pe care le-am estimat la 3,1 miliarde de lei) înseamnă 1.614 lei/cap de locuitor (inclusiv copiii). Potrivit declarațiilor primarului Oprescu, 470 de milioane de Euro din cei 500 de milioane atrași de administrația Videanu au fost cheltuite chiar de acea administrație. Pentru autobuze, borduri, asfaltări.

* scadențarea pe 4 maturități diferite a actualei emisiuni permite crearea unei curbe de randament (cât plătește municipalitatea pentru diferite scadențe), ceea ce crează pentru viitor condițiile (nu oferă însă și ceritudinea) unor împrumuturi mai ieftine.

* În opinia mea, faptul că dobânzile pentru prima maturitate (3 ani) sunt mici (2,8% pe an) reflectă excesul de lichiditate din piață) – în acest moment, pe piața monetară, băncile se împrumută între ele la un cost anual (ROBOR 12 luni) de 1,65% pe an.

* În opinia mea, faptul că dobânzile pentru cea mai lungă maturitate (10 ani) sunt semnificativ mai mari decât cele pentru scadențele scurte (5,1% pe an) reflectă incertitudinea asociată în privința costurilor banilor din România în condiții socio-economice greu previzibile.

* Pe scurt, reamintesc că acești bani (2,22 miliarde lei) nu urmează să fie cheltuiți de acum încolo. Ei au fost cheltuiți în cea mai mare parte începând cu anul 2006 și până în 2008. Banii reprezintă doar împingerea pentru încă până la 10 ani a plății datoriei create în 2005

Vă invit să citiți în continuare O PARTE din interviul pe care l-am obținut de la Primarul General al Capitalei – Sorin Oprescu. Interviu nu este în integralitatea lui, îl voi difuza în perioada următoare integral pe blog (VIDEO).

Radu Soviani: Cum caracterizați în termeni simpli această emisiune de obligațiuni, de 2,2 miliarde de lei?

Sorin Oprescu: Eu cred că este un lucru de succes al Primăriei Generale și fără falsă modestie pentru că noi am moștenit o datorie cu aceste bonduri și datoria asta nu exista decât de plătit o singură dată, în 2015. Asta m-a împiedicat timp de 7 ani să pot să iau vreun credit pentru București, pentru dezvoltare. Și de fapt aceasta este rostogolirea unei datorii, cu un preț convenabil al banului, pentru că, iată, în 2005 s-au luat 500 de milioane de Euro pe aceste bonduri, care trebuiau plătiți în 2015 dar acești bani ne-au costat aproape cu 200 de milioane în plus, pentru că adaug dobânda pe care noi am plătit-o an de an, lună de lună în funcție în funcție de obligațiile pe care le aveam

RS: Din mai 2005 până în prezent am avut o depreciere, de la 3,6 lei până la 4,42 lei, este o depreciere de 23%

SO: Asta a însemnat cam 200 de milioane de Euro, cumulate, dobânzile pe care le-am plătit pentru acești bani. În condițiile de față credem că este un succes și sper să fie apreciat din mai multe motive: nu mai l-am lăsat pe cel care va veni peste 100 de ani în locul meu să continue destinele orașului ăsta, nu l-am lăsat să plătească tot timpul și să nu beneficieze de niciun ban pe care să îl poată să îl bage în investiții, în dezvoltare ci să plătească obligațiile, sunt mai multe emisiuni de obligațiuni la 3 ani, la 5 ani, la 7 ani și la 10 ani, tocmai pentru a lăsa posibilitatea, cu permisiunea structurilor internaționale de a putea să ne împrumutăm pentru investițiile care sunt în curs sau pentru cele care vor veni, pe strategii coerente, prezentate, o să le prezint din nou oamenilor, pentru că de obicei lucrurile astea se uită, pentru a putea să facem dovada că avem logistica financiară necesară pentru a dezvolta Bucureștiului așa cum ne dorim.

RS: Care a fost comisionul plătit aranjorului pentru această emisiune de 2,2 miliarde de lei și care este cuponul (dobânda) pentru fiecare scadență în parte?

SO: Ne-am îndreptat și noi în urma procedurii făcute către prețul cel mai mic, astăzi e condiție esențială. Un milion de lei a costat. Majoritatea sunt taxele plătite la celelalte structuri financiare dar considerăm că prețul este mai mult decât rezonabil. Dar în ceea ce privește dobânzile, la 3 ani avem 2,8%,  la 5 ani 3,58%, la 7 ani 4,43% și la 10 ani 5,10%.

RS: Față de dobânzile plătite pe Eurobonduri până acum, care ar fi o economie anuală, din punct de vedere al costului cu dobânzile.

SO: Cam în jur de 4 milioane de lei.

RS: Structurarea emisiunii pe 3-5-7-10 ani. De ce lei (2,2 miliarde lei) și nu Euro în contextul în care ne pregătim să aderăm la zona Euro.

SO: Riscul este mai mic astăzi când stăm de vorbă și mă gândesc la deprecierea leului, riscul este mult mai mic. Se poate întâmpla oricând, din punct de vedere geopolitic, știu eu – ce va fi în Grecia, ce va fi în celelalte țări care sunt în jurul nostru și care respiră greu din punct de vedere financiar și mai mult decât atât, ne-am dorit să cointeresăm și piața românească de capital, pentru că toată lumea îmi spunea, sigur dumneavoastră o priviți ca specialist, toată lumea făcea referire de faptul că sunt bani pe piață, sunt bani, sunt lichidități, mă refer la capitalul autohton, dar nu se regăsesc. Stau în bancă. Acum, și capitalizarea asta a băncilor ajunge la o suprasaturare, nu mai știu ce să facă cu banii, sigur, între ghilimele, dar eu cred ăsta este sensul unei dezvoltări. În primul rând condiții este ca ei să aibă încredere în tine, indiferent cine ar fi – că e capital românesc, străin, și așa mai departe. Sigur, poate la unii am găsit și ideea asta, nu sunt obișnuiți cu ideea că municipalitățile pot să emită bonduri, cunosc unii dintre marii bancheri ai lumii – cam puțin despre acest lucru – și am constatat cu ocazi road-show-ului făcut împreună cu echipa care s-a ocupat din punct de vedere tehnic și în același timp a inițiat această rostogolire de fonduri și eu cred că este în avantajul nostru pentru că iată, suprasubscrierea asta dovedește o dată că orașul este valabil din punct de vedere al ideilor de administrare și dezvoltare a lui, faptul că ne-am plătit la timp toate datoriile pe care le-am avut și mă refer la dobânzile care trebuia să le plătim lunar, la urma urmei eu m-am descurcat (când spun eu spun Primăria Generală a Capitalei și nu excess de modestie, din taxele bucureștenilor). Gândiți-vă că a trebuit să facem un efort câteodată să ne descurcăm cu bugetul pe care l-am avut, veniturile scăzând an de an și o să mă întrebați – de ce au scăzut? Pentru că au fost rău-platnici, pentru că unii au dispărut de pe firmamentul afacerilor comerciale și nici nu am mai avut pe cine să încasăm, după 15 ani, după 20 de ani, fondul imobiliar de stat a fost – nu i-aș spune retrocedat pentru că încep să devin apetisant pentru procurori. S-a dus – nici nu știu unde s-a dus. Și vorbesc de anii 1990 – 2000. 2008 când am venit aici am constatat că valoarea chiriilor pe care o încasăm noi pe fondul imobiliar de stat, majoritatea sunt chirii sociale, niciodată nu a mers decât între 60 de milioane de lei și 70 de milioane de lei anual. Mai mult decât atât au fost legi pe care eu nu le consider drepte. Toate posibilitățile de a vinde magazinele au trecut la sectoare și numai cine nu a vrut să cumpere nu și-a cumpărat magazine acum 20 de ani. Ele au mers rotindu-se din mână în mână, la un moment dat aveam magazine de mirese foarte multe, dar nu mai erau frizerii, nu mai erau micii meșteșugari, toată lumea făcea speculații. Le închiria cu 2000, 3000 de Euro. În Centrul istoric ajunsese chiria la o serie de spații comerciale la 5000-6000 de Euro pe lună. Nu puteam să stăvilesc toate lucrurile astea decât administrând noi Primăria bani pentru marile investiții. Gândiți-vă că toate datele se duc la sector. Veniturile nu sunt fixe, sigur că noi am încercat să le mărim, insignifiant.

RS: Veți mai încerca?

