O poveste despre Edgar Quinet, Academiei, societati acoperite, Hexi Pharma și fapte ilicite.


Dacă oameni dintr-un serviciu secret și-ar fi propus ca printr-o societate acoperită, în condițiile în care îi permite legea să aibă societăți acoperite, să sifoneze bani din sectorul de sănătate, ar fi acționat precum în cazul Hexi Pharma. Desigur, niciun serviciu de informații sănătos la cap, care își orientează activitatea spre protejarea siguranței cetățenilor nu și-ar fi propus să tragă bani din vânzarea sănătății cetățenilor și să aleagă șperțul în detrimentul vieților luate de infecțiile nosocomiale. Dar, individual, lichele și oameni fără căptăî există în fiecare serviciu de informații.

În continuare, îmi permit o judecată de valoare: dacă oameni dintr-un serviciu secret ar fi vrut să sifoneze banii de sănătate prin intermediul unei firme ca Hexi Pharma, ar fi procedat după următoarea rețetă (nediluată):

1. Se identifică o oporunitate într-unul din sectoarele cheie aflate în responsabilitatea statului: stradă, școală sau spital. Se alege spitalul.

2. Se creează din nimic o firmă, care fără istoric, va funcționa ca vehicul pentru sifonarea bugetului de sănătate.

3. Se netezește drumul pentru ca acea firmă să crească specataculos: încredințări directe, licitații trucate: întâi local și apoi național. Global nu se pune problema, dar cine știe poate pe viitor? Poate Republica Moldova, Ucraina?

4. Se asigură protecție firmei respective astfel încât orice sesizări din partea concurenței privind latura penală a licitațiilor/ a falsificării substanțelor să fie cel puțin ignorate, poate chiar pedepsite;

5. Cei care au curajul să anunțe autoritățile statului sunt puși sub spectrul pedepsirii în cazul în care își manifestă acest curaj, sau, mai rău, pentru a li se cumpăra tăcerea, li se netezește drumul ,,pe altă parte”, tot fraudulos, prin cumpărarea tăcerii.

6. Dacă își manifestă totuși acest curaj și merg în instanță, o fac cu ideea că sugestiile de genul ,,justiția reprezintă câmp tactic pentru serviciile de informații care urmăresc cazurile până la final” sunt doar vorbe de șpriț. Din păcate, nu cred că e întotdeauna așa;

7. Ca Făt Frumos, activitatea acoperitei crește într-un an cât la alții în șapte. O cotă de piață de 16% din nimic în doar câțiva ani nu poate fi explicată decât prin respectarea cu strictețe a primilor pași de mai sus;

8. Apare o criză. O criză care poate fi argumentată public prin intermediul presei pornește întotdeauna de la un ,,whistle-blower” (cineva care știe, cu nume și sume ce se întâmplă acolo și poate să probeze). Whistle blower-ul merge la un jurnalist iscusit care are capacitatea de a înțelege (aproape) tot ce se întâmplă acolo. Nici nu mai contează ce l-a motivat pe whistle-blower, pentru că jurnalistul lucrează în interesul publicîntotdeauna.

9. Criza se amplifică. Stategia de acoperire a ,,acoperitei” include primul pas: în caz de criză, să nu se vorbească.

10. În cazul în care emoția colectivă anihilează strategia ,,să nu se vorbească”, se trece la pasul următor în gestionarea crizei: mimarea acțiunii.

11. Sub pretextul responsabilității (chiar și tardive), se trece la ,,acțiune”. Controale, verificări. Ca în bancul cu milițieni, crima se produce pe strada Edgar Quinet, dar verificările se fac pe strada Academiei.

12. Dacă oameni dintr-un serviciu de informații ar putea ajunge până la un ministru, în scop de mușamalizare, o vor face și ar avea mijloacele să îl capaciteze spre mușamalizare. Rezultatul? Verificările de pe strada Acadamiei arată că nu s-a produs nicio crimă, poate câteva zgârieturi. În cazul de față, presupunând prin absurd că Hexi Pharma ar fi o acoperită a unor oameni din serviciul de informații, rezultatul investigației ar suna: nicio problemă, substanțele sunt eficace. Sub 5% din probele (de pe Academiei) sunt neconforme. Merge și așa. Iar revenind la realitate, Achimș știe ,,ce va urma”. ,,Știu ce campanie s-a pregătit împotriva mea și ce va urma în zilele următoare” (știe în calitate de beneficiar legal de informații?).

13. Criza se acutizează. Mușamalizarea este diluată și necredibilă. Verificați totuși pe Strada Edgar Quinet?

14. Presiunea publică fără precedent generată de demersul legitim și de un curaj extrem al jurnalistului de investigație anulează verificările de pe strada Academiei. Cine a căutat acolo, în scop de protecției căutătorului de pe Academiei, este retras. Mai ales când verificările (și aici mă refer direct la cazul Hexi Pharma, arată că statisticile alternative arată probleme în 55% din județele țării iar din ,,nici 5%” nu mai rămâne nimic, cel mult o tentativă necredibilă diluată și eșuată de mușamalizare). Poate fi invocat orice motiv pentru retragere, prind bine alea cu interesul național, că străinii vor să ne fure țara pe nimic (oare nu a fost deja furată în condițiile în care substanțele Hexipharma, achiziționate din Cipru la prețuri de 10 ori mai mari decât ,,baza”, sunt diluate de 10 ori iar profitul este însutit)? Oare nu au vândut cumva cel mai de preț lucru- viața? Oare nu au făcut deja comerț cu viață?

15. Prezumitivii oameni din serviciul de informații realizează dezastrul: căutările pe Edgar Quinet, vor arăta adevărul. La loc comanda. Economic asta ar presupune solicitarea insolvenței acoperitei și închiderea ei cât mai devreme, cât mai repede, să dispară orice urmă sau orice posibilitate reală de recuperare a prejudiciilor. Acoperita dispare în speranța unora că vântul bate, apa trece, pietrele rămân. ,,One down, mai avem și altele, capture the flag”. Până la urmă și Făt Frumos, care crește într-un an câți alții în 7, moare și el de bătrânețe (poate senil și bolnav) deși are doar 11 ani. Hexi Pharma a murit de bătrânețe, senilă și bolnavă. Dar moartea Hexi lasă loc în piață, nu-i așa?

16. Căutările pe Edgar Quinet arată fără dubii: crimă. În cazul Hexi Pharma, guvernul a informat ieri că din 10 probe verificate, toate 10 sunt neconforme, cu diluare de 10 până la 2500 de ori a substanțelor înscrise pe etichetă. Astăzi, verdictul este și mai clar: nu se mai fac și alte probe, nu are rost, e clar că rețetele au fost falsificate iar în loc de dezinfectanți a fost livrată apă colorată și parfumată.

Cam atât despre cei 16 pași prin care o acoperită a unor oameni din sistem poate frauda și se încearcă evadarea adevăraților vinovați de la pedeapsa conformă, în speranța unei viitoar acoperite.

Și acum, revin la fapte: în urmă cu 2 zile, când Cioloș a preluat problema. Și l-a lăsat pe Ahimaș să plece, probabil cu mașina ministerului și nu direcționându-l spre  vreo dubă. Avertizam atunci:

Cioloș va trebui să demonstreze în continuare că nu există o frăție a sistemelor. Lucru greu de demonstrat într-o manieră credibilă, de către domnul Cioloș (care știe cum a ajuns prim-ministru)

Pentru ca domnul Cioloș să îmi demonstreze mie că nu există o frăție a sistemelor, ar trebui să meargă mai departe. Consilierii lui în drept ar trebui să-i spună ce reprezintă fapta ilicită și anume: acțiunea sau inacțiunea unei persoane fizice sau juridice prin care se încalcă o normă de conduită obligatorie. Fapta ilicită poate fi delict civil, abatere disciplinară, contravenție sau infracțiune.

A încercat domnul Achimaș, prin acțiune, să mușamalizeze adevărul despre substanțele falsificate de Hexi Pharma? A încercat domnul Achimaș, prin inacțiunea de a verifica rețetele, să-i protejeze pe protectorii Hexi Pharma?

Răspunsurile pe care mi le dau eu sunt simple prezumții, judecăți de valoare: eu cred că domnul Achimaș a acționat în sensul mușamalizării și nu a acționat în sensul aflării adevărului.

Eu nu pot să emit decât judecăți. Dar există cineva care știe sau care poate să afle. Și acesta este primul ministru Cioloș. Domnia sa are la dispoziție date care să contureze acțiunile/inacțiunile domnului Achimș fie spre răspunderea penală, fie în afara ei. Domnul Cioloș nu poate pretinde că nu știe. Iar dacă pretinde că nu știe, trebuie să sesizeze mai departe, pentru aflarea advărului. Pentru că dacă nu, domnule Cioloș, și inacțiunea este considerată infracțiune. Și nu cred că frăția sistemelor poate funcționa la nesfârșit pentru nepedepsirea inacțiunii. Pe dumneavoastră, cine vă va salva?

Deocamdată, atât.

 

Anunțuri


Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: