Atunci când am fost întrebat în cazul Elena Udrea, în emisiunile la care am participat (Antena 3, Realitatea TV sau aici pe blog) ce înseamnă anchetarea Elenei Udrea, am dat un răspuns pe care mulți nu l-au conștientizat sau nu au vrut să îl conștientizeze. Alții și-au dat seama că acel răspuns avea sa fie confirmat din ce în ce mai mult în continuare. Răspunsul a fost următorul: anchetarea doamnei Udrea de către DNA înseamnă dispariția unei anumite protecții.

Același răspuns îl am și acum în ceea ce privește urmărirea penală a domnului Ponta: faptul că domnul Ponta a ajuns să fie urmărit penal pentru fapte comise în 2007-2012, îmi confirmă acest lucru: o anumită protecție de care domnul Ponta (un personaj fabricat, la fel ca și doamna Udrea) beneficia, a dispărut sau este pe cale să dispară.

Domnul Ponta nu este acuzat pentru fapte de corupție comise în calitate de prim-ministru (incă). Există o acuzație a DNA (care urmează să fie probată și nu cred că va fi probată ușor) – aceea a conflicutlui de interese – și anume că Ponta i-ar fi dat diverse portofolii lui Sova în cabinetele sale, ca să îi întoarcă serviciile pe care Șova i le-a oferit atunci când domnul Ponta, dintr-un procuror  mediocru, pretins drept excelent, a încercat să se erijeze într-un avocat de succes – în fapt tot o etapă a procesului de fabricare a domnului Ponta (scopul fiind prezentarea pentru public a unui exemplu de avocat de succes, care reuseste să facă bani în economia reală, bașca mai merge și la raliuri). Ca o precizare suplimentară, în opinia mea, acealași lucru s-a încercat și pentru Elena Udrea, prin creditul de la BRD. Dacă doamnei Udrea i-ar fi ieșit ,,pasiența”, dansa nu ar ma fi fost doar întreținuta lui Cocoș, ci femeia de succes care, prin afaceri imobiliare și spirit anterprenorial, și-a creat propria avere. Nici lui Ponta, nici Udrei (pe care îi consider frați din punctul ăsta de vedere), nu le-a ieșit.

În privința acuzațiilor pentru Ponta (pe care le-am interpretat aici: https://soviani.com/2015/06/05/victor-ponta-la-dna-suspect-ce-acuzatii-i-se-aduc-lui-ponta/), întâmplarea face să le cunosc de la originea lor. Iar originea lor este din anul 2011. În acel an, cel care avea să devină urmărit penal la rândul lui (pentru complicitate la evaziune fiscală și constituirea unui grup financiar organizat – detali aici: http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=5056), Sorin Blejnar, avea o pată pe Victor Ponta. În iulie 2011  m-am nimerit în același studio, la Realitatea TV, cu domnul Ponta. Prin telefon a intrat Sorin Blejnar. O parte din dialog o vedeți mai jos, iar mai pe larg găsiți informațiile aici). Dar iată dialogul, prilejuit de faptul că domnul Blejnar, ca șef al fiscului, tocmai îl bălăcărea pe domnul Ponta (încă ne-prim-ministru), cu dosarul pe care începuse să îl construiască:

Seful ANAF, Sorin Blejnar, l-a avertizat pe Ponta privind posibilele nereguli in sponsorizarile pe care le primeste, in direct, la televizor.

„L-as intreba pe domnul Ponta, care adineauri spunea ca procuror ca nu ia nimic de la nimeni, cine ii sponsorizeaza… as putea sa dau si nume, Colina Motors se numeste societatea comerciala… Eu nu pot sa-mi suport amenda ca si domnul Ponta la CNA, care i-a suportat rasturnarea cu autovehiculul care a costat o suta si ceva de mii de euro. E o sponsorizare pe care nu am vazut-o in declaratia de avere a domnului Ponta”, a spus Blejnar in urma cu cateva luni, la RTV.

Intrebat de jurnalistul Radu Soviani daca seful ANAF are ca atributie sa se intereseze despre situatia unui lider de partid, Blejnar a raspuns: „Va dau o surpriza, chiar tatal dvs. (angajat ANAF, n.r.) m-a informat”. Ulterior, presedintele ANAF a precizat ca ar fi obtinut aceasta informatie de pe internet.

„Dvs. credeti ca o sponsorizare de acest gen este trecuta in calende? Este ascunsa. Intrebati-l pe dnul Ponta cine ii pune masinile de competitie si cine plateste combustibilul, rasturnarea, echipamentul si toate celelalte”, a mai spus atunci Blejnar.

In replica, Ponta a explicat ca masina de curse este inchiriata de la societatea in cauza si exista acte doveditoare. „Omul asta nu e doar mincinos, e si prost. Faceti maine o sesizare la DNA sau unde vreti dvs. si ma prezint”, l-a indemnat atunci liderul PSD pe Blejnar.”

Episodul pe care l-am reamintit mai sus a urmat imediat după ce ANAF sesizase DNA în legătură cu situația de la Rovinari și Turceni, complexuri care ar fi încheiat contracte de consultanță de 7,7 milioane de lei (din care 4,4 milioane de lei plătiți necuvenit) cu firma de avocatură a lui Dan Șova, ,,la intervenția lui Victor Ponta. În schimb, inspectorii fiscului susțin că Victor Ponta ar fi primit la rândul lui, sub formă de sponsorizare suma de 180.000 de lei din banii încasați de Șova de la cele 2 complexuri. Această sumă nu ar apărea însă în declarația de avere  a liderului PSD” (citat din știrile din iulie 2011).

Acum, 4 ani mai târziu, acea protecție despre care vorbesc, este evidentă. În mod clar reies 2 lucruri, legate de iulie 2011:

a) ANAF a avut acces la acte și la facturile de 180.000 de lei emise de cabinetul de avocatură al lui Ponta. În mod clar, putea fi identificat încă de atunci faptul că serviciile pentru care cabinetul lui Victor Ponta a primit banii, au fost fictive (ceea ce susține DNA acum, în 2015). De ce nu a făcut Blejnar acest lucru? De ce domnul Blejnar, carea avea informții exacte de inspectorii fiscului a simțit nevoia să spună că a aflat despre veniturile domnului Ponta, într-o primă fază, de la tata, iar apoi, de pe Internet? Pentru că domnul Ponta beneficia de o anumită protecție. Inclusiv tevatura lansată de domnul Blejnar a fost în opinia mea, doar o hârjoneală fără să urmărească o finalitate. Serviciile fictive au fost denumite la momentul respectiv ,,sponsorizări” (ce e ilegal în asta?), iar ANAF nu a căutat atunci, în 2011, să dovedească serviciile nereale ci trimitea indicii legate de conflictul de interese (cum că sumele obținute de la Șova nu apăreau în declarațiile de avere – nici nu aveau cum să apară, întrucât sumele nu fuseseră încasate ,,pe persoană fizică” ci pe cabinetul de avocatură (iar aici, ilegalitatea ar fi putut să apară sub forma complicității la evaziunea fiscală, în sensul că sumele plătite de Șova pentru nimic au diminuat profitul impozabil al societății lui Șova iar statul a fost păgubit de impozitul pe profit). Dar Blejnar, ca parte a întregului care a oferit o anumită protecție diverșilor Ponta și Udrea, a preferat să trimită DNA să cerceteze în bălării. Iar DNA exact acolo pare să fi căutat până în mai 2015 (când a dispărut o anumită protecție), deși dispunea de indicii reale.

b) Protecția de care se bucura domnul Ponta (și dacă e să îl credem pe Băsescu care afirmă că Ponta a făcut parte din SIE poate fi numită chiar protecție instituțională), a fost susținută la cel mai înalt nivel. Este evident că Traian Băsescu știa situația exactă a serviciilor fictive prestate de Ponta (în 21 iunie 2011, Traian Băsescu îi spunea public lui Victor Ponta : ,,am o rugăminte, încerc să nu fiu ironic și să vă întreb de banii de la Midia sau de la Rovinari”). Traian Băsescu i se adresa lui Sorin Blejnar cu: ,,Salut Sorine!” și este evident că Blejnar îl informa cu tot ceea ce ținea de Ponta. Iar lui Ponta simțea doar nevoia să îi arate pisica. Un Ponta care se știe cu musca pe căciulă îi era mai util lui Traian Băsescu (al cărui prim-ministru a devenit, de 2 ori) decât un Ponta demascat.

Bazându-se pe acea protecție, domnul Ponta a reacționat ,,dur”. În septembrie 2011 afirma că a depus o plângere penală împotriva lui Traian Băsescu și Sorin Blejnar, pe care îi acuza de instigare la abuz în serviciu.

Traian Basescu a instigat ANAF sa declaseze un control asupra mea atunci cand mi-a spus, la mijlocul lunii iunie, in timpul unor consultari care aveau loc la Palatul Cotroceni: „Am o rugaminte. Incerc sa nu fiu ironic si sa va intreb de banii de pe la Midia sau Rovinari”.

„Probabil ca s-au asteptat sa fiu de acord cu regionalizarea, cu proiectele presedintelui, cu coruptia din ANAF. Vreau sa le dovedesc azi ca nu mi-e frica de ei”, a adaugat Ponta, in conditiile in care reuniunea de la Cotroceni era dedicata discutarii proiectului regionalizarii.

Dacă acuzațiile DNA de acum sunt adevărate, este evident că Ponta știa la momentul septembrie 2011 că nu prestase niciun fel de serviciu pentru Șova, dar încasase banii. Cu toate astea, Ponta făcea plângeri penale. De ce? Pentru că beneficia de o anumită protecție.

Mai mult, domnul Ponta încerca să prostească și atunci opinia publică, spunând că nu a avut niciodată contracte cu Rovinari sau Turceni (hârtii prezentate și acum). Dar dânsul știa foarte bine că asta este o pistă falsă, întrucât contractul cu Șova (prin intermediul caselor de avocatură), se referea la consultanță generică. Banii puteau să provină sau nu de la Rovinari și Turceni, dar ideea pe care o subliniază procurorii DNA astăzi este că serviciile facturate de cabinetul domnului Ponta, nu au fost prestate. Și întrucât astfel s-a diminuat profitul impozabil al cabinetului de avocatură al lui Șova, de aici apare ACUZAȚIA DE COMPLICITATE LA EVAZIUNE FISCALĂ ÎN FORMĂ CONTINUATĂ. 

Mai mult, procurorii DNA susțin acum că domnul Ponta a fabricat, ulterior (în 2011) niște rapoarte de consultanță fictive. Mai exact, doar le-a semnat:

În cursul lunii august 2011, s-au întocmit în fals, 16 înscrisuri corespunzătoare câte unei luni din intervalul septembrie 2007 – decembrie 2008. Cele 16 înscrisuri falsificate de Ponta Victor-Viorel au fost tehnoredactate prin metoda „copy paste” după modelul înscrisurilor privind activitatea juridică desfășurată de mai mulți avocați din cadrul SCA „Șova și Asociații”, avocați care au declarat că nu au conlucrat niciodată cu Ponta Victor-Viorel. În realitate, Ponta Victor-Viorel nu a efectuat nici una din activitățile respective, nici măcar în parte.

De aici apare a doua acuzația la adresa lui Victor Ponta, respectiv FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ.

Iar a treia acuzație, DE SPĂLARE DE BANI, se referă, în opinia mea, la faptul că domnul Ponta (prin intermediul cabinetului de avocatură) ar fi fost plătit din bani murdari (banii obținuți de Dan Șova, prin infracțiuni, de la Rovinari și Turceni (cele 4,4 milioane de lei).

Concluzia:

Așadar, este evident că faptele pentru care este urmărit penal, acum, în 2015, domnul Ponta, erau observabile și cunoscute încă din septembrie 2011 (procurorii susțin că în august 2011, domnul Ponta fabrica dovezi mincinoase cum că ar fi prestat pentru Șova – rapoartele de consultanță copy-paste, ulterior inspecției fiscale la care domnul Ponta a fost supus, în iulie 2011). Și atunci, se nasc mai multe întrebari, care au un singur răspuns:

Întrebarea 1: De ce domnul Ponta nu a făcut subiectul urmăririi penale încă din august-septembrie 2011?

Întrebarea 2: De ce domnul Băsescu, care cunoștea de la Blejnar și probabil și de la serviciile de informații, ca beneficiar legal, realitatea legată de domnul Ponta, l-a desemnat nu o dată, ci de 2 ori pe Victor Ponta drept prim-ministru?

Întrebarea 3: De ce domnul Băsescu a tăinuit faptele pe care le cunoștea despre domnul Ponta, alegând în schimb să desemneze un prim-ministru ,,șantajabil” prin prisma trecutului său și să își asigure non-combatul acestuia prin ,,arătarea pisicii”?

UNICUL RĂSPUNS: Pentru că domnul Ponta beneficia de o anumită protecție. Așa cum și doamna Udrea beneficia de o anumită protecție. Așa cum și domnul Băsescu însuși beneficia de o anumită protecție. Vestea rea, este că această protecție a funcționat pentru o perioadă prea lungă de timp. Vestea bună, este că, aparent, această protecție NU MAI FUNCȚIONEAZĂ. Iar această veste bună mă bucură nespus.

Și încă ceva:

Dacă acuzațiile aduse de DNA domnului Ponta sunt reale și bazate pe fapte, în opinia mea, domnul Ponta s-a comportat ca un smenar de Obor. Care este deosebirea dintre ,,relațiile de business” dintre Șova-Ponta și tranzacțiile cu facturi din Obor? Dacă e să mă rezum la efectul tranzacțiilor cu facturi din Obor, domnul Ponta ar fi cel de pe marginea drumului, care vinde facturi cu servicii fictive, iar domnul Șova ar fi cumpărătorul de facturi (pentru scăderea artificială a dărilor către buget). Doar că băieții din Obor nu ajung nici prim-miniștrii nici miniștrii ai Marilor Proiecte.

Iar întrebarea mea este următoarea: cum au permis cei care au oferit o anumită protecție, ca doi indivizi cu comportament de smenari de Obor să ajungă unul prim-ministru iar celălalalt la marile proiecte, transporturi, etc? Ăsta să fie singurul criteriu de promovare? Să fi șantajabil și dirijabil?

În opinia mea, nici domnul Călin Popescu Tăriceanu (cel care a citit în presă că ar fi bine să cumpere acțiuni la Rompetrolul amicului Patriciu), nu mai are mult până când să facă obiectul urmăririi penale. Și pentru dânsul dispare o anumită protecție. Iar în acel moment, vom avea o imagine extrem de jalnică a ,,elitelor” acestei țări. Din primii 4 candidați la Prezidențialele de anul trecut (Iohannis, Ponta, Tăriceanu, Udrea), ultimii 3 au ajuns sau vor ajunge să fie urmăriți penal. Jalnic. Jalnic în primul rând pentru cei care au fost în măsură să ofere o anumită protecție. Pe ei cine îi mai protejează?

Despre dispariția unei anumite protecții (în cazurile Udrea și Băsescu) am scris aici: https://soviani.com/2015/04/10/crescendo-ul-domnului-traian-basescu-in-functie-de-obiectul-interesului-procurorilor-udrea-cazul-nana-yassin/

și aici: http://www.antena3.ro/romania/radu-soviani-la-daily-income-faptul-ca-udrea-a-ajuns-sub-urmarire-penala-arata-disparitia-unei-282810.html

Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:basescu, Blejnar, dna, Ponta, SIE, sova, SRI, urmarire penala