În urmă cu fix 11 ani, scriam articolul: ,,In God we trust. Ceilalți plătesc cash”. Articolul începea așa:

,,Din istorie au venit… in istorie s-au intors. Asta e vorba unui bun amic de-al meu. Doar ca el vorbea de taranisti, mare partid istoric, revenit la conducere, esueaza lamentabil, iar apoi poporul l-a trimis la 1% din voturi. Adica… in istorie.

Nu conteaza ca a avut o istorie de 158 de ani. Nu conteaza ca a supravietuit Marii Crize din 1929, crizei asiatice sau altor momente cheie. Conteza ca, in acest moment, pretul unei actiuni s-a prabusit la 13 centi. Este in faliment. Este vorba despre Lehman Brothers. A 3-a dintre cele 5 mari banci de investitii din Statele Unite. Prima, a disparut in martie – Bear Sterns. Lehman si Merrill Lynch au capitulat saptamana trecuta.”.

Înlocuiți cei 158 de ani de istorie cu cei 178 de ani de istorie. Și înlocuiți Lehman Brothers cu Thomas Cook. Finalul? Același. Nici Lehman Brothers nici Thomas Cook – nu mai există.

Întreg articolul din urmă cu 11 ani îl puteți citi AICI. Dacă nu aveți timp, vă invit să recitiți doar concluzia, din urmă cu 11 ani:

,,Banii. Sunt cea mai pretioasa marfa in momentul de fata. Poti sa ai 158 de ani, sa fi cea mai mare banca sau cel mai mare asigurator. Daca nu prezintii garantii ca ai banul cash, ai dat de bucluc Cash is King sau Liquidity is Queen. In momentele de criza, dolarul vorbeste. Prima propozitie – e imprimata chiar pe dolar : “In God We Trust”. Restul? Restul platesc cu banii jos. Cash.”.

În contextul în care în ultima săptămâna FED-ul american a pompat repetat zeci de miliarde de dolari în operațiuni de ,,ultimă instanță”, pentru a reumple conducat de ,,lichiditate”, nu putem decât să asistăm la devoalarea unei noi crize de lichiditate, la nivel global. Care se suprapune peste o altă criză – războiul comercial.

Thomas Cook putea avea soarta Lehman Brothers (pe care o și are) sau o soartă alternativă. A companiei AIG. În criza din 2008, AIG, cel mai mare asigurător al lumii, a dat de bucluc. Doar că AIG a fost salvată prin ,,naționalizare” și ,,revânzare” de către statul american. A supraviețuit. De ce nu a salvat statul englez compania Thomas Cook, un echivalent al AIG-ul pe piața turismului? Thomas Cook a avut anul trecut venituri de 10 miliarde de lire sterline și pierderi de 1,5 miliarde de sterline. Răspunsul poate veni: din războiul comercial cu China.

Compania chineză Fosun Group era deja raportată drept cel mai mare acționar al Thomas Cook. Ba chiar în urmă cu mai puțin de o lună s-a arătat dispusă să vină cu o injecție de lichiditate de 450 de milioane de lire sterline (încă pe atât urmând să fie pus în Thomas Cook de bănci creditoare și alți creditori/acționari) pentru a salva compania de la faliment. Încercarea Fosun Group de a își mări participația în Thomas Cook a eșuat însă. Un semn că banii chinezi nu sunt bineveniți în Marea Britanie, statul englez ajungând să plătească el însuși până la 150 de milioane de lire sterline după protecția împotriva creditorilor (anti-camera falimentului) companiei Thomas Cook?

Urmează vremuri exterm de interesante. Prea interesante. În care, la fel ca în urmă cu 11 ani, dolarul este rege. Iar Regina este lichiditatea. Pregătiți-vă și pentru recesiunea din România, a cărei numărătoare inversă a început (vă spuneam asta în 19 august 2019). Ca și în 2008, criza ne prinde cu chiloții în vine. Urmează o nouă spirală a îndatorării, pentru România.

Categorii:Stiri

Etichete:China, criza, fosun grup, razboi comercial, recesiune, thomas cook