Este Stefan Vuza adevaratul castigator al privatizarii Oltchim? Cat de penal este procesul privatizarii Oltchim


Eu cred ca a existat un plan secret privind ”privatizarea” Oltchim. Și cred că l-am și descifrat. Și cred că, potrivit acestui plan secret, Dan Diaconescu nu are nimic de-a face cu ideea a deveni vreodata proprietar al combinatului Oltchim. In primul rand, pentru ca nu are banii. In al doilea rand, pentru ca oricine ar fi fost tentat sa isi gaseasca un interpus pentru a cumpara Oltchim ar fi făcut simultan două lucruri:

a) ar fi găsit pe cineva mai bun decât Dan Diaconescu

b) nu ar fi licitat doar pentru pachetul de acțiuni al Oltchim, ci pentru ceea ce voi numi în continuare ”creanța de aur”. Adică dreptul pe care îl are compania Electrica de a încasa circa 154 de milioane de Euro de la Oltchim.

Oferta lui Diaconescu nu a inclus punctul b). Tocmai pentru că a fost una neserioasă. Pentru creanța de aur nu au existat decât doi ofertanți – PCC – cu o ofertă de glumă (mai mică de 3 milioane de Euro pentru creanța de 154 de milioane de Euro) și o ofertă a Chimcomplex, de 202,6 milioane lei (45 de milioane de Euro). Cum oferta Chimcomplex a fost cea mai mare, ea a fost comparată cu prețul minim solicitat de Electrica pentru această creanță (bani pe care îi are de primit Electrica de la Oltchim). Cum oferta Chimcomplex a fost inferioară prețului minim solicitat de Electrica, a mai rămas o variantă de urmat: o viitoare întâlnire între Chimcomplex și Electrica, în care dacă Chimcomplex va oferi mai mult decât oferta inițială, poate deveni posesorul acestei creanțe. Practic, prin acest mecanism, Chimcomplex a obținut dreptul de a fi unicul ofertant pentru cumpărarea crenței Electrica. Potrivit mecanismului pe care îl voi descrie mai jos, o astfel de situație creează premiza ca Ștefan Vuza și cei care se află în spatele lui să fie adevărații câștigători ai licitației pentru Oltchim. Voi detalia și ce câștigă ei astfel, și cum. Am făcut-o dealtfel și vineri, de la 21.30, la emisiunea lui Ion M. Ioniță de la Realitatea – Vocile Străzii, și tot vineri, de la 19.30 la ora 21.00, în emisiunea lui Dan Suciu și Mihai Tatulici, de la The Money Channel.

Dar până atunci, să explicăm de ce nu Diaconescu este câștigătorul licitației. Potrivit procedurii, el a propus Comisiei de Privatizare a Oltchim (condusă de Remus Vulpescu), suma de 203,1 milioane de lei pentru 54% din acțiunile Oltchim. A fost declarat – suspect de rapid și neverificat pentru cineva care înțeleg că are chiar luni, 24 septembrie termen de judecată pentru niște acuzații de șantaj –  adjudecator. Adică Remus Vulpescu l-a declarat câștigător al licitației și l-a rugat să vină luni să plătească. Rugămintea lui Vulpescu este deja suspectă: de ce luni? Precizez că nici Bank of America nu ar reuși să vină luni să îi dea lui Vulpescu suma de 203,1 milioane de lei. Pentru simplul motiv că nu are suma în lei și chiar și cea mai mare bancă din lume ar avea nevoie de timp pentru a face transferul și conversia în lei. Exagerez un pic tocmai pentru a arăta că termenul solicitat de Vulpescu pentru plata banilor este nerezonabil, inclusiv din motivul că adjudecatorul ar fi avut la dispoziție 10 (zece) zile pentru semnarea contractului și plata banilor. În plus, domnul Vulpescu, care declara în prima parte a zilei de luni că motivul pentru care se scot la vânzare și creanțele AVAS și Electrica (circa 400 de milioane de Euro), este ca statul să nu mai aibă nicio legătură cu Oltchim (adică să nu mai încurce/amenințe pe viitorul proprietar). După care, copilărește, anunță că banii obținuți din privatizarea Oltchim (eventual de la Diaconescu), vor fi oferiți cu titlu de împrumut chiar miercuri pentru repornirea activității combinatului. Adică eliberarea de obligații este urmată de noi obligații. Ceva miroase urât de tot.

