#preatarziupreaputin. Stirea este că un prinț care poartă numele unui stat membru al Uniunii Europene este infractor și a fost dat în urmărire generală.

Este vorba despre cel care poartă numele în buletin de ,,Al României Paul Phillipe”, condamnat definitiv pentru trafic de influență, dare și luare de mită, la 3 ani și 4 luni de închisoare.

El este soțul unei doamne devenită prințesă după căsătoria cu prințul scăpătat, doamnă pe care fostul soț, Marvin Belli, o supranumea ,,La Trampa”.

Profit de prilej pentru a vă readuce atenție articolul meu din urmă cu 5 ani, în care arătam că dacă BNR (și SRI) și-ar fi făcut treaba, prejudiciul în acest dosar, de peste 140 de milioane de Euro, ar fi putut fi evitat.

Iată și investigatia, publicat inițial în 11 decembrie 2015:

Daca BNR și-ar fi făcut treaba, ar fi investigat cazul Udrea și ar fi sesizat DNA-ul, prejudiciul din cazul Lambrino-Truica putea fi prevenit!

Lucrurile sunt din ce în ce mai evidente. Remus Truică și-a monetizat infracțiunile provenite din retrocedarea nelegală a fermei Baneasa prin rețeaua bancherilor, la care a apelat și Elena Udrea pentru împrumutul de 3,2 milioane de Euro. Veți vedea în partea finală a acestui articol că în cazul lui Remus Truică, rețeaua bancherilor a fost activată după data de 17 decembrie 2009 (data la care cele 2 terenuri retrocedate printr-un proces infracțional, fuseseră însușite de Truică, comasate, separate în alte 7 loturi spre a deveni bancabile). Rețeaua bancherilor în cazul Truică a fost așadar activată la un an după ce am semnalat, în decembrie 2008, prin articolele publicate în Curierul Național și Gazeta de Sud, faptul că doamna Elena Udrea NU ÎNDEPLINEA condițiile de bancabilitate pentru a obține creditul de 3,2 milioane de Euro (obținut de la aceeași bancă, prin aceeași rețea), despre care și DNA și DIICOT spun că s-a format din 2007.

Intervalul de un an scurs între decembrie 2008 (când am publicat în premieră detaliile despre creditul de la BRD în articolul CAZUL UDREA) și momentul activării rețelei și pentru Remus Truică se dovedește critic pentru prevenirea monetizării infracțiunilor lui Truică, și de aceea îmi permit să conturez următorul scenariu alternativ:

1. Dacă BNR ar fi acționat în urma articolului altfel decât să ia la cunoștință și să ignore total faptul că există suspiciuni rezonabile că doamna Elena Udrea ar fi obținut creditul pe persoană fizică prin încălcarea normelor de creditare ale BRD și normelor impuse de BNR, ar fi trebuit să investigheze modalitatea de acordare a creditului încă de a doua zi de la publicarea articolului (adică din 30 decembrie 2008).
2. Dacă BNR ar fi făcut această investigație, în cel mult 7 zile (până la 7 ianuarie 2009) ar fi putut să aibă toate indiciile și doveziile că împrumutul BRD către doamna Udrea s-a făcut prin încălcarea semnificativă a normele de creditere impuse/validate de BNR, cel mai probabil prin intervenții nelegitime, nelegale, frauduloase
3. Dacă BNR, care are toate mecanismele primare pentru o astfel de investigație pentru a veni nu doar cu suspiciuni ci si cu probe, ar fi sesizat DNA-ul pentru aceste infracțiuni (care implică banul public pentru că neperformanța creditării se transformă în minus de bani la bugetul de stat), cel târziu la sfârșitul lunii ianuarie 2009, exista tot timpul din lume pentru DNA să surprindă în fașă rețeaua din BRD și să o împiedice să producă prejudicii (facilitând monetizarea bunurilor provenite din infracțiuni și spălarea de bani) în dauna bugetului. Urmărirea de către alte instituții alte statului, presupunând legitim că și-ar fi făcut treaba pe baza informațiilor pe care BNR ar fi trebuit să le dea, ar fi permis împiedicarea acordării creditelor către Truică și inclusiv reversarea retrocedării ilegale făcută către Truică, pe care DNA-ul o constată abia în decembrie 2015. Sesizarea de către BNR nu ar mai fi oferit niciun pretext DNA-ului să nu descopere DIN TIMP această fraudă  (investigată inițial de DIICOT)  și această rețea mafiotă, sau să o treacă cu vederea până în 2015. În raportul SRI pentru anul 2014 (citat mai jos în acest articol), se regăsește și fraza ,,în 2014, au continuat să se semnaleze detunări ale actului de justiție pe fondul imixtiunii unor grupuri de intere (…) Exponenţii criminalităţii organizate au reuşit să creeze pârghii de intervenţie pe diverse paliere ale sistemului în scopul vicierii procesului judiciar penal în conformitate cu propriile interese”. Pot să mă întreb dacă prin nesiszarea organelor de cerecetare penală, BNR a creat și pretextul pentru eventuali infiltrați pe diverse paliere ale sistemului  să igonore până în 2015, prin intervenții în scopul vicierii procesului judiciar penal, ceea ce nu era de ignorat?
4. Este drept că dacă BNR acționa conform acestui scenariu alternativ, am dubii serioase că în octombrie 2009, domnul Isărescu. ar mai fi avut  sprijinul politic al doamnei Udrea (steaua politicii Romaniei la acea data), pentru realegerea ca guvernator BNR iar ca amănunt, domnul Isărescu nu ar mai fost decorat cu cea mai înaltă distincție a statului român – Steaua României.

Cum s-a întâmplat de fapt:

1. Articolul ,,Cazul Udrea” l-am publicat în 28 decembrie 2008;
2. BNR a ignorat indiciile ferme de nerespectare a regulilor de creditare în acordarea acelui împrumut (indicii pe care DIICOT le confirmă într-un comunicat din mai 2015, în cazul rețelei bancherilor: ,, Astfel, doi dintre  liderii grupării infracționale, folosindu-se de funcţiile deţinute în cadrul BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, au racolat şi controlat activitatea mai multor persoane subordonat şi  aflate în raporturi de muncă cu banca, care prin  îndeplinirea defectuoasă a  atribuţiilor de serviciu sau prin neîndeplinirea acestora  au facilitat aprobarea/acordarea frauduloasă a unui nr. de 17 credite unor persoane fizice sau juridice, cunoscând faptul că pentru nici unul din creditele astfel acordate nu erau îndeplinite condiţiile minime impuse de normele de creditare şi că imobilele folosite pentru garantarea creditelor  au fost supraevaluate de evaluatorii agreaţi de bancă”, iar DNA le confirmă  în 2 noiembrie 2015: ,,În perioada 2007- 2010, suspectul Popa Sorin Mihai, în calitate de director general adjunct al unei bănci, și-a îndeplinit cu rea – credință atribuțiile de serviciu, prin aceea că a acordat clientului Udrea Elena Gabriela o serie de derogări care au condus la prejudicierea băncii. Prejudiciul în dauna băncii a fost determinat de neîncasarea sumelor datorate cu titlu de dobândă sau comision și prin neexecutarea garanțiilor la momentul la care creditul putea fi declarat scadent anticipat (practic a amânat declararea creditului ca neperformant și a privat banca de posibilitatea recuperării creanței din executarea garanțiilor).”.
3. Sunt ferm convins că stă în atributul BNR să fi constatat încă din 2009, ceea ce DIICOT a constata ABIA în noiembrie 2012 (dosarul bancherilor) și DNA a constatat ABIA în anul 2015.
4. BNR pretinde și acum că nu trebuie să sesizeze organele penale dacă văd nereguli sau că neregulile evidente în cazul Udrea nu sunt nereguli (cazul declarației domnului Cinteză referitoare la țeapa dată de un împrumutat imobiliar, persoană fizică, care NU A PLĂTIT NICIO RATĂ DIN IMPRUMUT și același lucru în cazul doamnei UDREA). Adică BNR, organism de supraveghere al statului român, susține că dânșii nu ar trebui să constate ceea ce constată DNA/DIICOT și anume încălcarea regulilor de creditare, iar dacă le constată chiar și numai indicii, nu trebuie să sesizeze organele penale. Îmi permit să am o părere exact de sens contrar și de asemenea cred că declarațiile șefului supravegherii din BNR, domnul Cinteză, dar mai ales inacțiunile în cazul Udrea și concluziile la care au ajuns procurorii,  lasă mai degrabă impresia unei protecții acordate anumitor țepari din sistemul bancar, cel puțin prin pasivitate, decât a unei supravegheri responsabile.
5. În schimb, domnul Cinteză (care a fost în BNR la momentul semnalării de către mine a creditului doamnei Udrea) și domnul Bogdan Olteanu, care a venit la puțin timp după și a fost viceguvernator în BNR în toată perioada în care doamna Udrea făcea rescandențări/scoateri de terenuri de sub garanție, înstrăinări de împrumuturi, consideră necesar să sesizezeze DNA-ul pentru o lege votată aproape în unanimitate de către Parlamentul României.
6. Țeapa dată BRD-ului de către Udrea, Truică și alții reprezintă în fapt, în cele din urmă, spolieri ale bugetului de stat.

Nu am apucat încă să întreb BNR-ul cum privește următorul extras din raportul SRI pentru anul 2014:

Tot ceea ce am susținut mai sus sunt concluzii pe care le-am tras în urma răspunsurilor pe care le-am primit de la domnul Nicolae Cinteză, șeful supravegherii BNR, în emisiunea de săptămâna trecută de la Realitatea TV. Vedeți declarațiile VIDEO ale dansului la link-ul de mai jos:

Despre darea în plată, DNA și răspunsurile neprețuite ale domnului Cinteză, șeful supravegherii BNR (VIDEO). Și concluzia mea.

Mă întreb și vă întreb: având în vedere cele de mai sus, poate fi explicată atitudinea BNR în ceea ce privește intervenția DNA-ului:

a) în orice, mai puțin în situațiile pe care BNR le apreciază ca fiind în conformitate cu legile (deși nu par)?;

b) în orice, mai puțin în situațiile în care s-ar putea pune problema ca BNR să fie întrebată la un moment dat, de altcineva în afară de mine, ca jurnalist, de ce nu a simțit nevoia să sesizeze DNA-ul în privința fraudelor pentru care, consider eu, existau suficiente indicii pentru a nu le omite și era obligat să le descopere, investigheze și semnaleze?

c) în orice, mai puțin despre raportul SRI care spune că ,,grupări de criminalitate organizată au reușit penetrarea instituțiilor publice la nivel înalt”.

Sunt convins că într-un caz ipotetic, dar doar în Republica San Lorenzo, dacă un grup de criminalitate organizată ar fi dorit să dea țepe statului, sistemului bancar, și din nou statului, ar fi reușit să penetreze inclusiv Banca Centrală din San Lorenzo la nivel înalt. Ce bine că asta nu se poate întâmpla în România!

În schimb, am convingerea fermă că dacă BNR ar fi investigat și semnalat indiciile infracționale care reieșeau TIMPURIU (încă din 2008) după publicarea articolului meu în ceea ce privește cazul Udrea, furturile monetizate ale lui Truică&Co puteau fi prevenite!

În continuare puteți citi foarte pe larg, mecansimul prin care Remus Truică a reușit să folosească toate pârghiile de care dispune pentru infracțiunile legate de cazul Lambrino. Pentru articolul prezent este relevantă ultima parte a ceea ce ma scris (momentul alipirii/felierii terenurilor obținute pentru a crea impresia de bancabilitate).

CAZUL TRUICA-LAMBRINO

Din referatele procurorilor eu înțeleg că retrocedarea către Truică (cumpărătorul drepturilor de la Lambrino) a fost infracțională pentru că:

1. Lambrino nu avea dreptul să primească acel teren;
2. Acel teren (parte a vânzării de drepturi de către Lambrino către gruparea Truică) a fost restituit nelegal, urmare și a unor fapte de corupție (mituirea și influențarea inclusiv pe canale oculte a celor care au semnat pentru restituire, respectiv a conducerii Institutului pentru cercetarea plantelor.).
3. Remus Truică face parte.

Simpla retrocedare a terenului (nelegală), putea fi reversată iar prejudiciul putea fi prevenit. Cu o singură condiție: gruparea Truică să nu fi apucat să monetizeze terenurile dobândite prin infracțiuni. O scurtă cronologie, potrivit datelor citate de presă din referatul procurorilor:

1. Solicitarea depusă (și documentele) arată că terenul nu putea fi retrocedat

2. Și totuși, în 3 septembrie 2008, Truică primește semnătura de retrocedare.

3. Coruperea pentru o mită derizorie + influență instituțională este comunicată de Truică lui Benny Steinmetz:

4. În data de 26 septembrie 2008, Truică primește și ultima semnătură, de retrocedare a terenului de 17 hectare, nelegal:

5. Începe apoi operațiunea de monetizare a retrocedării infracționale. Prima etapă este ascunderea indirectă a proveniențe din retrocedarea, prin operațiuni menite să creeze aparența de bancabilitate. Cele 2 terenuri retrocedate sunt alipite și apoi ,,feliate”, pentru a fi bancabile prin îndepărtarea urmelor (în vederea spălării de bani). În urma operațiuniilor, la 17 decembrie 2009 rezultă 7 loturi:

6. Cele 7 loturi devin garanții pe numele a diverse persoane dubioase, iar BRD acordă credite de câtre 3 milioane de Euro pe baza acestor garanții, individual.

7. Faptul că BRD este banca care a acordat aceste credite, reiese din comunicatul DIICOT din data de 19 mai 2015:

În cauză există suspiciunea rezonabilă că la sfârşitul anului 2007, la nivelul conducerii executive a BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, a fost iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul acordării de credite, cu încălcarea normelor de creditare, atât cele interne cât şi cele emise de Banca Naţională a României, unor persoane fizice şi/sau societăţi comerciale,  activitatea infracţională concretizându-se în obţinerea unor  importante sume de bani din săvârşirea subsecventă a unor infracţiuni de înşelăciune, fiind cauzat un prejudiciu de 43.500.000 Euro în dauna BRD – GROUP SOCIETE GENERALE.

    Membrii grupului infracţional organizat au acţionat în mod concertat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aceea de a obţine importante beneficii financiare, potrivit  contribuţiei  infracţionale  pe palierele  execuţionale din cadrul grupării.

    În cadrul grupării infracţionale organizate, fiecare membru a desfăşurat activităţi specifice interesului, poziţiei, pregătirii şi profesiei sale, în vederea fraudării  sistemului bancar, cu desfăşurare pe termen lung.

    Astfel, doi dintre  liderii grupării infracționale, folosindu-se de funcţiile deţinute în cadrul BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, au racolat şi controlat activitatea mai multor persoane subordonat şi  aflate în raporturi de muncă cu banca, care prin  îndeplinirea defectuoasă a  atribuţiilor de serviciu sau prin neîndeplinirea acestora  au facilitat aprobarea/acordarea frauduloasă a unui nr. de 17 credite unor persoane fizice sau juridice, cunoscând faptul că pentru nici unul din creditele astfel acordate nu erau îndeplinite condiţiile minime impuse de normele de creditare şi că imobilele folosite pentru garantarea creditelor  au fost supraevaluate de evaluatorii agreaţi de bancă. (…)

Cel de-al treilea lider al grupului infracţional organizat inculpatul TRUICĂ REMUS, a fost şi principalul beneficiar al activităţii infracţionale, din cele 17 credite acordate în mod fraudulos de BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, 15 fiind acordate unor persoane fizice sau juridice aflate sub controlul său direct, obţinând astfel suma de 35.000.000 Euro, care a fost în ceea mai mare parte externalizată prin includerea acesteia în circuite financiare prin conturi deschise în MONACO, ELVEŢIA,  AUSTRIA şi CIPRU, conturi controlate direct de către inculpaţii TRUICĂ REMUS şi APARASCHIVEI CRISTIAN RELU şi apoi folosite de aceştia pentru achiziţionarea unor bunuri de lux, ambarcaţiuni şi imobile.

    Pentru punerea în executare a activităţilor infracţionale inculpatul TRUICĂ REMUS s-a folosit în principal de inculpatul APARSCHIVEI CRISTIAN RELU, omul său de încredere, care l-a rândul său a atras în cadrul grupului infracţional organizat  alte persoane, respectiv suspecţii COCONETE ILIE MARIUS, MUNTEAN ŞTEFAN, LIŞU GEORGE, NICOREŞTEANU IONUŢ VICTOR, S.N.E, POP GEORGIANA MIRELA, POP CONSTANTIN EUGEN şi CIUMETI NICULAE.

    În acelaşi sens, inculpatul TRUICĂ REMUS a coordonat şi înfiinţarea a cinci societăţi comerciale reprezentate şi administrate de către inculpatul APARSCHIVEI CRISTIAN RELU şi suspecţii COCONETE ILIE MARIUS şi S.N.E, care de asemenea au obţinut în mod fraudulos credite de la BRD – GROUP SOCIETE GENERALE.

    La grupul infracţional organizat iniţiat de cître liderii grupării  au aderat şi suspecţii SORIN ROŞCA STĂNESCU şi SÂRBU ADRIAN care au contractat în folos personal credite în aceleaşi condiţii frauduloase ca şi cele din cazul creditelor contractate în favoarea inculpatului TRUICĂ REMUS (…). De precizat este faptul că nici unul din cele 17 credite nu a fost restituit, fiind trecute în categoria creditelor neperformante, BRD – GROUP SOCIETE GENERALE  constituind provizioane în cuantum de 20,2 milioane euro, după ce anterior au fost efectuate prelungiri succesive ale termenelor de constituire a depozitelor colaterale pentru plata dobânzilor şi comisioanelor.

8. În comunicatul de mai sus, nu apare numele lui Sorin Popa – fost director general adjunct în BRD, pentru simplul motiv că nu i se adusese la cunoștință cercetarea penală. Agenția de presă Mediafax arată că Sorin Popa a fost audiat abia în 9 iulie 2015:

În acelaşi dosar, în 9 iulie a fost audiat la DIICOT şi Sorin Popa, fost vicepreşedinte BRD. Procurorii l-au audiat şi l-au anunţat că va fi cercetat sub control judiciar în dosarul creditelor ilegale

9. Cazul a fost preluat de DNA (comunicat 2 noiembrie 2015). Din comunicat rezultă, FOARTE INTERESANT că Sorin Popa este urmărit penal doar pentru abuz în serviciu. DE CE A DISPĂRUT CAPĂTUL DE ACUZARE DE LIDER AL GRUPULUI INFRACȚIONAL DIN CERCETAREA PENALĂ pentru Sorin Popa???? AICI DNA VA TREBUI SĂ RĂSPUNDĂ, chiar dacă pentru moment, Popa și Udrea sunt supuși urmăriii penale legată clar de creditul lui Udrea.

Later edit: între timp, Udrea a pus pe numele unui ,,boschetar”- gen creditul. Persoana în cauză, a murit, tânără fiind. BRD nu și-a recuperat niciodată prejudiciul. Statul român nu a încasat NICIODATĂ impozitul aferent diminuării de profituri a BRD, în urma împrumutului devenit neperformant.

Citiți și:

O poveste de coruptie din San Lorenzo, cu minimum 5 gauri financiare. Asa ceva nu s-ar putea intampla in Romania!

Categorii:Editoriale, Stiri, The Money Show

Etichete:BNR, BRD, Elena Udrea, La Trampa, lambrino, Mugur Isarescu Manole, Nicolae Cinteza, Paul Phiilipe, Petrov, Printul Paul de Romania, Remus Truica, Traian Basescu