Pentru cei care au urmărit în ultima perioadă exclusiv cazul Sima, lansările de candidați (fără candidați definitivați) de pe stadionul național, ședința de partid a popularilor europeni de la București, cazul Oltchim sau Cazul Hidroelectrica, vreau să readuc aminte un caz extrem de important în privința modului în care autoritățile de la București înțeleg să trateze cooperarea la nivelul Uniunii Europene. Este vorba de cazul Orban.
Pentru cei care nu au urmărit cazul Orban, îl reamintesc pe scurt: printr-un proces de selecție inexplicabil, netransparent și categoric păgubos, guvernul României l-a desemnat pe ministrul afacerilor Europene – Leonard Orban- pentru a ocupa de la 1 ianuarie 2013 poziția de comisar de conturi la Curtea Europeană de Audit.
De ce inexplicabil? Pentru că domnul Orban nu are o minimă certificare de auditor sau contabil.
De ce netransparent? Pentru că România s-a trezit cu această nominalizare, făcută de primul ministru pe criterii subiective, pentru simplul motiv că a putut. Pentru că nu a existat un proces minim de selecție al unie liste scurte de candidați. Și pentru că domnul Orban a devenit propunerea României doar pentru că așa a vrut un singur om: primul ministru.
De ce păgubos? Pentru că autoritățile din România un înțeleg faptul că un comisar de conturi nu poate fi numit la fel ca un șef la RAPPS sau la OPSPI. Și pentru că atunci când Comisia de control bugetar din Parlamentul European dă un aviz negativ candidatului, a persevera cu această numire nu reprezintă decât unul din următoarele lucruri: iresponsabilitate, nepăsare sau poate chiar incompetență.
Pe scurt, procedura prevede ca înaintea votului în plenul parlamentului european, candidatul unui stat pentru poziția de comisar de conturi trebuie să primească avizul Comisiei de Control Bugetar. El poate fi pozitiv (de dorit) sau negativ. În cazul unui aviz negativ, de regulă, nici nu se pune problema ca respectivul candidat să mai meargă să ceară votului Parlamentului European. Pentru că, în fapt, modul în care se votează în Comisia de Control Bugetar reflectă, de regulă, distribuția votului în plen. Iar domnul Leonard Orban a fost respins de Comisia de Control Bugetar. Am scris despre asta aici: https://soviani.com/2012/09/30/doua-esecuri-privatizarea-oltchim-si-desemnarea-comisarului-de-conturi-roman-la-curtea-europeana-de-audit-solutii-pentru-reparare/
Votul în Comisia de Control Bugetar a fost următorul: 14 voturi împotriva propunerii de comisar de conturi și 12 pentru. Analizând competențele domnului Orban în materie de audit și contabilitate, singura întrebare legitimă care apare este următoarea: pe ce criterii au votat cei 12 PENTRU domnul Orban, pentru că, în mod categoric, calificarea profesională a domului Orban îl recomandă pentru orice, mai puțin pentru poziția de comisar de conturi.
Primul ministru a preferat să nu vadă acest lucru și deocamdată nu a procedat la modificarea propunerii de comisar de conturi. A preferat să folosească o explicație imatură și necredibilă: ”domnul Orban a fost umilit din prostie și la ordin politic de către PDL”. De ce imatur? Este greu de presupus că PDL are capacitatea de a dicta Comisiei de Control Bugetar. Și apoi, dacă a fost umilit domnul Orban, din prostie, din punctul meu de vedere această umilință nu a fost declanșată de către cei care au votat împotriva dânsului, ci de către cei care l-au propus, fiind evident că domnul Orban nu este nici independent și nici aflat în afara suspiciunii de conflict de interese.
De ce domnul Orban nu este independent? Veți vedea această motivare într-o excepțională demonstrație de logică făcută de un europarlamentar spaniol, în timpul audierii în Comisia de control Bugetar. Fișierul VIDEO (pe care vă recomand cu căldură să îl vizionați până la sfârșit), îl găsiți la finalul articolului. Dar până atunci, să vedem de ce domnul Orban nu este independent:
Pentru simplul motiv că a fi transpartinic nu este egal cu independența (în accepțiune europeană). Domnul Orban este transpartinic (a fost sprijinit de Traian Băsescu, ca și consilier european și a fost impus de dânsul la șefia ministerului afacerilor europene), a fost minstru al afacerilor europene în guvernele Boc, Ungureanu și Ponta. Ca ministru al afacerilor europene, bilanțul domniei sale înseamnă eșec. Este suficient să vedeți că în acest moment rambursarea fondurilor europene este blocată, suntem în situația de a returna fonduri absorbite fraudulos de către diverse entități controloate politic, iar gradul de absorbție este de doar 9,6% (Polonia spre exemplu a depășit nivelul de 100% absorbția din exercițiul bugetar 2007-2013). Acum, în octombrie 2012, cu o cifră de absorbție de numai 9,6%, este ușor de comparat cu mandatul pe care și l-a autoimpus: 20-25%. Ca ministru al afacerilor europene, sarcina sa este implementarea fondurilor Europene în România. Țintele domnului Orban pentru anul 2012 au fost făcute publice în decembrie 2011 și le vedeți în fișierul VIDEO de mai jos, pentru a le compara cu realitatea:
Este evident că domnul Orban nu și-a îndeplinit nici măcar jumătate din țintele auto-propuse. Iar pericolul dezangajării (tăierii) de fonduri europene este mai apropiat decât oricând de realitate. Mergem la independență:
În accepțiunea europeană, a fi independent nu înseamnă transpartinic. A fi independent înseamnă a fi independent nu doar de natură politică ci din punct de vedere al intereselor economice și a intereselor naționale. Dacă domnul Orban va ajunge comisar de conturi al Curții care realizează auditul pentru fondurile regionale și pentru fondurile structurale în condițiile în care fondurile europene sunt blocate către România pe suspiciuni de fraudă, domnia sa va trebui să controleze inclusiv România. În ce manieră va fi dânsul independent în condițiile în care ar trebui să îl sancționeze pe cel care e responsabil în final pentru absorbția cu suspiciuni de fraudă din România, adică pe sine?
De ce conflict de interese? Pentru că dacă domnul Orban va fi ales Comisar de conturi, va trebui să facă chiar control asupra modului în care Comisia Europeană (din care domnul Orban a făcut parte în calitate de comisar pentru multilingvism) a cheltuit banii. Adică domnul Orban ar trebui să se controleze, simplificând, chiar pe sine. Este evident un conflict de interese.
Încă o dată, rolul unui comisar de conturi este gestiunea fondurilor comunitare. Comisar pentru România va trebui să realizeze auditul pentru aceste fonduri și să îl sancționeze chiar pe cel responsabil. Ori ca ministru al afacerilor europene, domnul Orban este direct și nemijlocit responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat în România în ultimul an.
Răspunsul domnului Orban este sub orice critică: ”Voi solicita Președintelui Curții de Conturi să îmi dea acele responsabilități care să nu se suprapună cu responsabilitățile pe care le-am avut atât în calitate de ministru responsabil cu afacerile europene cât și cu responsabilitățile pe care le-am avut ca și comisar european.”
Adică domul Orban vrea să își înceapă mandatul nu cu o derogare, ci cu două. Cu două derogări esențiale de la misiunea Curții de Audit European și anume controlul gestiunii fondurilor comunitare. Practic, domnul Orban vrea derogare chiar de la atribuțiile unui comisar de conturi. Și atunci, dincolo de problema pregătirii sale în această chestiune, o vrea domnul Orban să devină comisar de conturi DOAR pentru salariu în condițiile în care misiunea Curții o vrea îndeplinită, dar cu două derogări?
Mă îngrijorează insistența domnului Orban pentru o poziție pentru care pregătirea, din punctul meu de vedere, nu îl recomandă. Dar mă îngrijorează în și o mai mare măsură faptul că domnul Victor Ponta nu l-a retras încă din această poziție, nefăcând o nouă nominalizare. Ce speră dânsul din numirea domnului Orban? O mai mare flexbilitate în corectitudinea controlului fondurilor europene? Sau pur și simplu nu îi pasă? Pentru că, dacă domnul Ponta s-ar detașa de o privire superficială, ar putea vedea că parlamentarii europeni nu văd decât într-una din cele două abordări menținerea lui Leonard Orban ca și candidat pentru poziția de Comisar de conturi.
Pentru o și mai clară lămurire (inclusiv pentru domnul Ponta), a modului în care parlamentarii europeni (care i-au dat în comisie aviz negativ) privesc candidatura domnului Orban, urmăriți integral fișierul video de mai jos:
Soluția, din punctul meu de vedere, este înlocuirea imediată a domnului Orban cu o personalitate. Să desmneze, non-politic, o persoană care să reprezinte în primul rând competența și profesia, în non-conflict de interese, fără suspiciuni privind independența. Cineva care nu numai a practicat sau predat auditul finacnciar și hiper-specializat în controlul financiar. dar și cineva care reprezintă un nume în relația cu Federația Europeană a Experților, cineva cu experiență în auditul internațional, care să mai fi lucrat în organisme europene și care să fi fost preocupat de-a lungul carierei de dezvoltare, cu experiență în Curtea de Conturi și în Camera Auditorilor Financiari. Cineva ireproșabil din punct de vedere al carierei și a recunoașterii (interne și internaționale).
Iar dacă domul Ponta l-a trimis deja la Bruxelles pe domnul Orban, ar trebui să îl întoarcă imediat înapoi. Tocmai pentru a nu se face complice la suspiciunile de conflict de interese și de lipsă de independență. Care sunt extrem de întemeiate în opinia parlamentarilor europenii (alții decât EBA). Pentru că, iată care este textul pe care Comisa de control Bugetar l-a pus la dispoziția parlamentarilor europeni, înaintea votului în plen (care are șanse mari să repete distribuția din Comisie):
Fotografia de mai jos reprezintă comunicatul care a apărut pe site-ul parlamentului European:
Iar textul sună așa:
A. întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
B. întrucât, în cursul reuniunii sale din 26 septembrie 2012, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,
1. emite un aviz nefavorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Leonard Orban ca membru al Curții de Conturi;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.
Pe scurt, toată lumea știe că domnul Leonard Orban a fost avizat negativ pentru a fi numit membru al Curții de Conturi: Consiliul European, Curtea Europeană de Conturi, toate instituțiile europene. I-o fi spus domnul Orban (interfața dintre UE și premier) inclusiv acest lucru domnului Premier că respingerea se bazează pe ”evaluarea calificărilor candidatului propus”? Pentru că ar fi chiar aiurea să știe toată lumea, mai puțin primul ministru, care să creadă ca EBA a făcut jocurile în Comisia de Control Bugetar.
Categorii:Editoriale, Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
O analiza profunda a unui caz uneori poate sa treaca pe langa adevarul ascuns intr-un colt de logica! Cand am auzit despre aceasta numire mi-am zis: Bietul Ponta nu are unde sa-l numeasca pe Orban si s-a bucurat in sine cand i s-a cerut sa nominalizeze un „expert”! Eu sunt curioasa ce ati fi facut Domniile voastre cu Orban si nu pe cine ati fi desemnat!
Eu as fi facut un bilant al activitatii domnului Orban (ceea ce am si facut in articolul de mai sus) si as fi actionat in consecinta in urma de raspunsul dual la intrebarea: si-a indeplinit/ nu si-a indeplinit tintele
Eu zic ca sunt un milion de probleme muuult mai importante decat numirea lui Orban la UE.
Cum ar fi faptul ca s-a reluat furtul in sectorul 3 la capitolul borduri, bancute si parculetze. Se darama tot ce a construit, cu numai un an in urma fostul primar corupt al PDL si se pun altele in loc – alte borduri, alte banci, se toarna alte alei.
Noua guvernare USL, cu sanse mari in alegeri pare, asa, o ciorba reincalzita. Nu vi se pare?
Aceeasi Marie, dar cu alta pa;arie. Astfel putem definii situatia din Ro de peste 22 de ani de revolutie anticomunista. Ce-i inmina pe tovarasi la lupta? Functiile. Daca se poate cit mai multe, cit mai sus si cit mai bine platite din banii celor care muncesc cu adevarat.
Bugetarii comunisti conduc Romania si concluzia o vedem peste tot: s-a ales praful si pulberea de economia romaneasca sub obladuirea tovarasilor „experti” in saracirea populatiei. Numai ca de ei este bine doar aici la noi. In afara tarii, unde lumea este normala la cap, nu se intimpla astfel de nenorociri. Domnul Orban, daca avea statura de om corect, nici nu trebuia sa se mai prezinte in fata comisiilor europene. Si daca tot a fost propus pentru „fonctie” era bine sa-si ceara scuze in numele poporului roman si sa explice ca el nu are nici o vina pentru nominalizarile facute. Ba chiar era frumos sa anunte Bucurestiul, ca nu trebuie sa fie facut de ris… sau sa vina benevol in tara. Dar s-a gindit si tovarasia sa ca, poate tine, dupa obiceiul sacru al pamintului cu „las; ca merge si asa”. Uite ca nu a mers cu smecheria tipic romaneasca si cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, s-a facut si domnia sa un pic de risul curcilor. Acum tot UE-ul stie cine este expertul Orban. El reprezinta o realitate arhinuscuta: Romania este o tara plina de hoti, cam la toate nivelurile, indiferent de ramura economica la care ne uitam..
O tara condusa de borfasi care se tot perinda prin functiile publice. Indiferent de orientarea politica ei sunt primiti cu bratele deschise de orice partid – vezi „achizitiile” Becali si Gabriel Oprea in randurile celor cu care (cik) va vota poporul in decembrie 2012.
O mare problema a anului 2012 (cu perspective mari sa fie repetata si in 2013) este umflarea previziunilor in materie de crestere economica si venituri bugetare (ex: pe baza ipotezelor ca va da Dzeu ploaie) si subevaluarea unor capitole de cheltuieli si a inflatiei anuale.
Normal ar fi sa se sesizeze cineva pe aceasta tema: Consiliul Fiscal, presa economica, etc.
Nu mai putem trai in minciuna la nesfarsit. Orice scrisoare de intentie trimisa FMI e umflata cu premise favorabile care, in 90%, din cazuri nu se intalnesc cu realitatea.