Despre importanța coloanei vertebrale în presă. Contraexemplul Ziarului Financiar.


Mai grav decât să nu fii informat este să crezi că ești informat și să fii dezinformat. Nu am găsit zilele acestea un exemplu mai bun pentru acest lucru decât editorialul publicat astăzi de directorul editorial al ZF, în care simte nevoia să îl cocoloșească pe Mugur Isărescu, fostul turnător al Securității Manole, devenit guvernator BNR, poziție în care a fost menținut timp de 30 de ani.

Acesta este articolul:

Este un exemplu punctual despre ce înseamnă SĂ NU ai coloană vertebrală în presă. Sau, cu alte cuvinte, un contra-exemplu despre ce ar însemna SĂ AI coloană verterbrală în presă.

În articol, directorul editorial al ZF demonstrează, exact ca și când ar fi publicat un comunicat de la Ministerul Adevărului, ce înseamnă să inversezi adevărul, să prezinți negrul drept alb. Oare chiar și-a făcut Ziarul Financiar un titlu de glorie în a se adresa #analfabeților?

Ziaristul financiar de la ziarul cu același nume minte încă din titlu: ,,în aproape trei luni Isărescu a redus cu 30% factura celor care au împrumuturi în lei”. Desigur, opinez că Ziarul Financiar a simțit astfel nevoia să își asume prin ziaristul lor financiar propaganda pe care BNR o publică des, fără niciun fel de filtru.

Nu a scăzut nicio factură cu 30 la sută, așa cum minte ziaristul:

  • ,,în aproape 3 luni, BNR a scăzut dobânda de referință de la 2,5% la 1,75%”, ceea ce a dus la scăderea ROBOR-ului cu 33%, de la 3,24% pe 20 martie, la 2,17%, vineri, 12 iunie”;
  • ,,de exemplu, la un împrumut de 100.000 de lei, cu o marjă a bănci de 2%, dobânda anuală de plată era de 5.240 de lei (ROBOR de 3,24% plus 2% marja băncii) iar acum dobânda anuală de plată este de 4.170 de lei (ROBOR de 2,17% plus marja băncii) ceea ce rezultă un câștig în favoarea celui care un credit în lei de 1.070 de lei pe an, adică 89 de lei pe lună”;
  • ,,raportat la un salariu mediu de 3.182 de lei (aprilie 2020), câștigul de 89 de lei, reprezintă de fapt o majorare a veniturilor cu 2,8%”.

Nimic mai fals. În fapt, ministerului adevărului care i-a sugerat ziaristului financiar să publice acest articol încearcă să ascundă următoarea situație de fapt:

  1. BNR a redus prea târziu și prea puțin rata de dobândă cheie. BNR a redus doar cu 0,75 puncte procentuale rata de dobândă (de la 2,5% la 1,75%), echivalentul a o treime la nivelul ratei de dobândă cheie. Doar că, marja medie în România este de 5 puncte procentuale peste ROBOR (băncile atrag depozite cu 2% și le plasează cu 7%), în timp ce, în zona Euro, marja din activitatea de creditare este de 5 (5 ori) mai mică, respectiv un singur punct procentual. Prin urmare, reducerea nesemnificativă cu doar 0,75 puncte procentuale nu se regăsește în reducerea cu 30% a facturii celor care au împrumuturi în lei. Ci doar a micii componente ROBOR (care reprezintă cam o treime din dobânda totală plătită). Iar o reducere cu o treime a ROBOR-ului înseamnă o reducere cu a șaptea parte a ,,facturii” celor cu împrumturi în lei. Adică, dacă în martie, dobânda medie era de 7%, acum, după reducerea nesemnificativ de 0,75 puncte procentuale, dobânda medie este în jur de 6%. La 100.000 de lei credit, într-un an se plăteau 7.000 de lei dobândă, iar acum se plătesc 6000 de lei. Reducerea ratei de dobândă în mod real ar urma să fie  de cel mult 15%, eventual, insignifiant față de ceea ce s-a întâmplat în toate statele din jur.
  2. Înainte de a reduce dobânda cheie în 20 martie cu 0,5 puncte până la 2%, Isărescu a manipulat în sus ratele de dobândă din piață: a atras 4,5 miliarde de lei dintr-o piață inundată de lichiditate, și a scumpit astfel dobânda ROBOR cu 0,41 puncte procentuale (așa cum arată graficul), astfel încât să anuleze ex-ante reducerea de dobândă pe care a făcut-o în 20 martie 2020. Iar asta s-a tradus prin neresetarea dobânzilor creditelor în lei, la 31 martie 2020, la un nivel de rată de dobândă care ar fi trebuit să fie 0,41 puncte procentuale mai jos: adică băncile, grație lui Isărescu, AU LUAT de la populație și nu AU DAT la populație.

3. Ziaristul financiar din Ziarul cu același nume, dacă tot îl sărută peste tot pe Isărescu, dând dovadă de lipsă de coloană vertebrală, ar fi trebuit să îl prezinte pe Isărescu în context regional. Desigur, nu mă aștept ca ziarul să îl prezinte de Isărescu așa cum e – un fost turnător al Securității care ține dobânzile SUS pentru populație, companii și stat, în cea mai severă criză economică din ultima suta de ani, spre deosebire de guvernatorul băncii centrale a Poloniei, care nu numai că nu a fost turnător la Securitate, dar a fost membru al Sindicatului Solidaritatea. Faptul că Banca Centrală a Poloniei ține cu economia, demonstrează că ei au redus imediat și agresiv rata de dobândă de la 1,5%, la 1%, la 0,5% și apoi la numai 0,1%. Adică au redus rata de dobândă cu 93%, echivalentul a 1,4 puncte procentuale, până la nivelul de 0,1%, de 17 ori mai puțin decât în România.

4. Dar dacă ziaristului financiar și lui Mugur Isărescu nu le place banca centrală a Poloniei, pe motivul că bancherul lor central nu a fost turnător la Securitate, se pot uita la Banca Centrală a Cehiei, care a redus dobânda cheie de la 1,75% la 0,25%, cu 1,5 puncte procentuale, nivelul actual fiind de 7 ori mai mic decât în România.

5. Și nu numai atât: nici Cehia și nici Polonia (reducând agresiv ratele de dobândă) nu permit băncilor marje cămătărești din activitaea de creditare (în România este de 5 puncte procentuale, în Polonia, la jumătate). Prin urmare, atât Cehia, cât și Polonia țintesc politica monetară spre populație, și nu spre acționarii privați ai băncilor comerciale pentru a își menține profitul pe care desigur, îl pot repartiza într-o oarecare măsură nu la stat, ci la anumite ziare financiare, ca să le țină tira marjelor cămătărești..

6. Prin urmare, ROBOR-ul cehesc este de 0,34% (față de 2,17% în România), ROBOR-ul polonez este de 0,68% (față de 2,17% în România) iar ROBOR-ul unguresc este de 0,93% (față de 2,17% în România):

Iar asta înseamnă că numai din componenta ROBOR-ului (al nostru și al lor – nivelul de dobândă la care băncile s-ar împrumuta între ele pe piața interbancară), polonezii și cehii rămân în mână, pentru că băncile lor centrale țin cu populația, cu mult mai mult decât ar fi lăsat Isărescu, după ce acesta în prealabil a manipulat în sus dobânda. Adăugând că marjele din activitatea de creditare din Polonia și Cehia sunt la jumătate față de România, calcul exact arată așa:

  • în România, la un credit ipotecar de 50.000 de Euro, românul plătea ca dobândă 3.500 de Euro pe an și va plăti circa 3.125 de Euro (o reducere de circa 31 de Euro pe lună, echivalentul a 375 de Euro anual);
  • în Polonia, polonezul plătea doar 1.750 de Euro (la jumătate față de România și va plăti circa 1.050 de Euro după reducerile succesive de rată de dobândă, echivalentul a mai puțin cu 700 de Euro anual)
  • dacă românul plătea dublu pentru același credit, ca dobândă, înainte de criză, față de polonez, acum ajunge să plătească triplu față de polonez.

Și la fel se întâmplă și cu statul român în comparație cu statul polonez, ceh sau maghiar:

  • Statul polonez se împrumută de peste 4 ori mai ieftin decât statul român, pentru că Isărescu ține dobânzile sus;
  • Statul ceh se împrumută se împrumută de 6 ori mai ieftin decât statul român, pentru că Isărescu ține dobânzile sus;
  • Statul maghiar se împrumută de 2 ori mai ieftin decât România, pentru că Isărescu, prin politica lui de dobânzi, accelerează decalajul față de orice alt stat normal din Uniunea Europeană.
  • Marjele de profit din activitatea de creditare în România sunt de 5 ori mai mari decât în Zona Euro.

Și încă ceva: în privința afirmației colegului ziarist financiar privind creșterea veniturilor pentru că Isărescu a scăzut dobânda, ea este pur și simplu idioată întrucât: i) nimeni nu este împrumutat de bancă la o rată egală cu salariul; ii)  în termeni relativi, costurile de împrumut ale românilor, companiilor românești și statului român s-au majorat față de costurile de împrumut ale celor din zona Euro, Polonia, Cehia sau Ungaria, ceea ce va conduce la bunuri și servicii mai scumpe produse în ROmânia față de Polonia, Cehia, Ungaria și la o deteriorare a balanței de plăți iii) evident că nu toată lumea are credite.

Nu detailez și inversarea adevărului privind dobânzile la depozite, în schimb concluzionez așa:

Poftă bună colegule ziarist financiar de la ziarul cu același nume!

Later edit: după publicarea articolului, a apărut și acest breaking news:



Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:, , , ,

2 răspunsuri

  1. Vorbim de 44 de milioane de lei scoase la mezat pentru miluirea presei … despre ce coloana mai vorbim intr’o tara in care oricum presa e doar si numai o teorie? Bucuria mea e ca din cate vad nici pe la altii nu e mai cu motz … 🙂

  2. Isarescu ar fi trebuit sa accelereze cresterea dobanzilor acum 2-3 ani. In felul acesta reducea ritmul de expansiune pe baza de consum care a dezechilibrat balanta contului curent. Reducea si presiunea pe leu din punctul de vedere al depozitelor populatiei care, in lei, au stagnat in termeni nominali in ultimii 2-3 ani (deci, in termeni reali au scazut daca se ia in calcul si dobanda asociata depozitelor), in timp ce depozitele in euro au crescut, in valoarea masurata in lei, cu peste 15% in ultimii doi ani. Populatia a simtit greseala lui Isarescu si a fugit de leu. Isarescu pierde pariul cu leul.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.