Două eșecuri: privatizarea Oltchim și desemnarea comisarului de conturi român la Curtea Europeană de audit. Soluții pentru reparare


Săptămâna trecută s-a încheiat dezastruos pentru echipa guvernamentală a României. Primul și cel mai mare eșec a fost privatizarea Oltchim. Al doilea, de răsunet la nivel european, a fost eșecul (anticipabil) al desemnării și respingerii domnului Leonard Orban din poziția de ”propunere” ca și comisar de conturi în Curtea Europeană de Audit.

 

Cel de-al doilea eșec este mai ușor de reparat. Deocamdată vorbim despre respingerea domnului Orban (pe motiv de lipsă de tangențe cu domeniul auditului/contabilității). Rezultatul votului din comisii a fost  nefavorabil domnului Orban (și domnului Ponta, care l-a propus pentru această poziție): 14 voturi împotrivă și doar 12 pentru în Comisia de Control Bugetar a Parlamentului European.

Domnul Ponta susține că ”domnul Orban a fost umilit din prostie și la ordin politic de către PDL”. Este o scuză extrem de discutabilă. Înainte de a emite o astfel de scuză, domnul Ponta ar fi trebuit să se întrebe ”ce îl recomandă?”. Ce îl recomandă pe domnul Leonard Orban pentru a fi reprezentant al României la Curtea Europeană de Conturi? Răspunsul? Din păcate, mai nimic nu îl recomandă pe domnul Orban pentru această poziție.

Sigur că domnul Orban a avut un rol în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Dar acesta a fost un rol tehnic. Orice persoană de bun simț ar fi făcut în așa manieră încât să asigure o bună comunicare între guvernul României și Comisia Europeană, într-un proce ireversibil (în 2006, l-am întrebat pe domnul Romano Prodi, premier al Italiei de atunci și fost Președinte al Comisiei Europene, cu ocazia summit-ului G8 de la Sankt Petersburg, dacă România va adeara în 2007 sau dacă aderararea ar putea fi amânată. Mi-a răspuns simplu, în engleză: ”It is done!”. Decizia politică a fost de aderare a României și Bulgariei la 1 ianuarie 2007. Domnul Orban a avut un rol strict tehnic.

Domnul Orban a mai fost deasemenea Comisar European pentru multilingvism, după care s-a întors acasă și a devenit consilierul lui Traian Băsescu. Domnul Orban a avut o prestație care nu a lăsat vreo urmă (în bine sau în rău) în această poziție. După știința mea.

Apoi, domnul Orban ar fi trebuit să reprezinte soluția miraculoasă pentru absorbția fondurilor europene. S-a dovedit că acest lucru nu a reprezentat decât o dorință. În ultimul an, domnul Orban a fost ministrul afacerilor europene în guvernul PDL (al lui BOC), PDL-2 (al lui MRU) și USL (al lui Ponta). Mandatul său s-a făcut remarcat prin două chestiuni: o țintă nerealistă de absorbție a fondurilor europene (6 miliarde de Euro în 2012). Prima întrebare pe care mi-am adresat-o atunci, a fost: cât a absorbit România în anii precedenți? Răspunsul a fost simplu: în 5 ani (2007-2011), România a absorbit doar 716 milioane de Euro. Cât de realistă era o țintă de 5 ori mai mare într-un singur an? (din cele 6 miliarde, 2,5 miliarde reprezentau fondurile pentru agricultură, iar cele structurale, la care ne referim, reprezentau 3,5 miliarde de Euro. Ca țintă).

Am spus-o și atunci, o spun și acum: ținta de 3,5 miliarde de Euro era absolut nerealistă. De atunci și până acum, România a absorbit suplimentar circa un miliard, dar atenție la cum arată situația în acest moment: procesul de absorbție al fondurilor europene este blocat, pe motiv de fraudă. În plus, am putea returna mai mult de 100 de milioane de Euro din banii deja plătiți, tocmai din pricina acestei fraude. Prin urmare, fără a comenta motivele, mandatul de aducător de fonduri al Ministerului Afacerilor Europene a fost un dezastru. Am vorbit la începutul mandatului cu domnul Orban, propunându-i ceea ce încă din 2009 îmi spunea unul dintre invitații mei: România ar trebui să creeze un minister al fondurilor europene (cu autoritățile de management direct subordonate). Domnul Orban spunea în 2011 că nu ar fi o idee bună, pentru că ar însemna ca 9 luni să nu absorbim mare lucru. Chiar și fără acel minister, rezultatul a fost că nu am absorbit mare lucru: noi avem un grad de absorbție de 9,6% (din care vom da înapoi), polonezii au aproape 100% (și vor depăși 100% până la terminarea exercițiului bugetar 2013). Rezultatul? Din nou, dezastru.

Dincolo de această rezumare a performanțelor europene ale României, rămân două întrebări de bun simț, pe care cred că și le-au adresat toți europarlamentarii din Comisia de control bugetar. Îl recomandă experiența pentru calitatea de comisar de conturi de domnul Orban? Și, poate cea mai puternică întrebare: România nu are decât un singur om care să ocupe pozițiile care se oferă din oficiu României? Același om e bun și de comisar european, și de consilier prezidențial, și de ministru, și de comisar de conturi?

Sigur că anumite acțiuni de lobby/prietenie pot conduce la declarații absurde de genul ”experiența nu e obligatorie pentru a fi comisar de conturi”. Să privim însă dacă este așa:

Privesc Curtea Europeană de Audit. Care este scopul ei? Să îi asigure pe plătitorii de taxe europeni că obțin maximum în urma cheltuirii banilor lor. Pentru asta, Curtea are dreptul să verifice orice persoană/organizație care are pe mână fonduri europene. Auditorii descoperă fraudele și neregulile și informează OLAF-ul ( Oficiul European anti-fraudă). Citind scopul Curții de Audit, mie îmi este evident că la nivel intern, cei care au gestionat absorbția fondurilor europene mai degrabă au favorizat fraudele (cazul Botiș), decât să le descopere. Iar fraudele au fost descoperite de Curtea de Audit Europeană. Au fost făcute recomandări pe care ultimele 3 guverne le-au folosit doar pentru a umple sertare (deși problema este extrem de serioasă). Rezultatul? Eșec al absorbției de fonduri, și prin urmare, pierdere triplă de bani: (unu) bani europeni gratuiți care nu mai vin, (doi) în locul acestor bani sunt puse sume bugetare, (trei) sumele bugetare sunt alocate cu dedicație și cheltuite fraudulos, conducând la plăți exagerate pentru servicii prestate de diverși derbedei politici.

Oare chiar nu trebuie experiență la Curtea Eurpeană de audit? Să vedem

1. Președintele – Vitor Manuel da SILVA Caldeira  – activitate puternică în cadrul ministerului portughez de finanțe între 1984-2000. Începând din 1995 a fost responsabil de coordonarea auditurilor Comunității Europene și de sistemul de control intern al administrației financiare al statului portughez. O experiență indiscutabilă.

2. David Bostock – din partea Marii Britanii – între 1971-1984 a lucrat în Ministerul de Finanțe al Marii Britanii, între 1990 și  1994 a fost șef al Grupului Uniunea Europeană din cadrul Ministerului de Finanțe al Marii Britanii. A fost director adjunct al Băncii Europene de Investiții și ulterior directorul acestuia. Sunt dubii privind experiența?

3. Ioannis Sarmas – grecul. Între 1993-2001  a lucrat în Curtea de Conturi Elenă, înainte de a fi începând cu 2002 membru al Curții de Conturi Europene. Ceva studii nelegate de audit?

4. Igor  Ludborzs – letonul. Auditor și manager de audit la Coopers and Lybrand Estonia, directorul al departamentului de audit intern din cadrul Parex Bank – Letonia. Membru al  Asociației Auditorilor Autorizați din Letonia, etc..

O simplă întrebare: Era propunerea României măcar mediu al unui organism profesional reprezentativ pentru audit din România? Este evident că nu.

Și atunci, este evident locul unde trebuie căutată soluția. Pentru că, domnul Ponta nu mai trebuie să dea greș cu încă o propunere. Trebuie să meargă la sigur și cu o propunere care să nu fie nici măcar discutabilă, din punct de vedere profesional. Primii pe care domnul Ponta ar trebui să îi întrebe pe cine să propună ar trebui să fie cei de la Camera Auditorilor Financiari din România. Care să desemneze, non-politic, o persoană care să reprezinte în primul rând competența și profesia, și nu accesul primordial la informația că România are nevoie de o propunere și acea propunere să devină o autopropunere.

Iar sugestia celor de la Camera Auditorilor Financiari din România ar trebui să reprezinte, după părerea mea, o persoană indiscutabilă din punct de vedere al competenție. Cine care nu numai a practicat sau predat auditul finacnciar și hiper-specializat în controlul financiar. dar și cineva care reprezintă un nume în relația cu Federația Europeană a Experților, cineva cu experiență cu auditul internațional, care să mai fi lucrat în organisme europene și care să fi fost preocupat de-a lungul carierei de dezvoltare, cu experiență în Curtea de Conturi și în Camera Auditorilor Financiari. Cineva irepreoșabil din punct de vedere al carierei și a recunoașterii (interne și internaționale).

De altfel, după părerea mea, aici ar fi trebuit să se îndrepte primul ministru încă de la început – la organismul național al auditorilor. Și lor să le solicite propunerea pentru comisar de conturi. Pentru că, nu-i așa, ne asigura domnul Ponta atunci când a venit la guvernare că nu va mai fi ca Boc – un individ care și-a făcut secretara comisar în Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Încă nu este târziu pentru retragerea candidaturii domnului Orban și numirea unei personalități cu reprezentativitate pentru auditul financiar din România. Nici nu trebuie căutat prea mult.

Soluția este încă la îndemână, iar ea trebuie aplicată rapid. Asta în privința comisarului de conturi.

În privința soluției pentru Oltchim, voi scrie mai multe astăzi, după expirarea termenului pentru semnarea contractului, moment până la care Dan Diaconescu se va face că vrea să plătească iar incompetenții din OPSPI vor cere extrase de cont (pe care ar fi trebuit să le ceară înainte de a fi declarat Diaconescu – adjudecatar). Voi reveni.

 

Anunțuri


Categorii:Editoriale

Etichete:, , ,

2 răspunsuri

  1. Caraghios nu e Diaconescu ci Pacalicii din Guvern, cu Ponta in frunte, care l-au bagat in seama dupa principiul „La Oltchim poate licita oricine.. chiar si baba Rada care vinde flori in piata”.

    Situatia e atat de ridicola incat merita schimbat orice post TV care abordeaza cu seriozitate acest subiect.

  2. E grav si rusinos ca dupa 22 de ani de capitalism dimbovitean, in loc sa se dea oamenilor explicatiile necesare ca sa inteleaga ca DD este un impostor comunist, nu li se explica nimic si DD este lasat sa pozeze in salvatorul Romaniei. Totul din simple calcule facute de USL ca, in felul acesta DD este discreditat si va pierde alegerile. Poporul roman este inecat in comunism si nu intelege ce il asteapta de la DD daca ar ajunge sa conduca tara. In cazul lui Gigi Becali s-au gasit suficienti mascati care sa-i confiste banii care circulau aiurea prin tara, in cazul privatizari Oltchim, impotriva lui DD momentan nu vedem sa se faca ceva. De ce trebuie toti sarlatanii sa conduca tara sau sa cumpere felii din tortul economiei romanesti eu nu inteleg?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: