Au trecut 24 de ore de când am postat articolul „Unde greşeşte şi mai ales unde nu greşeşte Preşedintele României, Traian Băsescu„. Motivaţia articolului? Erorile grave, pe care le face domnul Preşedinte în raţionamentele economice. În primul rând în calitate de cetăţean am semnalat ceea ce mă deranjează la Preşedintele ţării mele. Apoi ca jurnalist.

Întrucât nu am fost impresionat de judecăţile făcute de domnul Preşedinte miercurea trecută, la TVR, m-am gândit să ofer spaţiu pentru comentarii pe standard.ro, adepţilor politicilor şi raţiunii domnului Preşedinte. Pentru că dânşii ştiu mai bine de ce îl admiră, iar pe alocuri, chiar îl venerează.

Rezultatul? L-aţi văzut şi dumneavoastră. Permiteţi-mi să-l arăt pe scurt. Repet, aşteptările mele erau ca adepţii politicilor domnului Preşedinte să aştearnă, în continuarea comentariului meu, unde nu greşeşte. Iată rezultatul, după 24 ore :

57 de comentarii. Dintre ele, 21 care împroaşcă cu mai mult sau puţin noroi. Restul de 36, nu favorabile mie sau neapărat articolului, ci exprimând indignarea faţă de limbajul folosit de cele 21 de nick-name-uri şi mult mai puţine persoane unice. Nu pot să nu remarc faptul că postacii au fost extrem de rapizi (că de aia sunt şi postaci) : în două ore – 8 mesaje, din care şase cu înjurături. Acum, mi-aş fi dorit ca şi aceste şase postări să cuprindă idei, raţionamente, teorii care vădesc faptul că Preşedintele nu greşeşte. Poate că ele sunt sintetizate în următoarele cuvinte :

„Scuipinol, prost, labagiu, mişel, piticanie, anal, tonomat, borăsc, kaka-maka, betiv, slugoi….” şi lista continuă. Domnilor, atâta puteţi? Ăsta este mesajul pe care îl daţi dumneavoastră? Aici nu greşeşte Preşedintele României, Traian Băsescu? Asta îl face pe Preşedintele României perfect? Poate, dar continui să am altă părere. Şi anume, că Preşedintele este om, şi ca om, mai greşeşte. Este drept, destul de des, şi a făcut-o ieri, din nou, la Radio România Actualităţi. Iată detaliile :

 * „ Eu afirm fara retinere : România ar da o lovitura extraordinara, din punct de vedere al creşterii credibilităţii, dacă, în perioada urmatoare, ar găsi formula să impoziteze toate veniturile…”. Stimate Domnule Preşedinte si dragă Traiane, permiteţi-mi să vă informez că singura lovitură pe care ar da-o România astfel, ar fi fix în români. Ce doriţi dumneavoastră în fapt? Impozitarea pensiilor sub 1000 de lei… dar la impozitarea Petrom care plăteşte redevenţe echivalente pentru preţul de 22 de dolari pe baril, în timp ce a valorificat barilul oriunde între 30 şi 147 de dolar, v-aţi gândit? Sigur că da, le-ai dat impozitul pe venit în jos, de la 25% la 16%. Dar RAFO? Cum e cu garanţia de stat cerută de 265 de milioane de EURO şi oferită la nivelul de 330 de milioane de EURO. De aceea doriţi dumneavoastră să îi impozitaţi pe pensionari?

• În al doilea rând, stimate domnule Preşedinte şi dragă Traiane, în materie de fiscalitate, lovituri în sensul sporirii majore a credibilităţii, efectiv nu există. Există în sens invers, ceea ce dumeavoastră ştiţi – în 3 zile aţi decis tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. În alte 3 zile aţi decis majorarea TVA de la 19% la 24%. Şi, speaking de credibilitate, stimate Domnule Preşedinte şi dragă Traiane, cum rămâne cu credibilitatea când aţi spus, la 4 zile de la majorarea TVA-ului, că ar fi bine să impozitaţi pensiile şi să coborâţi TVA-ul la loc?

• Ca să concluzionez cu declaraţia asta, stimate Domnule Preşedinte şi dragă Traiane, în finanţe, credibilitatea se câştigă extrem de greu şi se pierde extrem de uşor. Spre exemplu, uitaţi-vă la calificativele agenţiilor de rating – a fost de ajuns ca tot Parlamentul României să voteze majorarea salariilor bugeterilor cu 50% iar Preşedintele să promulge Legea, că două dintre ele ne-au trântit la categoria „junk”. Stimate Domnule Preşedinte şi dragă Traiane, vă reamintesc că nici acum salariile profesorilor nu au fost majorate cu 50%. Ba din contră, tăiate cu 25%. A revenit România la categoria „investment grade”? Din păcate, nu.

• „Aveţi tot atâta încredere în actualul guvern ca şi la momentul desemnării?”, a întrebat moderatoarea. „Da. Indiferent ce aş spune eu, cel puţin deocamdată raportul public făcut de FMI este favorabil acestui guvern, şi dacă aţi observat, ieri a apărut raportul agenţiei de rating Fitch, care deasemenea are aprecieri pozitive la efortul guvernului de a rezolva problemele structurale pe care le avem în economie şi structura bugetului în mod deosebit”. În primul rând, stimate Domnule Preşedinte şi dragă Traiane, până la urmă cum e cu agenţiile astea de rating? Pentru că în octombrie 2008, o altă agenţie mare, S&P, era, citez, „necredibilă”. Pe cuvânt! Aşa spuneaţi atunci : http://www.bloombiz.ro/finante/basescu-evaluarea-sp-pentru-romaniei-nu-este-credibila
• În privinţa evaluării FMI, stimate domnule Preşedinte şi dragă Traiane, permiteţi-mi să vă informez că FMI nu e nici Emil Boc, nici Elena Udrea. După un an şi jumătate în care guvernul nu a făcut nimic, e normal să aplaude atunci când guvernul face ceva, pentru că s-a obişnuit doar cu minciuni. Pe de altă parte, stimate domnule Preşedinte şi dragă Traiane, FMI-ul este o instituţie atât de puternică, încât, dacă ar spune exact ceea ce crede, ar amplifica, să spunem, percepţia negativă despre România. Ăsta e motivul pentru care ei spuneau la începutul acestui an că vom avea creştere economică de 1,3%. Studiind corelaţiile macro, aţi fi ajuns la concluzia pe care v-o împărtăşeam în decembrie, în anuarul Business Standard – continuarea recesiunii : http://standard.money.ro/macro/vi-se-pare-surprinzator-ce-se-intampla-scadere-economica-reduceri-de-cheltuieli-taieri-de-salarii-vreti-sa-stiti-ce-urmeaza-7179.html
• Concluzie pe care fondul a făcut-o publică, e drept, abia în luna mai, cu revizuirea la -0,5% şi apoi în august, cu scădere de -1,9%. Faptul că Fitch a păstrat calificativul „junk” pentru România, este echivalentul aprecierii acţiunii unui alcoolic care merge la o clinică de dezintoxicare. Asta nu îl face „clean”, dar măcar, încearcă. Problema este, stimate Domnule Preşedinte, că astfel de măsuri trebuiau luate în urmă cu un an şi jumătate. Atunci când, nu-i aşa, „această criză nu ne va atinge”, sau când „continui să cred că vom avea creştere economică”, sau când „România va ieşi din criză după ce statele Europene vor ieşi din criză, prin urmare, nu avem nevoie de măsuri anti-criză”.
• Şi vorbind de FMI, v-am urmărit cu atenţie aprecierile la adresa băieţilor din opoziţie, care nu îl vor în România. Le-aţi calificat drept : „declaraţii iresponsabile, să plece fondul, nu ştiu ce să facă, ce te faci să ai asemenea politicieni la guvernare…”.. De acord! Ponta nu-i mai breaz ca Patriciu, care, în interiorul lui este mai „teoretician” decât fondul şi mai „absurd”. Însă, stimate Domnule Preşedinte şi dragă Traiane, să vă reamintesc că dumneavoastră nu aţi vrut iniţial acest acord cu FMI? Că spuneaţi că nu ne trebuie? Spuneaţi apoi că vom merge la Fond, „în ultimă instanţă”? Să vă reamintesc că prin bugetul autist făcut de Boc şi Pogea, cu creştere economică anul trecut, de 2,5% şi deficit de 1,7%, aţi transformat „unica instanţă” în „ultima instanţă”?  Şi mai vreţi să vă mai spun ceva domnule Preşedinte? Atunci, acordul cu FMI era mult mai necesar decât acum. Sincer. Pentru că, Stimate Domnule Preşedinte şi dragă Traiane, în acel moment exista un „missmatch”, adică, o nepotrivire în gestionarea datoriei. Adică, o mare parte din datoria publică şi privată era scadentă pe termen scurt. Şi, aţi fost acolo când s-a acumulat această datorie. Dacă aţi fi cerut SIE şi SRI altceva decât bileţele roz, SMS-uri şi convorbiri, aţi fi putut avea o imagine mai clară. Între timp, graţie acordului cu FMI, pactului de la Viena, înţelegerii de la Bruxelles, ponderea datoriei pe termen scurt a scăzut în total datorie. S-au lungit scadenţele. Ceea ce, face mai puţin necesar un acord cu FMI. Pentru că, stimate domnule Preşedinte şi dragă Traiane, în fond, FMI-ul e un doctor. Vine atunci când apar probleme ale balanţei de plăţi. Iar România nu mai are în acest moment iminenţa unei aterizări forţate din pricina balanţei de plăţi. Dar are nevoie de FMI, pentru că fără Fond, nimeni nu ar crede un guvern cu amatori precum Boc sau Udrea. De aceea are România nevoie de fond, pentru că, „măsurile anti-criză” anvizajate de dumneavoastră nu au reprezentat decât smetii la adresa credibilităţii României.
• La final, îi invit pe fanii dumneavoastră, stimate Domnule Preşedinte şi dragă Traiane, să înşire zeci de pagini cu exemple de fapte pe care nu le-aţi greşit. Nu aţi dat-o în bară. Şi, ca sa vedeţi buna mea credinţă, admit şi eu faptul că nu greşiti chiar totul. Aţi spus-o chiar şi în interviul de la Radio România actualităţi, şi sunt de acord cu dumneavoastră : „sunt beţisoare de urechi cu vată la un singur capăt”. Aşa e! Le-am găsit şi eu. Dovada este aici :

Categorii:Stiri

Etichete:eroare economica, FMI, SIE, SRI, tara de mana a doua, Traian Basescu