Știrea că instanta de judecata a considerat intemeiata pretentia RST MEDIA față de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de achitare a serviciilor prestate (plata care ASF a refuzat-o, in opinia mea, cu rea credință), a împărțit mass-media economică relevantă în două:

a) grupurile de presă care au acoperit subiectul, au solicitat punctul de vedere al ASF, dar au fost tratați cu sictir de către autoritatea de interes public ASF prin refuzul furnizării răspunsurilor la informațiilor cerute;

b) grupurile de presă care au ignorat subiectul (subliniez – grupurile de presă nu jurnaliștii care lucrează la acele grupuri de presă), deși, în opinia mea, este o temă de interes public: abuzul pe care îl face o autoritate a statului care deși are ca obligație legală protecția spre exemplu a asiguraților împotriva asigurătorilor care comit abuzuri și nu plătesc, pe baza diverselor pretexte invocate, se comportă la fel în relațiile cu terții (fapt dovedit în opinia mea de decizia de ieri a instanței care, într-un limbaj mai puțin tehnic, a hotărât că nu poate exista vreun pretext pentru ca munca efectiv prestată să nu fie și plătită). O cercetare mai atentă ar putea dovedi că aceste grupuri de presă au căpătat în ultima perioadă contracte directe cu ASF, unele achiziții făcându-se fără niciun fel de licitație.

În prima categorie, enumăr publicația care a publicat în premieră știrea – profit.ro, Hotnews.ro (a cărui acoperire a subiectului nu include o poziție a ASF și după cum îl cunosc pe jurnalistul care a scris știrea – Adrian Vasilache, nu este genul de gazetar care să nu solicite întotdeuana puncte de vedere la toate părțile implicate într-un subiect) și Ziarul Bursa, care menționează explicit că ,,ASF nu a dorit să comenteze, ieri, decizia Tribunalului”. Pentru o autoritate de interes public e o chestiune de dorință pentru a răspunde la întrebările mass-media? Categoric nu. Este o obligație legală. Și probabil tocmai din cauză că pe parcursul relațiilor mele contractuale cu ASF am atras permanent atenția că nu este nici legal nici normal să ignori solicitările îndreptățite ale presei, am generat tăvălugul de evenimente care a culminat cu ruperea, consider eu, abuzivă a contractului RST MEDIA cu ASF. Vă vine să credeți că în România anului 2014, un șef de autoritate de interes public poate să aibă o mentalitate de genul ,,la întrebările jurnaliștilor nu răspundem ce ne întreabă ei, ci ce vrem noi”?. Fac o paralelă prea măreață pentru obligația de informare publică prea măruntă a ASF: dar vă închipuți cum ar fi fost cazul recent Volkswagen, dacă oficialii companiei ar fi răspuns: ,,nu dorim să comentăm”? Și nu era vorba de vreo sentință a instanței, ci de acuzații. Volkswagen a ales să recunoască imediat vina, să pună 18 miliarde de Euro deoparte și să ofere transperanță totală. Repet, comparația este prea măreață pentru cazul de față, dar o fac tocmai pentru a sublinia atitudinea ,,hai sictir” pe care în opinia mea, autoritatea de interes public ASF, a manifestat-o ieri, dovedindu-se incapabilă să ofere un răspuns pertinent întrebărilor legitime ale presei.

În a doua categorie, enumăr publicațiile din Mediafax Group (Mediafax.ro, Ziarul Financiar). Pentru mine este greu explicabil cum două publicații care au fost interesate de ruperea de către ASF a contractului cu RST MEDIA (și au preluat imediat în decembrie 2014 comunicatul nesemnat dar originat de Mișu Negrițoiu, prin care fostul Președinte ING Bank Romania anunța nitam-nisam că încetează relațiile de colaborare cu RST MEDIA, de pe o zi pe alta, creând senzația necesității imperioase a ruperii contractului cu societatea la care sunt acționar). Este util să menționez că publicațiile respective nu au inclus vreun punct de vedere al RST MEDIA, deși acesta a fost oferit în termen de 20 de minute de la comunicatul intempestiv al ASF, deși am luat cunoștință de comunicat de la mass-media – domnul Mișu Negrițoiu dispusese cu extremă celeritate să îmi taie accesul la adresa de email radu.soviani@asfromania.ro și prin urmare am aflat despre acel comunicat de pe fluxurile de știri, deși în dimineața zilei de 15 decembrie, eram încă în contract cu ASF)? Detalii aici: https://soviani.com/2014/12/15/pozitia-societatii-rst-media-referitoare-la-comunicatul-autoritatii-de-supraveghere-financiara-din-data-de-15-decembrie-2014/

Am motive să cred că publicațiile din această categorie sunt beneficiarele unor contracte directe cu ASF, sub o formă sau alta, lucru care poate fi verificat. Pe perioada în care am colaborat cu ASF am recomandat permanent ca ASF să câștige prin profesionalism și transparență respectul presei și nu să cumpere temporar bunăvoința ei. Probabil că și acest lucru a deranjat. Desigur, nu am suficiente elemente ca să adaug la cele de mai sus și faptul  că atitudinea grupului Mediafax din prezent poate fi legată intrinsec de laxitatea în creditare din trecut a ING Bank Romania față de grupul Mediafax. Dar pot afirma că această laxitate, s-a transformat, potrivit informațiilor publciate de  paginademedia.ro, într-o neperformanță de până la 15,6 milioane de Euro (credit ING către Mediafax Group), și ca urmare, banca ING a ajuns să conducă adunarea creditorilor Mediafax Group (ING are de recuperat mai mult decât fiscul de la Mediafax). Mă pot întreba dacă banca ING Bank Romania era condusă de actualul președinte al ASF atunci când acorda acest credit devenit neperformant?

Și mai mă pot întreba ceva: în ceea ce privește atitudinea Ziarului Financiar, are legătură substituirea unei părți din serviciile prestate de RST MEDIA (drept pe care RST MEDIA l-a câștigat în urma unei licitații publice) cu recrutarea directă, fără concurs, a unui fost redactor șef adjunct al ZF, în calitate de consilier pentru presă al fostului Președinte ING Bank Romania (actual președinte ASF) cu actuala conduită a ZF, unde recunosc, nu am regăsit subiectul de ieri?

Detalii aici: http://asfromania.ro/informatii-publice/media/arhiva/3573-razvan-voican și aici: https://vasilacheadrian.wordpress.com/2015/04/28/video-ce-nu-m-am-putut-abtine-sa-l-intreb-azi-la-asf-pe-fostul-redactor-sef-adjunct-al-zf-si-actual-consilier-pe-probleme-de-comunicare-al-lui-misu-negritoiu/

Și jurnaliștii din grupurile de presă din prima categorie, și cele din a doua, pot confirma că în perioada în care am colaborat cu ASF, nu am scutit niciun efort în activitatea de a le răsunde cât mai repede și cât mai complet la întrebările lor (indiferent de noapte, zi, week-end, iarnă, vară). Iar când situațiile au impus-o (necesitatea informării imediate a publicului), chiar dacă această necesitate apărea la 10 noaptea, la ora 11 exista poziția scrisă a ASF (îmi cer scuze pentru comunicatele trimise în cel mult 2 ore de la evenimente, chiar dacă era ora 11 noaptea).

Desigur, ceea ce am scris mai sus poate fi verificat și probat suplimentar. Și cred că și alte instituții ale statului au datoria să investigheze cel puțin modul în care o autoritate de interes public înțelege să deservească acest interes și care, în mod clar, este mai puțin deservit din momentul în care ASF a transmis publicului că a încetat relațiile contractuale cu RST MEDIA, intempestiv. În mod cert am refuzat permanent pe parcursul colaborării să tratez mass-media și publicul cu ,,hai sictir” (ceea ce văd că s-a întâmplat ieri toată ziua din partea ASF). În mod cert am refuzat orice tentativă și presiune de a dezinforma publicul, vreodată, ceea ce văd că se întâmplă astăzi (chiar și lipsa de informare reprezintă de fapt, în opinia mea, în condițiile de mai sus, o dezinformare). Eu cred că acest lucru a atras persistentul proces care a culminat cu ruperea de către ASF, într-o manieră, consider eu, nelegală, a contractului cu RST MEDIA. Cred într-o mai puțină măsură că elementele de conduită abuzivă ale ASF (în opinia mea dovedite de către instanță prin obligarea ASF de a achita toate sumele restante către RST MEDIA) au fost generate de un episod mai vechi, derivat din activitatea mea de jurnalist – cazul ING Bank – încălcarea embargoului (voi detalia imediat). Cred într-o mai puțină măsură (dar nu exclud să fie un element suplimentar), și sunt ferm convins că ruperea abuzivă a contractului RST MEDIA cu ASF are mai degrabă legătură cu conduita mea permanentă de informare a publicului decât cu vreo ranchiună măruntă a actulului Președinte ASF, de pe vremea când conducea ING Bank Romania.

Cazul încălcării embargoului de către ING BANK.

1. Nu știu câtă lume își mai aduce că acest subiect în mass-media din România l-am deschis eu, ca jurnalist la The Money Channel (în august 2012). De fapt, subiectul a derivat după ce am fost printre puținii jurnaliști din România care au considerat SENZAȚIONALE (și e un cuvânt pe care îl folosesc foarte rar) dezvăluirile fostului trezorier al ING Bank Romania, care fusese dat afară de către Mișu Negrițoiu. Printre afirmațiile care mi-au atras atenția și am înțeles să le discut mai pe larg în The Money Show au fost modul prin care ING Bank plătește bonusurile angajaților prin off-shore-uri sau cum funcționează a bancă autorizată și reglementată de către BNR fără trezorier. Emisiunea și dezvăluirile le regăsiți aici (anul 2012): https://soviani.com/2012/08/14/dezvaluirile-senzationale-ale-fostului-sef-al-trezoreriei-ing-bank-romania-florin-citu/
2. Întrucât funcționarea unei bănci din România (care atrage depozite de la români) fără trezorier am considerat-o o chestiune de interes public (și întrucât nu am avut vreo reacție de la ING Bank Romania condusă de domnul Mișu Negrițoiu), am adresat ulterior, explicit, câteva înterbări băncii respective. A treia întrebare suna așa: ,,Care este implicarea ING Romania in privinta procesului prin care ING BANK a fost de acord sa plateasca suma de 619 milioane de dolari pentru incalcarea reglementarilor SUA in privinta unor state precum IRAN, Cuba, etc.”. Întrebarea era motivată de ceea ce relevam în premieră în mass-media din România și anume declarația directorului adjunct al FBI, James McJunkin: ”ING Bank NV a fost făcută responsabilă pentru transferul a mai mult de 2 miliarde de dolari prin sistemul financiar american, în numele unor entități din Cuba și Iran care fac obiectul unor sancțiuni economice ale SUA”. Și publicam și link-ul către document: http://www.justice.gov/opa/pr/ing-bank-nv-agrees-forfeit-619-million-illegal-transactions-cuban-and-iranian-entities-0.

ING Bank Romania a ales să ignore răspunsul la întrebarea mea clară legată de implicarea băncii (vă dați seama ce ar fi însemnat pentru Volkswagen un astfel de lucru) și să îmi trimită ceea ce, ca jurnalist, am considerat un răspuns sferto-doct: ,,Dorim sa precizam ca ING Bank pune mare accent pe respectarea principiilor de business, pe integritate si conformitate. Integritatea institutiei si a angajatilor sai nu este ceva negociabil. Aceste asertiuni au fost verificate de nenumarate ori. In cadrul bancii exista o serie intreaga de mecanisme de control care functioneaza foarte bine si care asigura integritatea si conformitatea la toate nivelurile organizatiei.”. Dincolo de faptul că ING Bank Romania își permitea să răpsundă în numele ING Bank, și lăsa în mod securistic să se înțeleagă că ar fi fost o problemă de integritate a fostului trezorier, răspunsul, care probabil dorea să îl privească și pe fostul trezorier dar și să facă aluzie la întrebarea mea concretă (implicarea ING Bank Romania) era amuzant și parțial idiot și din alt punct de vedere:

ING Bank pune mare accent pe respectarea principiilor de business, pe integritate și conformitate. Integritatea instituției și a angajaților săi nu este ceva negociabil.

Un astfel de răspuns nu poate fi derivat decât din mentalitatea păguboasă pentru interesul public și anume ,,jurnaliștilor le răspundem ce vrem noi, nu ce ne întreabă ei”. Cum naiba să răspunzi așa la o întrebare concretă care relevă că ING Bank a negociat în urma acuzațiilor ,,de criminalitate financiară” ale Departamentului de Justiție american și a acceptat, prin negociere, să plătească 619 milioane de dolari ca să scape de acuzațiile de criminalitate financiară?

 A criminal information was filed today in federal court in the District of Columbia charging ING Bank N.V. with one count of knowingly and willfully conspiring to violate the IEEPA and TWEA.  ING Bank waived the federal indictment, agreed to the filing of the information and has accepted responsibility for its criminal conduct and that of its employees.  ING Bank agreed to forfeit $619 million as part of the deferred prosecution agreements reached with the Justice Department and the New York County District Attorney’s Office.

Tradus parțial sună așa: ,,ING Bank a acceptat responsabiltatea pentru conduita sa de criminalitate (financiară) și pe aceea a angajaților săi”. Mai este util să menționez că în preajma acestei acceptări a responsabilități a angajaților, domnul Mișu Negrițoiu și-a pierdut slujba? Nu știu dacă are legătură sau nu, dar domnul Negrițoiu a fost dată afară din poziția de CEO al ING Bank Romania și numit, temporar, pe o poziție onorifică (în vederea limitării efectelor reputațilonale, orice grup bancar parcurge o astfel de etapă, în cazul în care personalul vizat refuză să demisioneze sau are alte pârghii – de fapt un settlement).

Țin minte și acum ce mi-a spus un coleg din presă atunci, despre acest răspuns: răspunsul oferit de ING Bank Romania nu face să confirme decât că au fost prinși cu fofârlica și au acceptat să plătească sute de milioane de dolari ca să fie scutiți unii și alții de pușcărie. Efectul reputațional este același ca pentru un infractor dovedit de justiție, dar care dă banii înapoi. Iar aceasta este imaginea cu care rămâne ING Bank Romania în urma acestui răspuns.

Că prietenul meu din presă a avut dreptate în 2012, mi-a fost dovedit și în 2015 (subiectul încălcării embargoului de către ING Bank, inclusiv în urma unor posibile contribuții ale ING Bank Romania, a reapărut în presa din Romania, în anul 2015, cu o intensitate mult mai mare  decât în anul 2012). Probabil în numele unei vechi colaborări, inclusiv la numirea fostului președinte ING Bank Romania în poziția de președinte ASF, chiar și domnul Isărescu, care a fost întrebat direct, pare să nu fi avut o problemă prea mare cu respectarea criteriului reputațional de către domnul Negrițoiu (normal, domnul Isărescu nu a avut vreun aviz instituțional de dat la această numire).

Ca și concluzii:

1. Văd o similitudine între comportamentul manifestat de ING Bank Romania în 2012 și cel al ASF în anul 2015, derivată din mentalitatea contrară interesului public și anume: ,,jurnaliștilor le răspundem ce vrem noi nu ce ne întreabă ei”. Paradoxal, o autoritate de interes public în 2015 (ASF) extinde această mentalitate până la a afrima cu un tupeu fantastic că ,,nu dorește” să răspundă la întrebările jurnalitilor;
2. Văd niște efecte similare: ING Bank a rămas cu imaginea că prinsă cu fofârlica de către Justiția Americană (încălcarea embargoului), a încearcat la nivel local, să ascundă sub preș (imposibil) acuzația de criminalitate financiară. ASF nici măcar nu încearcă un răspuns. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât ASF este autoritate de interes public și are obligația să răspundă la solicitările de informații de interes public. Modul în care le este afectată reputația în urma faptului că au ignorat, nelegal, tratativele contractuale de înțelegere pe cale amiabilă este amplificat semnificativ acum, când o instanță a decis că ASF trebuie să achite toate sumele pe care a refuzat să le achite. Tocmai o autoritate care are ca scop prevenirea abuzurilor…
3. Cred că și alte instituții ale statului au suficiente elemente la dispoziție pentru a investiga modul în care conduita ASF deservește interesul public, în acest moment.

Categorii:Editoriale

Etichete:ASF, Autoritatea de Supraveghere Financiara, FBI, ING Bank, Misu Negritoiu, Radu Soviani, RST Media, US Department of Justice, US Embassy