Destul de mult interes a suscitat studiul meu privind proportia judecatorilor si procurorilor din Romania care NU DAU DOI BANI PE LEGE. Pentru completarea studiului, mi-a parvenit un caz.
Un judecator respinge o cerere a unui justitiabil invocand o TEZA a unui articol din codul de procedura civila CARE NU EXISTA! Justitiabilul face cerere de recuzare intrucat judecatorul a adaugat la lege, teza invocata NEEXISTAND!
Dar modalitatea de ,,acoperire” a abuzului motivarii prin adaugare la lege a primului judecator este cea de-a dreptul abracadabranta: ,,Fara a efectua analize de semantica, intrucat termenul ,,teza” are si intelesul de idee principala, iar o norma legala cuprinde mai multe astfel de idei sau cerinte, rezulta deci ca include mai multe teze” (!!!)
Probabil ca primul judecator putea sa motiveze respingerea și in baza tezei (um) 0195 a unui articol. Eu ma incapatanez totusi, spre desoebire de judecaotrul investit sa judece recuzarea sa merg la dictionar si la semnatica.
Ce spune DEX-ul: ,,teza=afirmatie expusa si sustinuta intr-o discutie, idee principala dezvoltata si demonstrata intr-o OPERA, intr-o cuvantare, etc” De unde rezulta ca unii judecatori, considera intre ei, motivarile drept ,,opere” atunci cand admit/resping OPERATIV. O astfel de motivare nu poate decat sa faca condamnabil faptul ca unii judecatori, acoperiti de imunitate si cand protejati/cand executati de prietenii lor de la Inspectia Judiciara (semnatara de protocol cu SRI) sau procuratura (semnatari de protocol cu SRI), ajung sa se creada divinitati. Motivarile lor sunt opere, iar LEGEA, e doar asa, o chestie, informativa. Ceea ce da si mai multa valoare studiului meu ale carui rezultate preliminare indica urmatoarele:
Cel mai recent studiu al meu arată că, în căile definitive, 67% dintre judecătorii din Romania nu dau doi bani pe lege
Categorii:Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
Lasă un răspuns