Impozitul pe bacșiș. Rest in peace (RIP). A fost impozitul cu cea mai scurtă viață din România. Mai trebuie vreun argument pentru a demonstra că politica fiscală din România este făcută pe genunchi? La nici 3 săptămâni de la implementare, ministrul kamikaze al finanțelor renunță la impozitarea bacșișurilor. Cel târziu de la 1 iunie 2015. Prin urmare, la loc comanda.
Ministrul a motivat: ,,din păcate, nu se poate reglementa în toate spețele sale”. Cu alte cuvinte, este o recunoaștere a ceea ce am spus încă de la debutul acestei idei: costul de administrare al acestui impozit, va fi mai mare decât eventualele încasări la buget. Și țineți cont că domnul Teodorovici susținea atunci că va aduce încasări bugetare suplimentare de 300 de milioane de lei într-un an. Yeah, right!
În urmă cu 10 zile scriam articolul ,,10 lucruri despre impozitarea bacșișurilor”. La punctul 6 scriam asta:
In opinia mea, costurile de administrare ale acestui nou impozit (din categoria impozitului pe venit) vor fi mai mari decat sumele obtinute suplimentar. Costurile sunt pe mai multe paliere: pentru angajatori si angajati (obligativitatea registru de bani personali ai personalului – multumesc pentru corectie cititorului gramaco) pe unde angajatii trebuie sa treaca inainte de inceperea zilei de munca pentru a declara ce sume au in posesie, ceea ce presupune timp pierdu si birocratie) dar si costurile de verificare a declararii corecte a bacsisurilor.
La loc comanda. Quot erat demonstrandum.
Și mai scriam ceva. La punctul 7:
Supraimpozitarea se aplica in fapt tot celor corecti: cei care emiteau bon fiscal. Cine nu emitea bon fiscal inainte de 1 mai, nu va emite nici dupa. Și nici pentru bacsis. Cine nu platea taxele nici inainte de 1 mai (chiar daca le declara) beneficiind de o anumita protectie, nu o va face nici dupa, atata timp cat aceasta protectie va continua sa existe.
Am dorit să reamintesc acest lucru întrucât săptămâna aceasta domnul Teodorovici a ținut morțiș să confirme faptul că mai degrabă vrea să pună fiscul să alerge după bacșișuri (mica evaziune) decât să se ducă după marea evaziune. Iată ce mai spunea domnul Teodorovici:
Ţin ca şi ANAF să aibă un mod foarte transparent în a-şi stabili eşantionul de control în timpul unei luni. Aici cred că trebuie schimbată total abordarea. Dacă astăzi, să zicem controalele se fac ca urmare a unor sesizări, din diferite zone, rapoartele Curţii de Conturi sau alte surse de informare, cred că trebuie un pic adăugat şi schimbat pe fond, şi anume, un eşantion de verificare trebuie stabilit foarte clar cu elemente foarte transparent stabilite. Adică, nimeni din afară să nu poat interveni sau impune un anumit control dacă acel control nu se justifică, ca urmare a unei metodoligii de risc stabilite de la început…. În eşantionul de control lunar trebuie să fie aduse companii din fiecare categorie a agenţilor economici, şi mari, şi mijlocii, şi mici, egale cu ponderea pe care acestea o au în totalul de companii la nivel naţional, pentru a evita orice fel de discuţie pe această zonă.
Hoooppppa!!! Transparența la care se referă domnul Teodorovici poate fi de fapt o tentativă de a ignora semnalele date de Curtea de Conturi (care a avut din ce în ce mai multă dreptate în ultima perioadă atunci când a sesizat fraude – vezi restituirile de la ANRP, atc)? Transparența domnului Teodorovi poate fi de fapt o tentativă de a ignora și alte semnale instituționale legate de marea evaziune și în fapt a asigura protecție marilor evazioniști?
Cum poate spune domnul Teodorovici că în eșantionul de control lunar trebuie să fie aduse companii din fiecare categorie a agenților economici, și mari, și mijlocii, și mici? Știe domnul Teodorovici că în România sunt doar 5000 de firme cu cifre de afaceri de peste 5 milioane de Euro? Și că evaziunea făcută de doar una din aceste firme poate fi mai mare decât evaziunea făcute de 20.000 de firme mici? În condițiile în care cele 5000 de companii reprezintă doar 1% din totalul societăților înscrise, CUM POATE PRETINDE DOMNUL TEODOROVICI CA DOAR 1% din efectivele de control ale ANAF să fie alocate pentru controlul companiilor foarte mari (care ar putea evaziona zeci de milioane de Euro la nivel de o singură companie), iar restul de 99% din efective să meargă după companii cu cifre de afaceri de câteva zeci de mii de Euro (unde evaziunea poate fi de câteva sute de Euro iar costul controlului ar depăși în fapt sumele recuperate)?
Asta nu demonstrează decât faptul că un ministru (orice ministru sau prim-ministru) care gândește altfel, nu pare în fapt decât ,,un chelner de bacșișuri mici”.
Vă recomand să citiți/recitiți cele 10 lucruri pe care le-am afirmat despre impozitarea bacșișurilor. Realitatea le confirmă integral. Vă invit să citiți și punctul 8 (apropos de rețeaua bancherilor). Întreg articolul îl găsiți aici: https://soviani.com/2015/05/04/primul-meu-bon-fiscal-din-romania-pe-care-scrie-bacsis-10-lucruri-despre-impozitarea-bacsisului/
Categorii:Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
Chiar exista azi 500.000 de firme in Romania ?
Pare chelner de bacșișuri mici.
Cum sunt consilierii din Ministerul de Finanțe?
a) Degeaba;
b) Pile, cunoștințe și relații;
c) Incompetenți;
d) Proști.