Declarația șefului FMI, Dominique Strauss Kahn, făcută televizunii elvețiene TSR a născut tot soiul de interpretări, care de care mai hilare. De la aceea că este o declarație politică, până la contrazicere ei de tot soiul de neaveniți, care, la un moment dat au fost  la butoanele economie românești. Vă propun analizăm extrem de riguros declarația șefului FMI.

Ce a spus Domnique Strauss-Kahn? ”Este dramatic că în țări ca Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România, situația trebuie redresată, pentru că nu mai putem continua așa. Încetarea de plăți este iminentă. Prăpastia este chiar în față…”.

Patru au fost interpretările care mi-au atras atenția : că România ar fi fost enumerată mai la coadă și că situația nu e chiar așa, că ar fi o declarație politică – DSK aflându-se în campanie electorală, că ar fi un mesaj transmis Românei și cea mai hilară, a fostului ministru de finanțe, Sebastian Vlădescu cum că ”România nu este în nici un caz în risc de încetare de plăți”. Le voi detalia în articolul următor, dar înainte vreau să mă asigur că aceia care îl intepretează pe șeful FMI, au proprietatea cuvintelor. Pentru că, din declarațiile lor, reiese contrariul.

Încetarea de plăți. Potrivit definiției, încetarea de plăți reprezintă situația unei persoane sau a unei companii (chiar a unui stat), care, din cauza lipsei mijloacelor de plată, nu poate face față datoriilor.

Iminent: Care este gata să se producă, să se întâmple. Inevitabil.

Acum, să vedem față de cine are România datorii: față de creditorii interni și externi (împrumuturi instituționale sau comerciale), față de partenerii comerciali (companii cu care statul român are contracte) și față de proprii angajați. În oricare dintre cele 3 situații, dacă România nu poate face față datoriilor, din cauza lipsei mijloacelor de plată, încetarea de plăți este iminentă.

1.       Față de creditorii interni și externi. În urma acordului cu FMI (pe care autoritățile române nu îl vroiau), România a putut face față, la costuri rezonabile, plăților datoriei interne și externe. Vă reamintesc că la sfârșitul anului 2008, România plătea băncilor comerciale și dobânzi de 18%. În urma acordului cu FMI a ajuns să plătească dobânzi de 7%. La dobânzi de 18%, datoria României față de creditori s-ar fi dublat la fiecare 4 ani și un trimestru. Era o situație care anunța iminența încetării de plăți. În urma acordului cu FMI, România a putut să se împrumute rezonabil de la Fond (la dobânzi de 3,5%), a putut să ”inginerească” mecanisme de împrumut rezonabil la băncile din interior (la dobânzi de 4,25-5,25%), a putut să limiteze plecarea fluxurilor de capital (cu efecte dezastruase asupra cursului de schimb, soldului creditării, șomajului). Repet, toatea astea în cadrul acordului cu FMI, Comisia Europeană și alții. Fără acest acord, România s-ar fi împrumutat mult mai scump de la toți. România este acum într-un punct critic în relația cu FMI. Dacă până la 31 decembrie nu trece legislația asumată, nu adoptă bugetul, nu respectă alte condiționalități , România ar putea fi declarată derapată din acord, iar noul acord, anunțat pentru primăvara viitoare, ar putea să nu existe. Ceea ce ar putea pune România în fața încapacității de plătă (reluarea cercului vicios descris mai sus).

2.       Față de partenerii comerciali. Este de notorietate faptul că statul român a continuat să nu plătească partenerilor comerciali. De aceea nu numai că arieratele nu s-au redus, ci ele s-au majorat. Statul român datorează direct companiilor peste un miliard de Euro și indirect, prin intermediul companiilor de stat, circa 7 miliarde de lei (arierate). Acum, de ce nu plătește statul român? Sunt doar două explicații: fie nu vrea, fie nu poate.

a)      Dacă nu vrea, statul român acționează ca un hoț ordinar, penal, a cărui atitudine va conduce la iminența încetării de plăți (confruntate cu un stat hoț, companiile care fac afaceri aici vor pleca, altele noi nu vor veni, resursele bugetare generate de ele vor dispărea iar statul va fi pus în imposibilitatea de a achita datoriile curente). Vă reamintesc interviul ambasadorului american Mark Gitenstein pentru evenimentul zilei, cel în care spunea că ”TVA-ul a fost rambursat, în unele cazuri, doar după discuții cu diverse persoane din guvern, și nu ar trebui să se întâmple așa. Atunci când companiile vestice se gândesc să investească și află că așa se fac afaceri aici, sunt reticente. Sau au tendința să le spună altor investitori: gândiți-vă bine! Cred că de aceea plata arieratelor a fost una dintre condițiile FMI. Trebuie să vă plătiți datoriile, altfel investitorii nu vor veni în România”. Prin urmare, FMI știe exact cum este cu plata arieratelor, și atunci, cine e mai îndreptățit să vorbească despre încetarea de plăți? FMI sau Vlădescu și Ialomițianu care nu plătesc decât în urma presiunilor politice, fie de la SUA fie de la Angela Merkel?

b)      Dacă nu poate, statul român este în fapt, în incapacitate de plată. Potrivit definiției. Și aici vă reamintesc că, nu numai că arieratele nu au scăzut, dar ele s-au majorat. Statul s-a plasat în postura incapacității de plată

3.       Datorii față de proprii angajați. De ce a redus salariile bugetarilor Traian Băsescu împreună cu Guvernul României? Este simplu: pentru că ”ajunsese în fața unei situații în care, din cauza lipsei mijloacelor de plată, nu făcea față datoriilor”. Din același motiv a vrut să taie pensiile. Din același motiv a majorat TVA de la 19% la 24%. Prin urmare, în relația cu proprii angajați, statul român a înregistrat iminența încetării de plăți. Potrivit definiției. A evitat-o doar în urma aplicării unor măsuri primitive.

Prin urmare, vedem că în toate dintre cele trei relații, România a fost sau este în fața iminenței incapacității de plată. În cazul arieratelor, iminența există încă. Și atunci, are Dominique Strauss-Kahn dreptate? Categoric da. Și ce rămâne din declarațiile celor care ba spun că România a fost enumerată mai la coadă, ba că e declarație politică, ba că face politică personală? Rămâne doar tentativa lor de a ascunde gunoiul sub preș. Voi reveni cu interpretarea acestor declarații.

Categorii:Editoriale

Etichete:arierate, bugetari, FMI, incapacitate de plata, incetare de plati, Romania FMI, Strauss-Kahn