„În 2010 vom avea scădere economică. Statul va trebui să îşi ajusteze „teribil“ cheltuielile. Deficitul bugetar va trebui să vină dinspre 9% spre 5,9%. Adică fără majorări de venituri prin taxe, cheltuielile ar trebui reduse cam cu 2,5 mld. euro. Sau bugetul pentru aproape trei luni de plată a salariilor angajaților la stat. Sau o reducere a cheltuielilor bugetare cu aproximativ 10%”
Asta scriam în articolul publicat în 9 decembrie 2009, în revista Money Expres, cu titlul „Ajustarea teribilă şi teribilul Boc”. Întreg articolul îl găsiţi aici. Articolul era o replică la bazaconia de atunci a lui Emil Boc, care spunea că „am depăşit nivelul crizei economice şi pregătim relansarea economică din anul 2010. Am reuşit cu greu să oprim declinul economic”. Realitatea a arătat că şi acea afirmaţie a fost în fapt o miniciună. Declinul economic nu numai că nu a fost oprit, dar a fost accentuat. 31 decembrie 2010 a consemnat încheierea celui de-al zecelea trimestru de recesiune.
Recitind articolul scris în decembrie 2009, am avut o tresărire. În fapt, ceea ce spuneam atunci, s-a întâmplat în iulie 2010, când, reducerea salariilor bugetarilor cu 25% a reprezentat în fapt reducerea cu „trei luni de plată a angajaţilor la stat”. În decembrie spuneam însă că o astfel de măsură ar putea fi luată drept contrapartidă a majorării de venituri prin taxe. În fapt, cei care „opriseră” declinul economic au adus economia într-o stare atât de disperată, încât au oferit un trimestru de muncă forţată pentru bugetari, au majorat TVA, au tăiat indemnizaţiile gravidelor şi mamelor, au extins CAS pentru pensii, au supraimpozitat prin inflaţie. Adică, autosuficienţa indusă prin miniciuni de genul „am oprit declinul economic”, a condus la măsuri mai dramatice.
Pentru început, două calcule: fiecare zi calandaristică din anul 2010 a adus deficit de 21,5 milioane de EURO, adică venituri mai mici decât cheltuielile zilnice cu 21,5 milioane de Euro. Urât.
Al doilea calcul: în fiecare zi din anul 2010, România a plătit dobânzi de 4,7 milioane de Euro pe zi. Iarasi urat.
Datele sunt preluate din execuţia bugetară pentru anul 2010. O gasiti aici. Eu nu mai preţuiesc prea mult aceste date, întrucât anumiţi decidenţi toxici din ministerul de finanţe obişnuiesc să mistifice deficitul bugetar prin ascunderea unei părţi din neperformanţă în neplata facturilor, adică în arierate, sau prin includerea unor venituri fictive. Totuşi, respectivii nu reuşesc să ascundă chiar tot. Şi, urmărind execuţia bugetară, vreau să vedem dacă în fapt, prin decimarea puterii de cumpărare a populaţiei, ministerul de finanţe a făcut în fapt ajustarea.
Nuuuuuuuuuuu! De fapt, politicile economice au continuat neperformanţa. Este important dacă guvernul a reuşit să reducă cheltuielile, sau, în fapt, a făcut guvernul „mai mare” prin majorarea cheltuielilor. Ce vedem?
Că şi în anul 2010, cheltuielile au fost majorate. Au fost mai mari cu 4,2% faţă de anul 2009, undeva la peste 201 miliarde de lei. Adică, în anul de criză 2010, guvernul a făcut guvernul mai mare. Veniturile au fost mai mari cu 7,2% în 2010, din majorerea TVA cu 5 puncte procentuale, unde încasările au fost mai mari cu 14,3%, din majorarea accizelor care a contribuit la încasări din accize mai mari cu 11,5% (şi aveţi aici şi o parte a explicaţiei scumpirii carburanţilor). În plus, pe fondul majorării impozitelor şi taxelor pe proprietate, încăsările la acest capitol au fost majorate cu 12,5%.Toate aceste măsuri au reprezentat în fapt pumni în dinţi traşi economiei.
