Pe scurt, pentru că modul în care instrumentează DIICOT cauza nu permite închiderea cazurilor crimelor de la Caracal cu indicarea unui singur vinovat – idiotul util Gheorghe Dincă. În opinia mea, Klaus Iohannis ar fi vrut ca acest caz să fie demult închis, cu punerea răpirii/uciderii Alexandrei și Luizei în sarcina unui singur vinovat – Gheorghe Dincă. În acest fel, rețelele din poliție, magistratură (fie ei procurori sau judecători), servicii care cel puțin au favorizat răpirea și posibil uciderea celor două fete, ar fi protejate în continuare: Dincă ar fi declarat drept un idiot care a ucis două fete. Caz închis.

Cazul Caracal este însă mult mai mult decât atât. Graba lui Klaus Iohannis de îl indica pe Gheorghe Dincă drept omul-orchestră în cazul rețelei de trafic de la Caracal seamănă suspect de mult cu graba fostului procuror comunist Augustin Lazăr, biciul Securității de la Aiud dinainte de 1989, care, în 7 iunie 2016, în cazul Dan Condrea declara legat de misterioasa ,,sinucidere” a lui Dan Condrea că ,,nu a fost vorba de niciun omor”. Disfuncționalitățile din cadrul DIICOT sunt evidente, dar, paradoxal, aceste disfuncționalități împiedică rețeaua să ajungă la concluzia pe care cu drag ar fi dat-o Augustin Lazăr și anume că am vorbi despre un singur vinovat – idiotul util Gheorghe Dincă.

Când a mai cerut Kluas Iohannis demisii de procurori șefi?

A cerut Iohannis demisia lui Augustin Lazăr?

A cerut Klaus Iohannis demisia lui Augustin Lazăr atunci când prin acțiuni și inacțiuni a favorizat ascunderea beneficiarilor reali ai furtului de vieți prin biocide falsificate în cazul Hexipharma? Am arătat în iunie 2016, aici, că Augustin Lazăr a temporizat prin acțiuni și inacțiuni dispariția lui Dan Condrea, astfel încât el să fie scos drept unic vinovat al rețelelei protejate de lichele și oameni fără căpătăi din SRI și SIE. Am arătat atunci că lui Augustin Lazăr i-a luat 2 săptămâni ca să ,,calculeze” prejudiciul în cazul Hexipharma, prejudiciu fără de care, susținea el, nu putea fi reținut Dan Condrea, astfel încât să aibă suficient timp să se creeze legenda că, măcinat de remușcări, dădea 13 ture și fuma Pall Mall (nefumător), în căutarea copacului perfect. Prejudiciu pe care eu l-am estimat, în direct, la emisiunea lui Mihai Gâdea, în numai 2 minute, iar rezultat a ieșit aproape la virgulă față de cel calculat de Parchetul condus de Augustin Lazăr, în mai bine de 2 săptămâni.

Scriam în articolul din 7 iunie 2016: ,,Am demonstrat încă de la acel moment că invocarea în spațiul public a scuzei că Dan Condrea nu putea fi pus sub urmărire penală până nu se calcula prejudiciul este extrem de subțire, întrucât, în doar 2 minute, prin calcul aritmetic al cifrei de afaceri pe anii 2013,2014, 2015, din date publice de la ministerul de finanțe putea fi făcută o estimare a prejudiciului de 49,5 milioane de lei. În doar 2 minute. De ce au trebuit anchetatorilor 2 săptămâni ca să ajungă la o estimare apropiată, de 51 de milioane de lei, când vorbim doar despre o estimare, și nu despre un prejudiciu determinat cert? Până voi afla răspunsul credibil la această întrebare nu pot să relev decât efectul: pentru că au trebuit 2 săptămâni ca să se estimeze prejudiciul, urmărirea penală asupra lui Dan Condrea și măsurile preventive au găsit un bun pretext pentru a nu începe, până când Dan Condrea nu a fost mort. Și asta folosește decât celor care realmente nu vor să detecteze traseul tuturor banilor sifonați pe numele lui Condrea, și anume protectorilor și beneficiarilor finali ai lui Dan Condrea.”

Concluziv și paradoxal, dacă în cazul Hexipharma acțiunile și inacțiunile Parchetului condus de Lazăr au fost direcționate și au avut ca efect stabilirea unui singur vinovat (motiv pentru care Klaus Iohannis, care primește informări de la SRI, le citește și se consideră informat nu a cerut demisia lui Augustin Lazăr), în cazul crimelor de la Caracal, bâlbâiala DIICOT este cea care îl enervează pe Klaus Iohannis, pentru că nu permite închiderea cazului, cu un singur vinovat. Ca la Hexipharma.

Nu. Klaus Iohannis nu a cerut demisia lui Augustin Lazăr ale cărui acțiuni și inacțiuni au avut ca efect mușamalizarea beneficiarilor reali ai furtului Hexipharma. Klaus Iohannis nu a cerut demisia întrucât modul de acțiune al fostului bici al Securității a fost construit pentru a da impesia unui singur vinovat. Ceea ce nu se întâmplă la Caracal.

Ca și Cumpănașu, Klaus Iohannis se cațără pe cazul rețelei de traficanți de la Caracal, despre care nu am fi știut nimic public dacă Alexandra nu avea curajul de a suna la 112. Apel care a reprezentat trăgaciul devoalării la nivel public a rețelei de traficanți, protejată instituțional.

A cerut Iohannis demisia doamnei Kovesi?

A cerut Iohannis demisia doamnei Kovesi, șef al DNA, sub supravegherea căreia a fost clasat cazul Microsoft sau EADS, evitând astfel a se merge pe firul banilor și protejându-se astfel reațeaua? Nu, nu a cerut-o. Soluția dată sub mandatul doamnei Kovesi, de clasare, protejează rețeaua.

A cerut Iohannis demisia doamnei Kovesi, șef al DNA, pentru modul în care a instrumentat cazul arestării Președintelui ASF Dan Radu Rușanu, care a fost găsit nevinovat de două instanțe, după ce a devenit evident că Parchetul doameni Kovesi a acționat la ordinul lui Traian Băsescu și nu numai, fostul turnător al Securității Petrov cerând chiar public înainte de arestarea lui Rușanu demiterea acestuia și ,,să răspundă”. Nu, Klaus Iohannis nu a cerut demisia doamnei Kovesi, pentru că prin modul în care a acționat DNA-ul condus de Kovesi prin extincția lui Rușanu de la ASF pe motiv că a făcut ceea ce trebuia în cazul Astra și a sesizat organele de urmărire penală, parchetul doamnei Kovesi a favorizat interesele rețelei. Adamescu e mort iar DNA poate pretinde că în cazul furturilor de la ASTRA Asigurări  avem un singur vinovat: mortul. Mușamalizează astfel în a merge pe firul banilor, ceea ce și cel pus în locul lui Rușanu  – Mișu Negrițoiu – după forțarea prin arestarea a lui Rușanu (fiind nevinovat) a plecării acestuia de la ASF a încercat: punerea furturilor de la ASTRA în decontul asiguraților. De două ori. Pentru că sub mandatul lui Negrițoiu și la indicațiile exprese ale acestuia care încuraja majorările de tarife RCA (în scopul recuperării banilor asiguraților ,,dispăruți” pe rețea prin noi majorări de tarife RCA), piața asigurărilor a fost destabilizată iar asigurătorii, la scutul lui Mișu Negrițoiu și cu acceptul scris al acestuia, s-au înțeles la preț. Așa cum arată și investigația Consiliului Concurenței care a amendat societățile de asigurare, tardiv, abia în 2018, pentru cartelizare în mandatul lui Mișu Negrițoiu.

Deci domnul Iohannis nu a cerut demisia doamnei Kovesi pentru că modul în care a instrumentat cazul Astra Asigurări a condus la concluzia dorită de alde Iohannis, a unui singur vinovat. Mortul. Ceea ce, subliniez, prin bâlbâielile DIICOT, se întârzie.

În schimb, Klaus Iohannis cere demisia lui Felix Bănilă, procurorul șef DIICOT. Cocoțat pe cazurile Alexandrei și Luizei, de la Cotroceni, Iohannis anunță:

,,Ce s-a întâmplat în ultimele zile cu una dintre familiile victimelor de la Caracal este un exemplu de „așa nu!”. Este extrem de grav că cei care conduc instituții ale statului român girează astfel de comportamente, prin care potențialii infractori sunt tratați cu blândețe, cu mănuși, iar victimele sunt tratate cu duritate și cu agresivitate”.

Remarcați în primul rând că pentru Klaus Iohannis, idiotul util Gheorghe Dincă este doar ,,potențial infractor” (în ciuda faptului că apare luând-o pe Luiza Melencu și în ciuda declarațiilor că el singur le-a omorât pe fete). Și continuă Klaus Iohannis:

,,Modul în care s-au desfășurat lucrurile până acum nu face decât să ridice suspiciuni și să accentueze lipsa de încredere a oamenilor în autorități, iar o astfel de abordare nu poate duce decât la rezultate proaste. Așadar, îi cer domnului Felix Bănilă, procuror șef la DIICOT, să își înainteze imediat demisia din funcția de procuror șef al DIICOT”. Gata. Klaus Iohannis decretează și indică, la fel ca și turnătorul Băsescu în cazul Astra Asigurări, un singur responsabil pentru faptul că, începând cu răpirea Luizei Melencu în primăvara acestui an, autoritățile (altele decât Bănilă) au favorizat răpirea și disparția Alexandrei, timp de 3 luni autoritățile luând la mișto familia Melencu și chiar punând-o la detectorul de minciuni. În fapt, în opinia mea, Klaus Iohannis este de-a dreptul enervat că prin bâlbâiala DIICOT, autoritățile aflate încă sub metehnele protocoalelor cu SRI, nu ajung la concluzia dorită de rețea: un singur vinovat pentru Alexandra și Luiza.

Să ne fie clar: imediat ce am văzut circul produs la casa familiei Melencu, am comentat: ,,Asta e Romania ,,normala” ,,fericită” sau ,,alături de fiecare român”! Asta e Romania reala. Asta e Romania (post) protocoale, in esenta modul in care protocoalele au transformat justitia si aplicarea legii, cu judecatori, procurori si politisti care nu dau doi bani pe lege. Romania reala in care familia Melencu a fost profund lovita prin disparitia Luizei și nepasarea/complicitatea autorităților care au condus și favorizat inclusiv dispariția Alexandrei. Familia Melencu a fost abuzata apoi de justitie dupa disparitia Luizei, prin lipsa de reactie si mimarea anchetelor pentru cautarea faptasului – ,,poate a fugit cu un print”. O investigatie reala ar fi prevenit disparitia Alexandrei. Astazi, familia Melencu este abuzata din nou (dupa ce in prealabil i s-a aplicat amenda MAXIMA prevazuta de lege), dusa cu duba la DIICOT autoritatile neasteptand ora 6.00, ca in cazul idiotului util Gheorghe Dinca, peste care nu au intrat să îl ia cu duba, doar după ora 6.00, la indicația procurorului, asigurandu-se astfel ca vor crea aparenta ca Dinca a avut timp sa arda în butoi ceea ce nu era de ars. În esenta, ceea ce se intampla astazi cu familia Melencu reprezinta un exemplu expresiv in ceea ce priveste realatia justiabilului cand are de-a face cu autoritati: o data esti abuzat de autoritati, si ulterior, mai esti abuzat si de justitie, in numele ,,dreptatii” și ,,legii”. Nu gasesc o injuratura potrivita care sa exprime ceea ce simt la adresa ,,oamenilor legii’ implicati in ,,cazul Caracal” (și nu numai, nedorind sa generalizez)’, fie unii dintre ei judecatori, procurori sau politisti.”

Klaus Iohannis nu este deranjat de faptul că un judecător a dat amenda maximă prevăzută de lege, 5000 de lei, pentru mama Luizei Melencu pentru că nu s-a prezentat la DIICOT să mai ofere încă o dată probe de ADN. Mama Luizei Melencu, persoană fără posibilități materiale și victimă în acest caz, nu este  nici suspect, nici inculpat pentru a fi luată o astfel de măsură de amendare, cu celeritate și la valoarea maximă. Doar această amendă maximă, dispusă de judecător cu celeritate, a făcut posbilă prezentarea cu mandat și abuzarea încă o dată a familiei Melencu. Încă nu mi-e clar dacă procorurl de caz a fost vineri la casa familiei Melencu.

Paradoxal, Felix Bănilă pare să fi acționat corespunzător post episodul de vineri. Constatând starea medicală a mamei și bunicului Luizei, a suspendat mandatul de aducere. Iar în cele din urmă, mama Luizei Melencu a oferit probele de ADN.

Dacă era de bună credință și nu ar fi dorit doar ,,să nu se mai vorbească” despre cazul Caracal în scopul țintirii anchetei spre un singur vinovat – idiotul util Gheorghe Dincă, Klaus Iohannis ar fi mers pe firul abuzurilor. Și pornea de la primele 3 luni de nepăsare, indiferență și protecție instituțională ale autorităților în investigarea dispariției Luizie Melencu, autorități care au favorizat dispariția Alexandrei Măceșeanu. Continua cu procurorul (non-DIICOT) care a stat la ușa lui Dincă de la 2 până la 6 dimineața, nederanjându-l pe idiotul util și având drept consecință crearea aparenței în opinia publică a faptului că Dincă ar fi avut timp să ardă ceea ce nu putea fi ars în butoi. Și continua cu concluziile preliminare ale investigației asupra Parchetului din Caracal (instuție subordonată la acea vreme Parchetului lui Augustin Lazăr) privind clasările în cazurile de viol.

Dar Klaus Iohannis, nu a făcut asta. Pentru că rețeaua vrea un singur vinovat: idiotul util care ia locul mortului în cele 2 cazuri prezentate de mine în acest articol. Și rețeaua vrea ,,să nu se mai vorbească” despre rolului idiotului util în această rețea.

Și încă ceva.

Klaus Iohannis nu a cerut nici demisia lui Daniel Horodniceanu, la scutul  căruia se tergiversează cazul Rompetrol, în scopul urmărit ca și în cazul DNA-Microsoft-EADS, de protejare a rețelei, eventual prin prescriere. Klaus Iohannis, le e frică amicilor tăi de lungă durată de cazul Rompetrol? Le e frică de faptul că DIICOT ar putea merge pe firul banilor și să găsească nume și sume care au devalizat bugetul, la scutul protocoalelor? Le e teamă că DIICOT va fi pusă în situația de a nu mai proteja prin prescriere, REȚEAUA? Le e teamă că ar putea să dea de aceleași încrengături, ca aici?

Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.

Pentru că iată cum răspunde cererii de demisie din partea lui Iohannis – Felix Bănilă, ajuns șef la DIICOT după ce Horodniceanu a fost rejectat pe motiv de tergiversare Rompetrol

,,Eu nu pot concepe că aşa ceva ar fi de dorit, intr-o ţară membră a UE şi a NATO, aflată la frontiera acestora. Activitatea DIICOT nu se rezumă numai la cazul Caracal şi de aceea, vreau să vă asigur despre faptul că demisia şefului DIICOT, dacă aceasta se va produce, va fi rezultatul unui amplu proces cognitiv şi nu doar expresia unei simple porniri instinctuale, golită de importanţa funcţiei, de care, de altfel, sunt pe deplin conştient.”

Klaus Iohannis, vă e frică de dosarul Rompetrol unde Horodniceanu a mimat excesul de zel având ca efect doar lungirea anchetei? De dosarul ăsta vă e frică?

Cazul Rompetrol. După 18 ani. (I). Deci se poate!

Categorii:Stiri

Etichete:banila, cazul Caracal, comisie, demisie, iohannis, SIE, SRI, US Department of State, US Embassy