SO: Sigur că încerc. M-am dus să încep să fac de 4 ani de zile și uite că mai am ce inventaria – tot ceea ce intră în Patrimoniul Primăriei. Mă refer la bunuri mobile și imobile, mă refer la toate, dacă vreți – Pinacoteca pe care a moștenit-o Bucureștiul, în așa fel încât să pot să îi fac o evaluare și a mă prezenta cu o cifră care peste ani va reprezenta o garanție în ceea ce privește solvabilitatea Primăriei în orice fel de situație. Dar e greu să te descurci numai cu bugetul – dar uite că ne-a ajutat Dumnezeu și știința colegilor mei și am putut să ne descurcăm. Gândiți-vă că aproape un sfert din buget se duce pe subvenții: la RATB 130-140 de milioane de Euro anual, subvenția de la RADET, pentru încălzire. De 6-7 ani de zile bucureștenii nu plătesc decât jumătate din prețul gigacaloriei. Cu ce preț? Din banii lor. Dar cu ce preț, pentru că la un moment dat cheltuielile de funcționare a orașului fac să pot să ai sincope câteodată pentru că majoritatea banilor care intră în primările sunt acele cote părți pe care ministerul de finanțe le distribuie.

RS: Vreau să mă întorc acum la costul emisunii de obligațiuni și vreau să vă întreb cum caracterizați plaja de cost între 2,1 și 5,8% pe an, pe diferitele scadențe și cum sunt aceste costuri față de împrumutul anterior?

SO: Sunt mai scăzute ca cele de pe vremea împrumutului anterior (n.r. costul mediu este de 3,8% pe an în lei, față de 4,175% pe an pentru Euro). Asta m-a bucurat pentru că eu cred că la baza acestor chestiuni stă și încrederea în municipalitate. Mai mult decât atât și în posibilitatea de a returna acești bani, de a ne plăti obligațiile și costurile cred că sunt mult mai scăzute – nu știu dacă cuvântul mult e bun, dar sunt mult mai scăzute decât cele care au fost făcute în anii 2005.

RS: Ați amintit despre suprasubscriere, vorbim despre o suprasubscriere aproape dublă. Nu credeți cumva că a fost prețul prea atractiv?

SO: S-ar putea să fi fost. Eu am luat partea plină a paharului, în sensul că în aștia 7 ani am dovedit că se poate face. Primăria Generală a Municipiului a dovedit că se pot termina investiții. Cunosc sloganul din punct de vedere politic: ați terminat ceea ce am început noi. Formidabil, dacă sunteți atât de deștepți, de ce nu le-ați terminat voi băieți? Ce trebuia să fac? Să nu mai fac Podul Basarab pentru că era început de Băsescu? Asta e o nebunie. Să nu fac pătrunderea Nicolae Grigorescu care era începută pe vremea lui VIdeanu? Altă nebunie. Nu. Eu am mers, am tăcut din gură, le-am promis bucureștenilor că nu o să stau să mă cert toată ziua și uite că am reușit în 6 ani de zile cu factorul politic, pentru că de cele mai multe ori, eu vă spun foarte sincer, indiferent de partid, ei nu fac altceva decât să respecte, cu ghilimele de rigoare, o cutumă nenorocită: puterea vrea să facă, opoziția nu îl lasă, se folosesc de multe ori și de societatea civilă; în continuare hala Matache – 2 ani și 2 luni pentru a putea obține aprobarea Ministerului Culturii. Pe care acum o refacem după chipul și asemănarea ei – anii 1921-1922 într-un parteneriat public-privat.

RS: Mă întorc la împrumutul rostoglit: cele 500 de de milioane de Euro. A fost o poveste interesantă, într-o primă perioadă nu au fost cheltuiți, au fost ținuți în bănci

SO: Nu erau gata proiectele

RS: Nu erau gata proiectele, dar în timpul ăsta se plătea cuponul. Am făcut un calcul, ce înseamnă această rostogolire: 1.145 de lei pentru fiecare bucureștean pentru fiecare dintre cei 1.920.000 de locuitori ai Bucureștiului, dacă putem și costurile cu dobânda ajungem undeva aproape de salariul mediu net lunar pe economie într-o lună. Au fost utilizați eficient acești bani? Pentru că dumneavoastră acum îi rostogoliți, nu  aveți de mâine 2,2 miliarde de lei.

SO: Nici pe aceia nu i-am folosit și nici pe aceștia nu îi folosesc, dar  mi-am pregătit fundamentul pentru care eu pot să conving în continuare că la orice emisie de bonduri vor reprezenta pentru mine susținerea financiară a proiectelor de dezvoltare. Așa, ce să vorbesc eu de dezvoltare când îmi dădeau cu împrumutul ăsta pe sub nas și îmi spuneau: n-ai de unde. Matale nu ai de unde. Toată lumea se dezvoltă pe credit, dar totul este să ai solvabilitate, să știe că ești om serios și că nu îți bați joc de bani și îi arunci în dreapta și în stânga și aici v-aș spune lupta pe care încă o duc de 2 ani pentru a nu mai arunca banii la RADET care se varsă într-un cont escrow și ELCEN face ce vrea cu banii ăia și totdeauna ne scoate datori pe noi, că nu am plătit noi. Rostogolirea banilor ăștia îmi crează niște porți. Oportunitățile le am. Oamenii sunt gata – spuse de ei – domnule Oprescu – dacă dumneavoastră veți face încă o emisiune de bonduri pentru ca dumneavoastră să vă dezvoltați, noi vă stăm la dispoziție. Pentru că sunt pârtiile de care vorbiți dumneavoastră – între 3 și 5 ani, anul 4, pârtia din anul 6, pârtia din anul 8,9. Dar sigur că aici intervin și legile care funcționează în prezent și te limitează. Ăsta nu este un împrumut, o luare de bani cu garanție suverană. Nu încarc cu nimic. Am zonele – m-au întrebat – dar de ce au crescu așa veniturile spectaculos – și am explicat – o parte din pământurile date în concesiune către marile complexuri comerciale – sunt câțiva lei pe care îi luăm ca redevență an de an. Și astea sunt destul de importante. I-am întrebat pe cei care au – nu vreți să vă vindem pământul de sub clădirea pe care o aveți dată în concesiune 49 de ani? Și am făcut o socoteală și am văzut că am putea aduna și sper să putem aduna cam 82 de milioane de Euro.

RS: Pe tot ce înseamnă teren de sub hypermarketuri?

SO: Pe tot ce înseamnă teren și atenție, numai pe marile complexe și pe pământurile care au fost date în concesiune și unde s-au construit: fie parcuri industriale, etc. Lor le convine. Pentru că unii au băgat bani, au investit acolo. De la mașinări până la hale industriale unde fac producție

RS: Vorbim despre zeci de hectare?

SO: Nu, cred că mai bine zis vorbim de câteva mii, aproape 8-9.000 de clădiri care sunt fie nou construite fie adaptate, dar sunt în urma unui proces de concesiune al municipalității către ei. La fel cabinetele medicale.

RS: Mă întorc la emisunea de 500 de milioane de Euro. Credeți că au fost cheltuiți eficient – corectați-mă dacă greșesc – dumneavoastră nu ați mai avut ce cheltui banii respectivi?

SO: Să vă spun sincer am avut vreo 30 de milioane de Euro, care au acoperit o parte din dobânda celor 1500 de autobuze cumpărate.

RS: Și au fost cheltuiți eficient de către administrație?

SO: Era o datorie și trebuia să te achiți de ea. Și atunci am terminat puțin mai repede decât era prevăzut cu achitarea celor 1500 de autobuze.

RS: Mai aveți spațiu de împrumut în acest moment, pentru Primărie? Vreau să vă întreb cât e gradul de îndatorare, până unde vă duceți, dacă intenționați să mergeți mai sus.

SO: Da. Mai avem pentru că în momentul ăsta, făcută la termenele de care vorbeați, la 3-5-7-10 ani, asta ne urcă undeva la un grad de îndatorare de 7-8%. Până la 30 mai avem. Dar nu cred că ideea asta trebuie să primeze. Am văzut și eu anii ăștia – printr-o lege specială, guvernul poate să ridice acest grad de îndatorare, venind cu dovezile că suntem în stare să plătim, că suntem în stare să ne achităm la timp de aceste lucruri și venind în principal și cu o listă de proiecte generate.

RS: Putem spune acum că cele 500 de milioane de Euro pe care le refinanțăm s-au dus atât la tramvaie, atât la infrastructură, atât la autobuze,atât la pasajul Basarab?

SO: Nu. Doar pe 2 articole: atât la autobuze – s-au dus vreo 250-260 de milioane de Euro, restul au fost pentru infrastructură.

RS: Prin infrastructură înțelegând și Pasajul Basarab, și borduri?

SO: Borduri. Borduri și asfaltări. Au fost 28 de bulevarde asfaltate, cu borduri noi, frumos, elegant. Nu mă întrebați restul pe articole că vă dau cuvântul meu de onoare că mai mi s-a pus întrebarea asta cu obstinație în urmă cu 6 ani. Nu am reușit să decelez unde s-au dus banii ăștia. Nu vreau să fiu rău și nici nu vreau să fiu peiorativ. Ca să vă spun pe articole, unde, cum și ce fel….

RS: Mergem la înscripte!

SO: Mergem la înscripte, doar că și înscriptele sunt cam așa: Bulevardul Nicolae Bălcescu – 5 kilometri de asfaltare, mutat țevile și refăcut rețeaua de gaze… asta trebuie să le scazi – sunt firme private. Canalizare făcută pentru a trece tubulatura pentru Net City. Asta o plătim tot noi. Cât, cum, cantități, sigur că le au aici, dar e greu să faci o socoteală după 10 ani. Eu am considerat că mi-a fost de un ajutor efectiv faptul că bulevarde principale erau asflatate și dotate – mă refer la structură, canalizare, ape pluviale și am zis mersi că acum pot să vin să încerc și să îmbunătățesc acest lucru, din buget. Am reușit să termin și cu străzile de pământ în București, cred că mai sunt 30-40 de străzi de pământ pe margine. Sectorul 5 mai are o jumătate de stradă (5 km) și încă una – unde am probleme de canalizare. O să pot să le rezolv astfel încât în 2016 să nu mai aud de străzi de pământ – nu vorbim despre cele nou făcute – care se nasc la marginea orașului dar nu apar pe nicio hartă, dar a trebuit să le punem pe harta noastră de dezvoltare.

RS: Dumneavoastră și cu mine nu am putut cumpăra aceste bonduri pentru că au fost destinate fondurilor de investiții, investițiilor private, dar o putem face de pe bursă. Ce buget v-ați alocat dumneavoastră pentru a cumpăra bonduri ale primăriei capitalei?

SO: În primul rând eu am altă grijă acum. Legată de bondurile astea. Am stat și m-am gândit, am întrebat și mi s-a explicat de câteva ori: domnul Oprescu ai nevoie de o structură, care să urmărească tot jocul acesta la bursă – nu știu cum se cheamă – dacă greșesc vă rog să mă iertați, vă aduceți aminte că sunt doctor și mă iertați. În orice caz după 7 ani de zile nu am decât o singură certitudine: sunt cel mai bun primar general dintre doctori și cel mai bun doctor dintre primarii generali.

RS: Asta știați din prima zi de mandat cred 🙂

SO: Din prima zi de mandat, le-am spus foarte clar, sigur, încercam și eu să glumesc. Am nevoie de o structură care să urmărească veniturile. Devin și eu un jucător. Acum, mie toată viața mea mi s-a spus așa: tu ești o speranță. La tinerețe am fost o speranță, încerc la bătrânețe să fiu o certitudine. Am să îmi fac această structură. I-am rugat pe colegii mei să îmi facă niște previzuni să putem să adaptăm pieței de capital. E ceva nou. Pentru mine, nu pentru ei și nici nu vrea să zbârcesc aici și nici nu vreau să vă mint.

RS: Mă gândesc că primarul general ar putea fi primul care ar putea să transmită o semnal, prin cumpărarea de aceste obligațiuni. Credeți în aceste obligațiuni? Ați investi o sumă, personal?

SO: Cred. Eu am mai vrut acum câțiva ani de zile. Am vrut să fac și o bancă de dezvoltare a Primăriei Generale. Singurul care m-a încurajat la vremea respectivă a fost Guvernatorul. Mi-a spus: băi băiete, nu e ușor, consultă-te cu oamenii mei, ideea este foarte bună. Din păcate sunt 2 momente în care Consiliul General acționează brutal și fără știință de carte: bugetul și organigrama. Îmi aduc aminte de vorbele lui Videanu – l-am întrebat apropos de niște derapaje, ca să nu le numesc altfel: auzi domne, dar de ce nu i-ai schimbat pe ăla și pe ăla că mie mult rău au mai reușit să îmi facă 4-5-6 luni cât au mai stat în primărie. Și mi-a dat un răspuns care m-a cam pus de gânduri și nu semăna cu nimic din ceea ce știam eu. Domne, nu m-a lăsat. Cine? Nu știu. Nu m-a lăsat să fac nicio schimbare. Eu m-am dus exact pe punctele unde am fost convins și am strâns mâna unor oameni, la propriu, pentru că au fost fair-play și m-au întrebat: vreți să lucrați cu mine? Nu vreau să lucrez cu mata. Bun, aveți demisia mea aici. Pe alții i-am rugat eu: vreți să lucrați cu mine, Oprescu? Am încredere că m-a ajutat Dumnezeu  și 80% nu m-am înșelat

RS: Listarea la bursă a acestor bonduri presupune o transparență totală. Vreau să vă întreb dacă primăria este pregătită să anunțe și alte proiecte de investiții, spre exemplu să știe titularul de bond când a costat Calea Victoriei, sau cât a costat un alt proiect, pentru că asta poate avea efecte în capacitatea primăriei de a returna aceste sume.

SO: Da, este pregătită și am să mă explic. Nu a fost nouă ideea să facem Calea Victoriei. Am făcut eu o socoteală, într-un an m-am trezit cu 480.000 de mailuri: fă Calea Victoriei! Am stat însă și m-am gândit – e simplu să o oprești să pui 2 polițiști în față – duminica e oprită. Ce făceai pe Calea Victoriei? …. Bicicilștii, cum vă spuneam, 480.000 de mi-au cerut să meargă cu bicicleta pe acolo. Acum a venit un biciclist să îmi explice că e prea lată. Potoliți-vă! Trebuie să meargă și triciclul. Care triciclu? Triciclul, oameni care sunt handicapați și care merg cu triciclul. Eu sper să o folosească. Că mă înjură șoferii. Totodeauna o să mă înjure cineva. Ce să fac? Nu pot să îi împac pe toți. Da. În momentul în ca o să am unități comerciale pe Calea Victorie, în momentul în care o să poată să îl scoată pe ăla micul să meargă pe trotuar, să am vreun spectacol pe care pot să îl ofer din tot sufletul și să se simtă bine sâmbata și duminica, da, o să o închid o zi ca să petreacă cetățenii. Auzind chestiile astea șoferii, măcar să fie liniștiți. MI-aș fi dorit și eu să fiu un fel de Samantha, peste noapte, să îmi apară și inelul median și perifericul exterior, ca să pot să scot mașinile către periferie.

RS: Puteți să faceți dumneavoastră exclusiv inelul median?

SO: Ba pot să îl fac exclusiv, dar pentru asta sunt o mulțime de bani. De 6 ani stau cu pregătirea actelor. Gata. S-a terminat. Acum stau să mai am încă un studiu despre oportunitate și să poată direcția de specialitate să dea drumul în parteneriat public privat, să publice licitația și să o facem.

RS: Autostrada suspendată mai rămâne valabilă?

SO: Păi asta este – inelul median. Inelul median acoperă aia suspendată.

RS: Mai e suspendată?

SO: E și și. Pentru că dovada cea mai bună a fost că băieții au venit și mi-au explicat: se încalcă prețurile de cost. Nu sunt un nebun. Sunt banii lor. Nu pot să îmi bat joc de ei. Să le fac eu pe stâlp pe zone unde pot să mă duc liber și să poate să circule. Vă aduceți aminte – așa e și perifericul intern și extern din Paris: urcă la un moment dat, apoi coboară. Am mers și pe situația terenurilor acolo unde oamenii nu vor să renunțe, nu vor să fie expropriați.

….

RS: Ce mai aveți de adăugat referitor la emisiunea de obligațiuni?

SO: Sunt foarte mândru de colegii mei, sunt foarte mândru de o mare parte dintre oamenii care muncesc în această locantă, în Primăria Generală, pentru că majoritatea au curaj, înțelegere și știință de carte să poată să nu greșească. E foarte important pentru momentele pe care le trăim

RS: Vă mulțumesc foarte mult

=======

Reamintesc, în perioada următoare voi difuza integral interviul, aici, pe blog.

Categorii:Stiri

Etichete:cat este cuponul, cat este dobanda, eurobond, obligatiuni, primar general, primaria municipiului bucuresti, Sorin Oprescu