Toate aceste măsuri şi tăierea salariilor (dar atenţie, nu şi diminuarea cheltuielilor bugetare pe ansamblu), au contribuit la adâncirea recesiunii. Semnele ei sunt reflectate în execuţia bugetară: încasările din impozit pe profit au scăzut pentru al doilea an consecutiv, în 2010 fiind mai mici cu 5,4% faţă de anul 2009. Încasările din impozit pe salarii şi pe venit au fost deasemenea mai mici. Să ne uităm însă la cheltuieli:
Să fi crescut cheltuielile pentru investiţii? Nici vorbă. Şi în 2010, ele au fost mai mici decât în anul precedent: doar 19,36 miliarde de lei, cu 11,7% mai puţin decât în 2009, şi reprezentând 3,78% din PIB. Ţineţi minte începutul anului 2009, când minicinoşii instituţionali promiteau investiţii de 10% din PIB? Iată cât pot ei să facă: 4,3% din PIB în 2009 şi 3,78% din PIB în 2010. Restul e minciună.
Să se fi redus cheltuielile pentru bunuri şi servicii? Nici vorbă. Şi aici, cultura de partid este mai importantă decât aşezarea economiei pe o traiectorie de creştere. Cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au majorat cu 5,2%
Mai departe: cheltuielile cu dobânzile. Aici evoluţia este dramatică. Dacă la finalul lunii ianuarie, ministerul de finanţe plătise o medie zilincă de 2,7 milioane de Euro/zi, ineficienţa statului a condus la cheltuieli cu dobânzile mai mari cu 75%, ca medie zilnică, la finalul lui 2010, respectiv 4,7 milioane de Euro pe zi.
Vă reamintesc că la începutul lui 2010, mincinoşii instituţionali spuneau că vor reduce deficitul bugetar la 5,9% din PIB, fără tăieri de salarii, fără tăieri de pensii, fără arierate suplimentare, fără taxe suplimentare. Obiectivul a fost ratat. Ce au reuşit în schimb?
Mă uit la deficitul bugetar nominal. Adică cu cât a cheltuit statul român mai mult decât a încasat. Cifra, minimizată prin artificii de contabilii toxici din ministerul de finanţe, este de 33,3 miliarde de lei. Cât a fost în 2009 şi practic, ce au reuşit măsurile primitive din 2010?
În 2009, deficitul bugetar a fost de 34,57 miliarde de lei. Adică, cele mai duri măsure din toată Europa, au condus la o reducere a deficitului bugetar cu doar 1,37 miliarde de lei. Adică, cu 298 de milioane de Euro. Adică, tăierea de salarii, tăierea de pensii (prin extinderea CAS), tăierea de indemnizaţii pentru gravide şi pentru mame(în două etape), majoarea TVA, majorarea taxelor pe proprietate, majorarea accizelor pentru carburanţi şi toate celelalte au condus la un deficit bugetar mai mic cu doar 298 de milioane de Euro. Şi având în vedere că şi acesta este cosmetizat, prin neincluderea arieratelor, mari şi în creştere, pot concluziona că ajustarea teribilă din anul 2010, făcută prin modalităţi primitive, nu a avut niciun rezultat benefic.
Guvernul a greşit aşadar şi modalitatea de ajustare şi rezultatul ajustării, iar măsurile aplicate au avut ca efecte principale creşterea datoriei publice, majorarea costurilor cu dobânzile, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei şi continuarea recesiunii. Aşa a funcţionat ajustarea teribilă din 2010. In fapt, o suma de masuri primitive, insuficient gandite, si luate la disperare. O avanpremiera a ceea ce se va intampla si in 2011.
Categorii:Editoriale
Blogul lui Radu Soviani 
Bun articol! Într-o societate cu alt fel de presă, ar fi devastator la adresa guvernului. Ar mai putea fi adăugată creşterea inflaţiei, BNR fiind obligată să accepte renunţarea şi la ţinta de inflaţie şi la obiectivul „strategic” al trecerii la euro. Ar mai trebui adăugată creşterea datoriei publice şi a datoriei străine.
Dar miezul problemei nu este dacă guvernul a făcut ceea ce a promis să facă. Miezul problemei este unde s-au dus banii la care populaţia şi economia au fost silite să renunţe, bani care nu au fost folosiţi pentru reducerea deficitului bugetar. Conţinutul real al politicilor unei guvernări este dat de scopurile în care cheltuieşte banii – corupţia şi micile economii pentru partid nu justifică decât sume minore – adică de destinatarii acestora.
Multumesc pentru comentariu. Cred ca am surprins cresterea datoriei publice prin majorarea deficitului. Aveti dreptate cu intrebarea fudamentala: unde s-au dus banii si sunt total de acord cu formularea ”continutul real al politicilor unor guvernari este dat de scopurile in care cheltuieste banii”
Servus, Radu! Fain articol, concis și la obiect, pe cifre, cum m-ai obișnuit. Keep it up.
O singură remarcă aș avea și nu are de-a face cu conținutul: am vrut să dau „like”, sau „share”, sau ceva de genul ăsta și mi-a cerut cont/parola de wordpress. E descurajant și ar putea îndepărta o potențială popularizare a articolelor tale. Iți recomand călduros instalarea a două plug-inuri: AddThis și FaceBook like button. Ajută enorm.
În rest, cum ziceam mai sus, keep it up și chipintaci.
ura,
n
„In fapt, o suma de masuri primitive, insuficient gandite, si luate la disperare.”
Se pare că, de vreo două decenii, cam asta fac toţi guvernanţii noştri. Măsuri pripite, urmate, în general, de corecţii şi mai ameţitoare…
Ce declara preşedintele, în primăvară, când punea problema reducerii salariilor? Zicea că trebuie redus fondul de salarii cu 25 %. Adică ori reducea salariile cu 25% şi lăsa tot personalul pe loc, ori concedia 25% din personal (ca venituri salariale, nu ca nr. absolut), ori făcea o combinată care să ducă la 25% reducere fonduri de salarii.
Ce s-a făcut? S-au redus salariile cu 25%, s-au şi concediat mulţi oameni…Ar fi interesant de aflat cu cat s-a redus fondul de salarii (pe şase luni, normal)…pentru că rezultatele finale sunt, probabil, cele pe care le enunţaţi mai sus. Şi, mai ales, care ar fi fost rezultatele dacă nu s-ar fi aplicat măsurile.
Super documentat articolul!Va astept pe thinkagain.ro sa vedeţi cum arată o ţară în criză dar care are un management mai performant decât România!Felicitări domnule Soviani!
Un guvern responsabil ar revizui strajnic cheltuielile pentru anul 2011 pentru a nu mai pune presiune pe bugetul de stat. Eu ca cetatean onest si platitoare de taxe si impozite mi-am revizuit bugetul familiei pe anul in curs si anume am redus cheltuielile pentru transport si combustibil, cheltuielile pentru telefonie, cele legate de vacanta si calatorii interne etc. Cred ca si guvernul ar trebui sa faca acelasi lucru. Incepind cu Senat si terminind cu ultima agentie din subordinea vreunui minister, sunt allocate sume uriase pentru masini si telefonie mobile. Daca analizezi acest fapt vei constata ca multi consilieri parlamentari si ministeriali personali precum si sefele de cabinet ale acestora folosesc in interes personal masinile si mobilele institutiilor. Un alt fapt este cel legat de deplasarile externe. Este bine stiut ca pentru a participa la un oarecare eveniment extern, consilierii personali aplica si se inscriu la aceste evenimente prin formularele online dupa care asteapta un email de confirmare si agenda de lucru a evenimentului pentru intocmirea documentelor de calatorie. Realitatea ne demonstreaza faptul ca acesti demnitari pleaca in deplasari la evenimente care trateaza subiecte incepind de la cele legate de pestii de apa dulce pina la probleme de IT fara sa tina cont de necesitatea efectuarii acelei deplasari, de valoarea adaugata pentru institutia pe care o reprezinta in cadrul acelui eveniment. Totul se rezuma la destinatie. Nu inteleg cum de acesti guvernanti portocalii pun accent pe economie si reduceri de costuri pe cita vreme ei nu pun mare pret pe acest fapt.