Președintele a anunțat programul său anti-criză : 3 luni de muncă fără plată pentru bugetari, două luni fără pensie pentru pensionari. Rezultatul programului? În continuare :

Am fost primul jurnalist care v-am arătat cum s-a ajuns la scenariul de majorare a cotei unice la 20% și a TVA-ului la 25%. S-a pornit de la cât de prost va funcționa economia în anul 2010. Atât de prost încât va genera un deficit bugetar de 8% din PIB (cifră pe care am estimat-o, în premieră, în 31 martie, și pe care, în 5 mai, Comisia Europeană o valida prin propriile prognoze). Reamintesc aici calculele principale :

De ce ar crește deficitul bugetar de la 5,9% (estimarea din bugetul) la 8%? Reiau aici calculele valabile până ieri, când președintele a anunțat că urmează să dea încă un pumn în dinți economiei.

De ce deficit bugetar de 8%? Simplu, până ieri, prognoza de creștere economică era zero (personal o văd în teritoriu negativ de la începtul anului, dar acum vorbim de prognoze oficiale).

Primul motiv : revizuirea creșterii economice de la +1,3% la zero, atrage după sine un minus de venituri bugetare de 0,4% din PIB. Prin urmare, noul deficit crește deja la 6,3%

Al doilea motiv : Dinu Patriciu. Eu așa îl numesc. Când statul român, condus de Președinte (șef la CSAT, bine informat de SRI, SIE sau alte servicii) a asistat pur și simplu la vânzarea de către Patriciu a grupului off-shore Rompetrol, cu principal activ rafinăria Petromidia, a mai pus o cruce încasării datoriilor de 600 de milioane de Euro. Statul român și-a lăsat principalul datornic obligator, Rompetrol, să se piardă prin Kazakhstan. Acum kazahii fac ceea ce oricare dintre noi ar fi făcut : zic că nu au bani. Păi cum naiba să vrea să aibă bani când dacă vor să se împrumute pe piețele internaționale plătesc dobânzi de peste 7,25%, iar statului român îi plătesc cel mult 1,5%? Nici eu nu aș avea bani în situația asta. Prin urmare, statul român condus de Băsescu și Tăriceanu în 2007, a lăsat să îi scape printre mâini orice speranță fermă de încasare a banilor. În scenariul de bază, kazahii, care spun că nu au bani, nu plătesc nimic. Și uite așa, statul român care miza pe acești bani, se trezește cu un deficit mai mare cu încă 0,5% din PIB. Din motivul ”datoria lui Patriciu”, finanțele ajung la un defict de 6,8%

Al treilea motiv : deficitul bugetar trebuie finanțat. Guvernatorul a spus, cu întârziere de un 5 trimestre după părerea mea, că guvrnul a ales cea mai proastă variantă pentru atingerea deficitului bugetar : neplata datoriilor către privați și tăierea investițiilor.  Adică factori care ar fi trebuit să conducă la creștere economică. Faci pe dos, nu ai creștere. E atât de simplu! Cheltuielile cu finanțarea deficitului au reprezentat, în primele 3 luni, costuri de 4,54 milioane de EUR, în fiecare zi. Astea sunt costurile amânării deciziilor care trebuiau luate la 1 ianuarie 2009 și acum trebuie să aibă o duritate suplimentară din cauza întârzierii de 17 luni. Cine plătește? Președintele? Costurile finanțării deficitului se ridică anul acesta la aproximativ 1,2% din PIB. Noua prognoză? 8% deficit bugetar.

Al patrulea motiv, și principalul : primele 3 motive nu trebuiau să reprezinte o surpriză. Bunul simț și simularea economică obiectivă ar fi arătat că economia este în al doilea an de recesiune. Prin urmare, a fost neînțelept să te bazezi pe creșterea economică (care ar fi redus deficitul, deci costurile finanțării), și să fundamentezi cheltuieli pe venituri pe care nu le-ai fi încasat niciodată. A fost neînțelept să te bazezi, ca factor de certitudine, că datoria Patriciu se va întoarce. Neînțelepciunea în acest caz înseamnă de fapt, incompetență. Din incompetență a ajuns guvernul României să aibă în față un deficit bugetar suplimentar de 2,1% din PIB. Care, în fapt, înseamnă cheltuieli suplimentare de 11,7 miliarde de lei, nesusținute de venituri. Și atunci, dacă nu ai veniturile, ce faci cu cheltuielile? Nu le mai faci, zice Băsescu.

Din punct de vedere juridic, nu cred că este atât de simplu ca salariile bugetarilor să fie tăiate cu 25%. Există contracte de muncă. Personal, aș fi preferat să fie dați afară 20% dintre bugetari (pilele, pentru că scuzați-mi estimarea, suspectez că măcar unul din cinci bugetari este o pilă, din moment ce justificare economică nu prea există). Îmi cer scuze bugetarilor de bun simț, pe care îi invit să se uite în stânga și în dreapta lor la pilele, nepoatele, amantele, din cauza cărora lor li se reduce salariul. Dacă procentajul de amante este diferit, vă rog să mă corectați.

O măsură de o duritate mai mică (reducerea cheltuielilor cu personalul cu 4% în 2009, asumată în fața Comisiei Europene și FMI încă de anul trecut), ar fi evitat actuala reducere drastică, cu 25%, sau un trimestru de muncă forțată, fără plată, pentru bugetari.

În privința pensiilor, viziunea lui Băsescu este în favoarea ”pensiilor nesimțite”. Pseudo-premierul Boc spunea la un moment dat că ”pensiile nesimțite” văduvesc bugetul de  500 de milioane de EURO.  Acum Băsescu spune că aceași sumă ar fi necesară bugetului, dar nu vrea să o plătească, prin urmare, toate pensiile ar trebui să se reducă cu 15%. De fapt, Băsescu&Boc apără nedreptatea pensiilor speciale (fără contribuție echivalentă), prin naționalizare. Este o altă definiție a viziunii lui Băsescu : ”naționalizarea a 25% din salariile bugetarilor și naționalizarea a 15% din pensii”. Situația ar fi putut fi evitată dacă nu ar fi privatizat profiturile : OMV, Eon, Enel, Patriciu, ce părere aveți de asta?

Ceea ce omite Băsescu este că măsurile luate în pripă (auzi la el – varianta încrederii), din disperare (nu mai sunt bani iar finanțarea e din ce în ce mai scumpă), vor da un mare pumn în dinți economiei. După primele mele calcule, economia va cădea în acest context cu minimum 3%. La 1 iulie, vom intra în al treilea an de recesiune (nu uitați că recesiunea a început în România la 1 iulie 2008, atunci când Tăriceanu spunea că economia duduie, iar Băsescu spunea că aceasta criză nu ne va atinge).

Reducerea bruscă a salariilor bugetarilor, cu 25%, este echivalentul a 300.000 de șomeri. Nu vorbesc din punct de vedere social, ci din punct de vedere economic și al impactului asupra mediului privat. 11,7 miliarde de lei (cât reprezintă cheltuielile cu personalul într-un trimestru) nu vor mai intra în economie. Ele nu vor mai crea locuri de muncă pentru privați, ba mai mult, vor conduce la disponibilizări suplimentare (măcar încă 100.000 în sectorul privat). Cei 400.000 de ”șomeri din umbră”, vor pune presiune pe sistemul bancar. Care, deși bine supravegheat, va primi o mare lovitură sub centură. Băncile nu vor cădea, dar vor transfera neperformanța suplimentară către clienții buni. Dobânzile vor încetă să mai scadă, ba chiar vor crește (un implus suplimentar vine dinspre contextul internațional). Cu dobânzi mai mari, companiile vor trimite alte zeci de mii de șomeri. Și, cu riscul de a mă repeta, vă spun din nou : Argentina, nu plânge pentru mine.

Ajustarea trebuia făcută încă de anul trecut, când sectorul de stat nu s-a ajustat deloc. Acum, ea este mai dură, și cu efecte perverse pentru economie. Lipsa de pricepere, dorința meschină din punct de vedere al intersului național de a mai prinde un mandat, a condus la porcăria în care ne aflăm. Setul de măsuri nu trebuie privat cu unul ne-necesar, ci ca unul suboptimal. Iar pe colegii mei din mediul privat care jubilează acum că li se taie din bani tuturor bugetarilor, îi sfătuiesc să se tempereze. Vor fi multe efecte perverse. Printre altele, cei competenți din sectorul public, vor fi tentați să se desprindă. Vor rămâne la stat Vlădești, Ionuț Popești, Udre, Berceni, Videni, Boci, Varujeni, Pogi, care vor gestiona la fel de prost cum au făcut-o și până acum, banul public. De fapt, mai puținul ban public. Și e doar o chestiune de timp până când vor începe să își dea la gioale între ei. Efectul? O nouă factură pentru sectorul privat. Una și mai mare. Și dacă astfel de măsuri îndepărtează pentru acest an majorarea de ”cotă unică” sau TVA, și 2011 este un an. Nu vă bucurați prematur. Recesiunea continuă.

Categorii:Stiri

Etichete:basescu, criza, datorie publica, recesiune, taiere pensii, taiere salarii