Revenind, Dan Diaconescu nu are banii. Pentru ca totuși să fi fost declarat adjudecatar, în plicul cu oferta lui de 203,1 milioane ar mai fi trebuit să se afle ceva: un extras de cont care să ateste existența sumei, o scrisoare de confort din partea unei bănci(care să ateste că banca a analizat situația financiară a beneficiarului și că va aproba un credit în cazul în care beneficiarul ar deveni câștigător al garanției), sau o scrisoare de garanție care să ateste că banca are creditul deja pregătit, urmând doar să fie tras imediat după câștigarea licitației. Întrucât nicio persoană fizică din România nu are vreun depozit de 45 de milioane de Euro iar Dan Diaconescu ca persoana fizică bănuiesc că are venituri anuale mai mici de un milion de lei anual, nicio bancă sănătoasă la cap din România sau din străinătate nu ar fi oferit vreo scrisoare de confort/de garanție domnului Dan Diaconescu. Prin urmare, dacă un astfel de document s-ar fi aflat acolo, este foarte posibil să fi fost vreun fals/minciună sau ceva care să nu acopere dorința lui Diaconescu de a plăti 203 milioane de lei. Oricine ar fi fost Președintele Comisiei de Privatizare avea obligația în acel moment să verifice ”la sursă” veridicitatea documentelor. Dacă a făcut-o și a primit un răspuns credibil din partea băncii, domnul Vulpescu este exonerat de răspundere. Dacă nu a făcut-o însă într-o manieră credibilă, domnul Vulpescu ar trebui să facă obiectul investigațiilor penale chiar de mâine, pentru că periclitat un proces de privatizare și s-a jucat cu soarta câtorva mii de angajați doar pentru că este incompetent/rău-voitor. Dacă a făcut-o serios, înseamnă că Dan Diaconescu va veni cu banii chiar luni. Dacă nu a făcut-o serios, foarte probabil, Dan Diaconescu nu va veni niciodată cu banii.

Eu cred că domnul Vulpescu cel mult a simulat o verificare, iar asta va trebui să îl facă pe dânsul foarte rapid subiectul unor verificări. Și, iarăși foarte important, domnul Vulpescu trebuia să facă aceleași verificări și în cazul Chimcomplex. De ce asta? Pentru că dacă citim bilanțul Chimcomplex pe anul 2011, avem mari dubii privind capacitatea societății de a obține o finanțare de 45 de milioane de Euro. Vedem următoarele în bilanțul Chimcomplex:

a) cifră de afaceri de 176,3 milioane lei (39 milioane Euro)

b) profit: 6,5 milioane lei (1,44 milioane Euro)

c) datorii: 67,4 milioane lei (15 milioane de Euro)

d) active totale: 195,56 miloane lei (43 milioane Euro)

e) rata datoriei (datorii/active totale): 35%. Asta înseamnă că, Chicomplex, are 3,5 Euro datorie la fiecare 10 Euro în activ. Un împrumut suplimentar de 45 de milioane de Euro ar conduce ca raportul să arate: 8 Euro datorie din fiecare 10 Euro activ. La un profit anual de numai 1,44 milioane de Euro, nici nu cred că se pune problema ca, Chimcomplex să obțină o scrisoare de garanție ”în orb”. Povestea e ceva mai lungă dar am simplifcat-o pentru a arăta că inclusiv Chimcomplexului îi va fi greu să obțină un credit pentru a cumpără cu 45 de milioane de Euro o creanță de 154 de milioane de Euro. Pe de altă parte, odată cumpărată creanța, situația financiară a Chimcomplex va arăta mult mai bine: cumpărarea cu 45 de milioane de Euro a unei creanțe de 154 de milioane de Euro (certă, exigibilă, cu garanții), ar îmbunătăți semnificativ situația financiară a firmei. Prin urmare, lui Chimcomplex i-ar fi mai ușor decât lui Diaconescu să obțină finanțare. Voi reveni.

Sumarizând, nu cred că Dan Diaconescu va putea veni cu banii. Și cum procesul de privatizare nu prevede acordarea pachetului de 54% următorului clasat), procesul de privatizare al Oltchim devine un eșec. Și totuși… cineva a câștigat dreptul de unic ofertant pentru creanța Electrica.

Acum, trebuie să mai găsim răspunsul la o altă întrebare: de când se ocupă OPSPI să vândă la licitație datoria pe care Electrica sau AVAS o are de încasat de la Oltchim? De ce nu o face direct Electrica? De ce nu o face direct AVAS? Este rolul OPSPI să vândă datorie? Răspunsul meu este: categoric nu, fiecare datorie trebuie valorificată de Electrica respectiv AVAS în parte. Și atunci, ce caută OPSPI în această ecuație? În scenariul creat de mine, are rolul de a facilita Chimcomplex accesul la creanța Electrica.

Acum, de ce este creanța Electrica atât de valoroasă? Pe scurt, pentru că această creanță nu oferă un drept general asupra patrimoniului debitorului (datornicului Oltchim). Această creanță se bucură de o garanție reală (gaj, ipotecă, privilegiu) asupra Oltchim. Adică, pentru fiecare Euro din cei 154.000.000 de Euro, există un corespondent REAL în gaj/ipotecă/privilegiu asupra Oltchim. Adică:

a) în cazul în care societatea ar fi lichidată, cel care va avea această creanță va câștiga cert cei 154 de milioane de Euro fiind primul între egali în recuperarea banilor din activele de 1,87 miliarde de lei (415 milioane de Euro). 45 de milioane de Euro ”investite” în cumpărarea unei datorii de 154 de milioane de Euro ar aduce un profit, în cazul lichidării, de 109 milioane Euro (de 2,4 ori mai mare). Cu alte cuvinte, pentru fiecare Euro pe care îl va încasa în urma lichidării, cel care cumpără creanța la acest preț va plăti 29 de Eurocenți. Diferența de 71 de cenți reprezintă profit. Un profit care poate fi făcut extrem de rapid.

b) chiar și în cazul vânzării pachetului de acțiuni către Diaconescu (puțin probabil), datoria față de Electrica rămâne. La ea sau la cel care o va cumpăra. Iar cel care o va cumpăra va putea în secunda doi să solicite intrarea companiei de insolvență (o situație în care Oltchim este ”de facto”, dar nu este ”de iure” – de drept). Iar cel care va deține creanța Electrica (care, deși cumpărată la 30 de cenți pe Euro va valora tot 154 de milioane de Euro) va deține controlul adunării creditorilor și va deveni în fapt, în urma procesului de insolvență, proprietarul companiei. Proprietarul companiei cu datorii reduse semnificativ (pentru cele 154 de milioane de Euro se plătesc în fapt doar 45, pentru creanța AVAS, de 254 de milioane de Euro – nu se va plăti nimic, întrucât AVAS intră la categoria – creditori chirografari – adică vor încasa praful de pe tobă), iar pentru alte datorii către stat, aceste vor fi șterse. Deci în loc să cumperi cum vrea Diaconescu cu 45 de milioane de Euro o societate cu 700 de milioane de Euro datorii, vei plăti 45 de milioane de Euro pentru o societate cu datorii aproape zero și cu active de aproape 10 ori mai mari. E atât de simplu! Iar cel mai aproape de acest scenariu este Chimcomplex, Ștefan Vuza, și cei care se află în spatele lui. Nici nu  e vreo mare șmecherie, ci o nouă prosteală tip ”Patriciu” – care a cumpărat rafinăria Petromidia pentru 51 de milioane de dolari, asumându-și datorii de 200 de milioane de dolari, a mai făcut între timp datorii de încă 400 de milioane de dolari, și, plătind efectiv doar 51 de milioane de dolari (care nici măcar nu erau banii lui ci suspectați a fi provenit din creanța Repsol), a reușit să prostească statul de 600 de milioane de dolari (pe care nici acum nu i-a încasat).

Cui îi este disponibil acest scenariu? Oricui interesat să vadă ce se află în fapt în spatele procesului ”mega-transparent” de privatizare a Oltchim – în fapt – o nouă țeapă dată Oltchimului, statului, AVAS-ului, Electricii, CFR-Marfă, etc. Și, evident, este disponibil celor care le-au creat. În opinia mea, un astfel de scenariu nu putea fi construit fără complicitatea OPSPI și evident a viitorilor beneficiari. Și atunci, cum mai este posibil la 11 ani de la țeapa Petromidia să se întâmple așa ceva?

Uite că este posibil. În primul rând pentru că nivelul de competență economică la nivel de premier este extrem de redus. Din declarațiile domnului Ponta (care ar fi trebuit să fie atent la domnul Vulpescu din prima secundă, în care a trântit Hidroelectrica în insolvență), dânsul a simțit nevoia să se laude că ”daca Diaconescu se joacă cu soarta a mii de oameni, va trebui să răspundă”. Asta îmi arată că dânsului i-a fost servită o plăcintă de genul ”Victore… uite cum crește Diaconescu în sondaje… și ia de la tine că de la PDL nu mai are ce să ia, hai să îl ardem așa!”. Poate fi o strategie politică corectă doar ă OPSPI nu trebuie să se ocupe de strategii politice. Iar dacă o face (și opinia mea după modul în care a decurs privatizarea este că o face), cei care o fac ar trebui trimiși direct în pușcărie. Lui Ponta i se servește un plus electoral (fiind avid după asta după eșecul suspendării, al studiilor și în general după atitudinea copy-paste a principiilor de guvernare Boc – pe care le blama), și, între timp, se conturează o nouă țeapă Petromidia.

Rămâne întrebarea: de ce ar fi Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în industrie interesat de o asemenea porcărie (în fapt, o devalizare a participațiilor statului)? Păi, să vedem. Cine conduce OPSPI?

Remus Vulpescu. Este domnia sa vreun specialist în privatizare?  Sa privim CV-ul|: sigur că dânsul a început prin a fi ”relația TVR cu Guvernul României și prezentarea activității guvernului în emisiunile informative ale televiziunii publice” (între 1994 și 1996), dar, în principal, dânsul a cam trăit din insolvențe. Potrivit propriului CV, între 2009 și 2012 a activat ca și practician în insolvență, ocupându-se de reorganizare/lichidare judiciară. Cam din asta a trăit. Adică era un fel de Remus Borza la Hidroelectrica. Și, priviți-l pe domnul Borza: de la ce se plângea că va încasa doar 2000 de lei pe lună pentru a fi administrator judiciar la Hidroelectrica (care, nu-i așa, era un fel de Plafar), a ajuns prin a primi anual până la 3 milioane de Euro ca administrator judiciar. Parcă 3 milioane de Euro este o sumă diferită de 2000 de lei pe lună. Și, atenție, această sumă a ajuns să fie atribuită extrem de rapid. Domnul Vulpescu a ajuns la butoanele OPSPI + Hidroelectrica în mai. Iar pentru domnul Borza să primească în numai 4 luni un contract de 3 milioane de Euro… este o mișcare extrem de rapidă.

Iar în cazul Oltchim se poate întâmpla la fel. Pentru mine este un miracol cum de domnul Vulpescu mai stă la butoanele OPSPI și nu răspunde încă la altfel de întrebări. Sigur că domnia sa mizează că după ce nu va mai fi la OPSPI se va întoarce la insolvențele lui. Desigur, pe cai mari. Pentru că, în special prin Hidroelectrica dar și prin Oltchim (dacă scenariul pe care l-am conturat se va materializa), piața inslovențelor va fi mult mai grasă. Muuult.

În continuare sper să nu fiu singurl care decriptează acest scenariu care are șanse mari de ”reușită”. Desigur, există și varianta ca Dan Diaconescu să vină cu 45 de milioane de Euro peste 10 ore la domul Vulpescu. Eventual cu banii la sacoșă…

Reclame


Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:, , , , , , , , , ,

7 răspunsuri

  1. Domnule Soviani, imi aduceti aminte de filmul italian „Caracatita”.
    Unui om ca dumneavostra i-as da sa ancheteze tote potlogariile facute de comunisti dupa 22 decembrie 1989.
    Mergind doar pe mimica fetei tovarasului Vulpescu se putea vedea clar cum ii curgeau balele dupa niste bani cistigati din insolventa Oltchimului. Altfel nu ar fi incercat tot felul de ciordeli tipic comuniste, care le aplica in general functionarii publici cind vor sa te opreasca de la a cistiga ceva legal. El vedea ca DD era un pericol si-l tot zapacea ca sa nu depuna dosarul. Pina la urma a cedat nestiind ca DD mai este si fraier si va veni cu un dosar prost conceput. Acum, cei care l-au numit in functie se freaca satisfacuti in palme stiind cu siguranta ca l-au facut cu ocazia privatizarii Oltchim K.O. pe DD, iar Vulpescu trebuie sa stea in genunchi in fata sultanului si sa ceara iertare inainte de taierea capului.
    Daca nu era nimic politic in privatizarea asta ea se facea pe bursa si lucrurile erau clare. Asa si-a bagat Sarsaila coada si a iesit ce a iesit.
    Eu trag speranta ca DD nu o sa vina cu banii, iar FMI va intoarce spatele Romaniei in felul acesta, considerindu-se luat la misto. Avem o sansa unica acum ca sa scapam de comunisti, care este la fel de mare ca ocazia pierduta la Revolutia din Decembrie.

    • Sunt siderat constatand cat de multi oameni sunt bantuiti in continuare de notiunea de „comunism”. Oameni buni, nu de comunisti trebuie sa ne temem, pentru ca nimeni nu mai crede azi in comunism, ci de hoti, de excroci si de jigodiile de care e plina azi clasa politica. Iar acestia au fost, sunt si vor fi mereu cei care pot, prin tupeu si nesimtire, sa penetreze structurile cele mai de sus ale puterii. Chiar credeti ca in PSD de exemplu, isi mai doreste cineva revenirea unui regim ca cel anterior lui ’89?

  2. Foarte tare analiza postata, fara ‘shto…

    Este interesant de urmarit daca Vuza va cumpara creanta Electrica. Detinand aceasta creanta, garantatata cu patrimoniul cheie al fabricii, Vuza va putea cere insolventa Oltchim-ului si cumpara ulterior activele fabricii la licitatie, de la lichidator.

    La orice licitatie de lichidare Vuza va fi in pole-position, putand oferi cel mai mare pret, chiar peste valoarea de piata a activelor, intrucat la achizitionarea creantelor Electrica el a marcat o impresionanta plusvalenta.

    Fraier sa fie sa nu faca asta si sa ramana pe cap cu DD, PCC-ul, AVAS-ul, sindicatul si toate capusele! Iar daca va vrea sa reconstituie complexul va putea cumpara restul activelor periferice la pret de mizilic…

    PS: Ce tupeu asta al statului roman sa mai creada ca in Romania Mileniului III mai poate detine un Complex Industrial Integrat!… Poate in China, Rusia, Japonia sau Coreea de Sud…

  3. care-i legea in Romania, cine are prioritate in caz de faliment? normal ar trebui sa fie bond holders, angajati, suppliers, etc, si ultimi sunt actionari care, de cele mai multe ori raman cu stocks care nu mai valoreaza nimic

    un scenariu si mai tare ar fi urmatorul: il lasa pe DD sa bage aia 45 de milioane, ca sa se poate plati salari si alte datori curente (infuzie de capital), apoi vine Vuza cu creanta aia care are prioritate si cere intrarea in insolventa…astfel DD ramane si bani dati si cu buzele umflate, ar fi tare sa vezi asa ceva 🙂

    prin 2009-2010 erau niste hedge funds care faceau chestia asta, cumparau bonds-urile unor companii pt 20-30 centi/$, cereau falimentul, si vindeau compania pe bucati

  4. Se confirma ipoteza.Astept continuarea.Analiza magistrala.Ponta crede ca a conduce e sinonim cu a da din gura.

  5. Bun articol. Sa vedem care vor fi urmatoarele miscari.

Trackback-uri

  1. Oferta lui Dan Diaconescu pentru Oltchim: | Blogul lui Radu Soviani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: