Este evident ca statul roman a realizat luni, 27 februarie 2012, o performanta: s-a imprumutat in lei cu o dobanda anuala de numai 5,22%. Sa fie atat de simplu? Sa fie asta singura stire? Ce ascunde in fapt acest eveniment?

Scenariile sunt multiple. Intai, sa vedem premizele: ieri, statul roman a dorit sa imprumute de la banci suma de 500 de milioane de lei, pentru 6 luni. Nimic exceptional pana aici: finantele se imprumuta aproape saptamanal de la banci, pe termene mai lungi sau mai scurte. De regula, mai scurte.

Cat au fost dispuse bancile sa ofere bani cu imprumut? Wow… 2,6 miliarde de lei. Nu-i asa ca e mult? Ei bine, aparent da, in fapt nu. Aparent este mult, pentru ca bancile au oferit de 5 ori mai mult decat a vrut ministerul de finante. In fapt, nu e mult. Intrucat daca privim datoria noua creata in anul 2011 de ministerul de finante, o sa observam ca ea totalizeaza 80 de miliarde de lei. Asta este intr-adevar o suma mare. Mai mult, si aici  este interesant, din cele 80 de miliarde de lei, marea majoritate a datoriei este emisa pe teremene intre 5 si 12 luni. Concret, 12 miliarde de lei datorie emisa in 2011 este scadenta pe termene  de 5,6 sau 7 luni, iar peste 40 de miliarde de lei reprezinta datoria emisa pe termen de un an. Totalizand, vom vedea ca in 2012 trebuie refinantate aceste titluri, in valoare de 52 de miliarde de lei. La suma se adauga dobanzile aferente si datoria noua creata (deficitul bugetar de 3%). Si asa vom vedae ca numai in anul 2012, Romania trebuie sa caute aproape 60 de miliarde de lei pe pietele interne si internationale. Prin urmare, cele 2,6 miliarde de lei nu reprezinta aproape nimic. Ele arata ca exista o balta extrem de mica de lei, pe termen extrem de scurt, pe care bancile se grabesc sa o plaseze statului. Ca balta de lei este mica si pe termen scurt o dovedeste si esecul ministerului de finante de a se imprumuta pe scadente mai lungi.

Daca balta mica de lei nu este surprinzatoare, altceva este surprinzator: dobanda. Dobanda la care ministerul de finante a vandut datorie este la un minim istoric (pentru lei): 5,22%. Acesta este doar primul element interesant legat de dobanda: minimul istoric.

Al doilea element interesant: dobanda este mai mica decat dobanda cheie de la BNR (5,5%). De ce este important si interesant acest lucru? Pentru ca Banca Centrala a dezvoltat din 2009 si pana acum un mecanism neortodox si probabil la limita legalitatii – de finantare indirecta a deficitului bugetar. Personal, cred ca aceasta a fost o intentie buna intr-o prima faza (situatia disperata din 2008-2009), dar proaste pe termen lung (beneficiind de bunavointa excesiva a Bancii Centrale, statul roman s-a dovedit puturos, ineficient, lax, si nu a reusit sa faca o mai buna structura a datoriei publice – peste 67% din datoria emisa in 2011 este scadenta in mai putin de un an). Mecanismul era simplu si pagubos pentru Romania: bancile  comerciale imprumutau statul la dobanzi de 6-7% in lei (pe termene scurte). Dupa care, cu titlurile de stat astfel obtinute, plasau obtineau bani de la banca nationala, contra unei dobanzi mai mici 5.5-6,5% pe an (echivalentul ratei de dobanda cheie de la momentele respective). Asa, bancile faceau profit fara niciun fel de risc: spre exempplu primeau bani la 5,5% de la BNR doar pentru a ii plasa la 6% statului roman. Evident in asemenea conjunctura, bancile faceau profit din operatiuni de trezorerie – creditarea statului in dauna sectorului comercial, care platea dobanzi de 9-13%. Pana ieri, mecanismul acesta oarecum dubios, neortodox si categoric pagubos, a functionat. Dar ieri, dobanda la care bancile (putine) au plasat statului (putin) a fost mai mica de 5,5%. Ceeea ce inseamna ca a plasa ministerului de finante la o dobanda de 5,22% bani pentru care tu platesti 5,5% de la BNR, este pagubos de data aceasta pentru banci. Repet, este o suma mica iar aceasta paguba ar anula doar cat negru sub unghie profiturile facute de banci din 2009 pana acum, prin acest mecansim. Si atunci, ce poate ascunde acest mecanism? Aici vine…

Al treilea element interesant: sincer, nu vad decat unul din doua scenarii posibile aici. Fie Banca Nationala a dat de inteles bancilor comerciale ca va reduce rata de dobanda cheie, poate cu pana la 0,5% si asta destul de rapid (fie dintr-o data in 29 martie, fie in doua etape, cu cate 0,25 puncte procentuale atat in 29 martie cat si in 3 mai). Adica de acum in 9 saptamani, rata de dobanda cheie va cobori la minimul istoric de 5%. In aceste conditii, un plasament pe 24 de saptamani, cu rata de 5,22% nu este pagubos pentru banci ci neutru.

Al doilea scenariu este ca, ministerul de finante care este condus de un alt ministru (Bogdan Dragoi, fost trezorier) si care are ca nou trezorier un fost sef de trezorerie al unei banci comerciale (Cristian Sporis – fost Raiffeisen), incearca un gest de imagine prin care sa infirme ca a fost beneficiarul net, printr-o maniera paguboasa a unei situatii aflate la limita legalitatii de finantare indirecta a deficitului bugetar de catre Banca Nationala. Asa cum am demonstrat mai devreme, gestul acesta nu este costisitor pentru bancile comerciale (bani putini, scadenta scurta) si, in plus, daca bancile nu ar plasa acesti bani (in exces pe termen scurt), ar avea o alternativa chiar si mai proasta, de plasare la depozitarul de ultima instanta, BNR, cu dobanda de 1,5% (mult mai jos). Printr-un astfel de scenariu, bancile in fapt isi diminueaza potentiala pierdere, deci tot ele castiga. Dealtfel, randamentul de 5,22% este superior celor de pe piata monetara (acolo unde bancile se imprumuta intre ele), unde dobanda este mai mica de 5% (pana la scadenta 3 luni). Daca vorbim de un gest de imagine, el are cost zero pentru banci, dar si efect zero: statul se imprumuta la dobanzi ceva mai mici dar doar pe termen foarte scurt, ceea ce nu rezolva miss-match-ul gestionarii datoriei publice (majoritatea pe termen scurt).

Scenariul meu de baza este insa ca BNR realizeaza ca recesiunea este deja in Romania (ceea ce dupa mine este evident), transmite pe toate canalele bancilor comerciale ca va reduce rata de dobanda in continuare in speranta ca vom obtine macar o crestere economica zero in anul 2012. Ma refer la cresterea reala, nu la cea declarata de Institutul National de Statistica. Aceea conteaza doar pentru grafice. De altfel aceasta este si cheia in care am interepretat precedenta reducere de rata de dobanda cheie, la 5,5%.

Categorii:Editoriale

Etichete:BNR, datorie, dobanda, Dragoi, isarescu, recesiune, Sporis