Se platesc taxele singure?


Va invit sa va puneti aceasta intrebare. Si sunt convins ca veti  raspunde negativ. Taxele nu se platesc singure, si prin urmare, reducerea de taxe, care duce la incasari mai mici la diversele bugete, este suportata din alta parte.

Va rog sa aveti acest lucru in vedere atunci cand de la guvern se anunta ca reducerea taxarii a crescut veniturile bugetare astfel incat vom avea mai multi bani la buget, mai multi bani pentru agricultura, pentru sanatate, pentru infrastructura. Face parte din aceasi categorie a unor potentiali habarnisti care ar putea sustine ca majorarea pensiilor si alte cheltuieli suplimentare se vor achita din cresterea economica. 

Ce a insemnat cota unica? A insemnat instantaneu reducere de taxe. Chiar acolo unde era mai putina nevoie. Introducerea ei, insuficient socotita a stat la baza dezechilbrelor pe care le inregistram. De ce nesocotita? Pentru ca o politica fiscala coerenta, care in vedere taxele si cheltuielile guvernamentale, acorda stimuli acolo unde este nevoie si ii inhiba in domeniile suprastimulate. A facut asta cota unica? Nu. A accentuat polarizarea sociala, oferind multi bani celor putini, si care in general aveau mai putina nevoie si luand cate putini bani de la multi, dar de multe ori. Rezultatul? S-au luat multi bani de la multi si s-au distribuit multi bani la putini.

Profesorul Gregory Mankiw, de la Harvard este un adept al reducerii de taxe. El a fost angajat de presedintele american George W Bush pentru a-l consilia. Si asta a si facut, calculand diversele efecte ale reducerilor de taxe, asupra incasarilor bugetare suplimentare, rezultate din stimularea economiei. A incercat sa raspunda la intrebarea : “Cat de mult se platesc taxele singure ?”

Nu am vazut o astfel de analiza asupra economiei romanesti, din pacate, pentru ca ea ar fi trebuit facuta inainte de introducerea unui nou sistem fiscal (cota unica). Mint. Am vazut una – aceea care a stat la baza vechii fundamentari a PSD-ului, atunci cand s-a gandit sa introduca sistemul de cota unica. Va aduceti aminte ca dupa aceasta analiza, proiectul a fost adandonat? Si, va reamintesc faptul ca domnul Mihai Tanasescu, cel care a promovat initial acest sistem, analizandu-l, a ajuns la concluzia ca nivelul de cota unica in Romania, necesar pentru ca evolutia ulterioara economica sa nu fie afectata, ar fi trebuit sa fie de 23%. Si chiar si asa, dezavantajele prin polorizarea sociala ar fi fost mult mai mari. Prin urmare, domnul Tanasescu a facut exact ceea ce trebuia un ministru intelept sa faca : a abandonat ideea, si a aruncat-o la cosul de gunoi.

In economie, ca si in viata, exista cautatori prin cosul de gunoi. In general oameni napastuiti, fara perspectiva, care isi cauta resursele prin ceea ce abandoneaza altii. Fie sunt persoane a caror forta de munca este epuizata, lipsite de creativitate si de plus valoare, mediocre, si nu isi pot asigura altfel existenta, fie vagabonzi, fie napastuiti temporar de viata. Inclin sa cred insa ca persoanele care au rascolit dupa cota unica, si au decis sa o introduca la nivelul de 16% fac parte din primele 2 categorii.

Concret, ei au gasit un ecler inceput in cosul de gunoi si l-au prezentat ca pe un tort. Cota unica! Reducerea de taxe! Dam bani la toata lumea! Votati-ne!

Ma intorc la Greogry Mankiw, care recunoaste ca, pe termen lung, reducerea taxarii capitalului genereaza plus de crestere economica suficient sa acopere doar jumatate din veniturile pierdute. Asta inseamna, potrivit studiului, ca, cealalta jumatate trebuie acoperita de undeva. De unde? Din deficite mai mari. Deasemenea, potrivit lui Mankiw, reducerea taxarii salariilor genereaza suficiente venituri incat sa acopere doar 17 procente din veniturile pierdute. Spre exemplu, daca reduci taxe de un miliard de dolari, plusul de impozite care va reveni din stimularea economica va fi de doar 170 de milioane de dolari. Restul de 830 de milioane de dolari se transforma in datorie nationala.

Exact asta s-a intamplat si la noi, pe langa bulversarea intreaga a unui sistem fiscal. Reducerea de taxe s-a transformat in datorie nationala. Care va trebui acoperita prin majorare viitoare de taxare. In plus, la datoria nationala platim dobanzi, asa ca, analfabetismul economic a condus in final la pierderi uriase.

Privit deficitul bugetar : aproape 3% din produsul intern brut in anul 2007. Dupa o betie a cheltuielilor din decembrie (cand s-a cheltuit mai mult decat s-a incasat cu aproape 3 miliarde de EURO). Scuza cea  mai la indemana? “Dati vina pe altcineva” – si s-a gasit a se da vina pe bugetele locale, ca ar fi cheltuit ele (e drept), omitandu-se sa se spuna ca totusi, bugetele locale au fost cele care au acoperit de-a lungul anului deficitul bugetului de stat. Problema este ca atat reducerea de taxe cat si cea a deficitelor mari sunt masuri care se pot aplica pentru a scoate economia din recesiune. Daca faci pe dos si le aplici cand economia este in expansiune, intri in bucluc. Keynesistii sunt adeptii deficitelor bugetare pentru a scoate economia din recesiune (prin cheltuieli guvernamentale directionate, spre exemplu, in infrastructura – constructia de autostrazi, aeroporturi, etc). Doar ca economistii agreeaza ca atunci cand cresti economic sustinut, o politica tocmai contrara deficitelor trebuie aplicata – economisirea – cea a excedentelor bugetare. Economistii adepti ai stimularii ofertei sunt adeptii reducerilor de taxe. Dar tot asa, atunci cand economia este in recesiune. Nu cand este in expansiune.

Ori, in 2004, economia era in plina expansiune : 5 ani de crestere economica (varf de 8,4%), reducere a inflatiei de la an la an, reducere a deficitelor bugetare, intrarea pe o tendinta de apreciere a cursului – care urma sa stimuleze exportatorii sa se retehnologizeze, din import, si sa nu mai astepte profiturile trecute, din deprecierea leului. Ori, exact atunci, a fost descoperita, la gunoi, cota unica. Anuntata pe termen nelimitat, aplicata netintit si gandita insuficient.

Rezultatul? Le-am mai descris in Curierul National – deficitul de cont curent, mare si in crestere, presiune asupra cursului spre deprecierea leului (s-a intamplat), presiuni pentru reaprinderea inflatie (s-a intamplat), deficit bugetar mare (s-a intamplat). Am amintit de ele cu mult inainte de a deveni evidente.

Si a mai fost ceva : de unde au bani bugetele locale? Surprinzator sau nu, tot cota unica le-a stimulat spre risipa. O mare parte din impozitul pe salarii se vira, potrivit legii, in 2004, la bugetele locale. Ori, daca incasarile din impozitele pe salarii s-au diminuat, a fost nevoie de alte taxe si impozite. Multe si mari. Prea mari pentru capacitatea manageriala a primariilor, stimuland risipa (borduri, asfaltari acolo unde nu e de asfaltat, sufocarea infrastructurii). Si atunci, impozitele si taxele locale s-au majorat. Dau ca exemplu doar majorarea cu 50% a impozitului pe cladirile apartinand firmelor, si sunt de gasit majorari similare si la altele, inclusiv in cazul persoanelor fizice). Daca banii s-ar fi dus spre cheltuieli de dezvoltare, nu ar fi fost rau. Dar, in mare parte, s-au risipit (nu generalizez). Iar atunci cand se cheltuie mult, in timp scurt, categoric, apare risipa.

Faptul ca bugetul a ramas cu prea putini bani dupa introducerea cotei unice a fost reflectat si de introducerea altor impozite sau taxe (pe dobanzile bancare, pe castigurile din capital, taxa pe viciu, aplicarea in avans a majorarii accizelor, taxa speciala pentru prima inmatriculare, etc). Si totusi, banii nu ajung (deficitul bugetar mare).

In final, mai vreau sa fac inca o precizare : “economia Romaniei nu are probleme structurale” – a zis premierul. In urma cu o luna spunea “nu ma ingrijoreaza nici un indicator macroeconomic”. Problema aici nu este necunoasterea si ignoranta. Nimeni nu le stie pe toate. Dar a conduce o economie, stiindu-te miop si lasand ochelarii acasa, este o problema.

Articolul a fost publicat in data de 28 ianuarie 2008 în Curierul Naţional şi în Gazeta de Sud. L-am republicat acum din următoarele motive :

* mă enervează la culme liberalii care după ce au condus economia spre dezechilibre majore, vin şi dau lecţii de economie. Domnule Tăriceanu, vă aduceţi aminte afirmaţia cum că România nu are problmele structurale? Sau ca nu va ingrijoreaza nici un indicator macroeconomic? Daca nu ati mintit atunci (in ianuarie 2008) inseamna ca ati creat probleme structurale in anul 2008, deteriorand toti indicatorii macroeconomici. In ambele situatii, parerile dumneavoastra despre economie sunt doar o proasta palavrageala

* ma enerveaza la culme si PDL. Au stat la originea problemelor strucuturale ale economie romanesti (anul 2005 si 2006, cand au condus Romania alaturi de PNL). In 2007 au fost trimisi in out, dar ca si in 2008, nu au facut decat sa contribuie la adancirea problemelor economice, chiar din opozitie. Ati votat majorarea punctului de pensie, v-ati pus pilele la fel de bine ca liberalii si pesedistii prin primarii, ati votat majorarea salariilor profesorilor. In 2009, ati dat cel mai slab premier al ultimilor 10 ani, pe care il tineti si in 2010. Rezultatul? Cadere economica de 7,1% anul trecut, deficit bugetar de 7,4%. Nu ati vazut criza nici cand va aflati in ea.

* ma enerveaza la culme si PSD. Nu ati fost un veritabil partid de opozitie, iar cand a aparut perspectiva ciolanului, ati sarit in barca. Ati fost partasi in primele 8 luni ale anului trecut la inrautatirea situatiei economice a Romaniei. Unde erau programele economice pe care le propuneti acum, in anul 2009?

Si stiti de ce Romania ia masuri draconice comparativ cu alte state? De ce taie pensiile cand nici o tara civilizata nu o face? Pentru ca, Romania a crezut propria minciunea : ca taxele se platesc singure. De fapt, totul a fost platit din deficitul bugetar. Adica, din datoria nationala. Daca in 2004, deficitul bugetar a fost de circa 800 de milioane de EURO, in 2008 a ajuns la circa 6 miliarde de EURO. IN 2009, a ajuns la 8 miliarde de EURO. Iar in 2010, ar urma sa ajunga la peste 10 miliarde de EURO, fara taieri de pensii si salarii. Domnilor, taxele nu se platesc niciodata singure.

Anunțuri


Categorii:Diverse

2 răspunsuri

  1. Buna ziua,

    Am ajuns in aceasta situatie datorita politicilor „performante” ale tuturor guvernelor din ’90 incoace.
    Toti, ( guvernanti, politicieni si clientela lor) s-au lafait in bugetul oricum sarac al acestei tari comparativ cu nevoile dar mai ales cu rapacitatea lor(guvernanti, politicieni & co). Acum s-a ajuns la scadenta. Cineva trebuia sa plateasca nota de plata la un moment dat.
    Romanii i-au ales pe PD-L-isti, cu toate ca pe termen mediu si lung pretul il vom suporta noi si cu siguranta copii nostri. Ne incalzeste cu ceva ca cei despre care vorbesc vor plati…..politic?

    • Sincer, nu prea. As prefera sa existe cu adevarat raspundere ministeriala. Si sa plateasca, daca e cazul, cu casa si averea pentru erorile pe care le-au facut fie din nestiinta fie din incompetenta, sau mai rau, cu buna stiinta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: