Miliardul din 2009


Îl aud pe Președintele Țării cum că azi, mâine sau poimâine, România va fi testată. Va fi un test de încredere. Dacă va reuși să ia un miliard de Euro de pe piața de capital, atunci, România trece testul încrederii, dacă cuponul (dobânda) va fi mai mic de 5% pe an. Voi scrie în următoarele 3 ore un articol pe tema asta. Până atunci, vă propun să citiți articolul ”Miliardul”, pe care l-am publicat, anul trecut, în 28 iulie 2009, în revista Money Express. Iată articolul publicat în urmă cu 16 luni :

Ideea ca statul roman sa ia un mld. de euro din banii eliberati de BNR din rezervele valutare printr-un mecanism ceva mai sofisticat nu e noua. Doar ca acum e aplicata. Asa ca, dragi romani, bine ati venit in calitate de coplatitori pentru inca un miliard de euro.

Cine pierde si cine castiga? Sa vedem in primul rand istoria imprumutului. In primavara aceasta, FMI, reprezentanti ai BNR si chiar guvernul incercau sa convinga bancile comerciale sa nu isi reduca expunerea pe Romania, semnand chiar un protocol in acest sens. Motivatia: daca BNR reduce rezervele minime obligatorii in valuta, bancile comerciale isi duc banii acasa, ceea ce, spuneau oficialii nostri, nu e de dorit. Cum adica, in loc sa crediteze economia, sa plece cu banii? Foarte putini cunoscatori au sesizat un lucru evident: banii din rezerve, valuta, sunt deja afara, tinuti de banca centrala in diverse plasamente. O reducere a rezervelor nu presupune decat o operatie contabila prin care, din contul in valuta al BNR la institutia X din strainatate, banii se transfera in contul bancii comerciale Y, tot din strainatate. Prin urmare, ce bani sa ramana in Romania, cand ei sunt deja iesiti?

Formularea mai apropiata de adevar ar fi fost: “Bancile comerciale sa isi mentina expunerea pe Romania”. Adica reducerea de rezerva minima sa se traduca in investitii. Politicienii au facut rapid un calcul simplist, spunand ca, daca BNR va reduce rezerva minima obligatorie, banii vor ajunge la banci care de acum incolo au liber la a credita economia, prin urmare pompeaza sange nou in organism.

Realitatea le-a dat peste nas: creditarea e cel putin anemica, printre altele si pentru ca Ministerul de Finante (MF) absoarbe cam orice leut din piata, atata timp cat creditele sunt tinute la distanta de privati prin dobanzi de-a dreptul penalizatoare.

Bancile comerciale au motivat atunci, pe buna dreptate: bun, pastram expunerea pentru Romania, dar in ce plasam banii? Nu vedeti ca nu mai exista cerere solvabila de credite – se intrebau bancile. Pai cum naiba sa existe la dobanzi de 23% pe lei? Ținem dobanzile sus pentru ca nu stim cat de mult ni se va inrautati portofoliul de credite, au spus din nou bancile. La asta a sarit statul: pai stati un pic, bancilor, daca nu creditati economia, vi-i iau eu, pe ei, pe bani. Si s-a ales astfel praful din ideea ca banii din reducerea rezervelor ar ajunge in sectorul privat, punand presiune pe reducerea dobanzilor. La ce dobanda i-a luat statul? Anunta presedintele Romaniei, in urma cu aproximativ o luna, ca undeva la 5%. Cine castiga? In primul rand, bancile comerciale: ele tineau miliardul de euro in rezerva BNR la o dobanda de vreo 2% (in conditiile in care dobanda Bancii Centrale Europene este de 1%, iar facilitatea de imprumut a BCE genereaza bani la un cost de 1,75%). Brusc, rezervele bonificate cu 2% de BNR sunt acum bonificate de aproape 3 ori mai scump de Ministerul de Finante. Cine mai castiga? Paradoxal, Ministerul de Finante. Pentru ca, daca s-ar duce acum pe piata internationala de capital, s-ar imprumuta mult mai scump de 5% pe an – probabil peste 7% (vezi exemplul Ungariei). Ce fac bancile cu acest castig? Probabil isi fac provizioane pentru creditele devenite dubioase, pentru ca au gasit fraierul. De ce fraier? Pentru ca statul roman continua sa risipeasca. Se foloseste de faptul ca are cea mai buna reputatie de credit din Romania in raport cu fiecare din noi si se imprumuta. Cu banii ar putea face cat de cat economia sa se miste, prin garantarea diverselor programe. Doar ca el continua sa risipeasca (cheltuielile bugetare s-au majorat in primele patru luni ale anului trecut cu 16% fata de 2008).

Acum statul spune ca face programe cu efect multiplicator. Cum ar fi “Prima casa”. Doar ca “Prima casa” s-a dovedit buna, intr-o prima instanta, numai pentru proprietarii de locuinte vechi, iar in a doua instanta tot pentru banci, care au oportunitatea sa devina agenti de vanzare pentru dezvoltatorii pe care i-au gajat, riscand acum sa se trezeasca in portofoliu cu o sumedenie de cartiere nefinalizate. Asadar, tot bancile castiga. Cand a fost bine, au castigat ele, cand este rau, tot bancile sunt cele care isi limiteaza pierderile. Pe seama cui?

Exact, a statului. Adica a fiecaruia dintre noi. Pentru ca risipa guvernamentala continua. Sigur ca mecanismul acestei forme de credit sindicalizat – club deal – e unul corect: rezerva minima pleaca din rezerva valutara la banci, de la ele la Ministerul de Finante si de acolo inapoi la BNR, in rezerva valutara, care da in schimb lei Ministerului de Finante. Asta doar daca banii ar fi folositi altfel decat pentru diversele campanii electorale. Respectiv, daca ar fi folositi eficient. Altfel este inca un miliard risipit. Priviti si datele creditului pentru luna iunie: fata de mai, soldul pentru privati a scazut cu 0,5% si a ajuns la un ritm anualizat de 11,2%. Statul a majorat soldul datoriei cu 10,7% intr-o singura luna si cu 232% intr-un an.

Anunțuri


Categorii:Editoriale

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: