44 la suta. Acesta este nivelul estimat de către Comisia Europeană privind veniturile pierdute de buget prin neîncasarea TVA-ului la nivel național așa cum ar trebui (întreg studiul, aici:vat_gap2012) . Cifra este nu doar alarmantă, dar vorbim despre genul de indicator care arată eficiența politicilor economice. Înainte de a prezenta câteva ganduri în calitate de economist, fac precizarea că cifra reprezintă estimarea aferentă anului 2012. Nu am motive să cred că situațoa s-a schimbat semnificativ de atunci (vom afla estimările pentru 2013 în 2015 iar cele pentru 2014 în 2016).

Până atunci, cum stăm, la ceea ce în termeni mai puțini tehnici denumim ,,gaura de TVA”? Uite aici: gaura de TVA în România este de 9 ori mai mare decât în Olanda sau în Finlanda și de peste 7 ori mai mare decât în Luxemburg. Mai rău decât noi, nu stă nimeni (pe poziția 2 în acest clasament negativ urmează Slovacia, cu 39% și apoi Lituania, cu 36%). Pe medie, în UE, gaura de TVA este de 16%. Prin urmare, la noi, neîncasarea este de 3 ori mai mare decât media Uniunii Europene.

Ce înseamnă cele 44 de procente neîncasări?

Studiul Comisiei Europene dă și o estimare: 8,8 miliarde de Euro la nivelul anului 2012. Adică din circa 20 de miliarde de Euro cât ar trebui să încasăm, intră efectiv în buget 11,2 miliarde de Euro. Asta înseamnă că România pierde 24 de milioane de Euro în fiecare zi a anului, sau un milion de Euro în fiecare Euro.

Cauzele:

Tehnic, ,,gaura de TVA” înseamnă diferența dintre încasările din TVA așteptate și cele efective. Studiul Comisiei Europene relevă și principalele cauze ale dimensiunii acestui deficit: în principal frauda (neconformarea la plata taxelor). Mai sunt și alte cauze de natură economică (fără să presupună infracționalitate economică): falimente și insolvențe, erori statistice, plăți amânate și optimizare fiscală.

Acum, în condițiile în care insolvența este o modă în România (prin care companii neperformante economic, cu prost management sunt ținute în statutul de zombie – ,,morți vii”, iar falimentele sunt ,,pre-programate” (vezi recentele cercetări ale DNA privind transferurile de bani în conturile personale ale acționarilor în zone off-shore și falimentarea propriilor companii), în România opinez că sunt două cauze principale: frauda și prostul management al încasării veniturilor de către stat.

Pentru că, în România, legea insolvenței favorizează infractorii (în opinia mea). Dacă o companie de bună credință (compania A) prestează serviciile sau livrează bunurile unei alte companii (compania B), atunci când compania B ,,o pune de o insolvență”, compania A, chiar dacă nu și-a încasat contravalorea bunurilor, ea este obligată să verse TVA-ul la stat (și astfel statul însuși bune o presiune pe compania de bună credință și păsuiește hoțul, care, intrând în categoria zombie, poate sta extrem de mulți ani în insolvență, timp în care TVA-ul plătit de compania A statului rămâne captiv acolo, fără dobânzi, cu deprecieri, privând compania A de surse pentru revigorarea activității economice). Prin acest mecanism, statul devine apărătorul societăților în inslovență, chiar infractoare, în dauna bunului contribuabil.

Dacă mai adăugăm spre exemplu faptul că în România, un fost șef al fiscului, Sorin Blejnar, este acuzat de complicitate la evaziune fiscală și constituirea unui grup infracțional organizat, în forma sprijinirii (un dosar cu un prejudiciu aproximativ de 56 de milioane de Euro – detalii aici:http://www.mediafax.ro/social/sorin-blejnar-la-dna-le-am-dat-procurorilor-documente-pentru-un-dosar-la-care-lucreaza-13437762), observăm că în fapt, cauzele majoritare ale acestei găuri se rezumă la două: fraudă a agenților economici și hoție din partea celor care trebuie să îi supravegheze pentru plata sarcinilor fiscale. Prejudiciul de care este acauzată gruparea Blejnar-Nemeș reprezintă echivalentul a două zile de furt național din încasările de TVA.

Putem extrapola și dimensiunea furtului de TVA din anul 2014: în primele 8 luni ale anului, încasările din TVA au însumat 33,3 miliarde de lei: 26 de miliarde de lei în primele 8 luni ale anului, sau 108 milioane de lei (24,5 milioane de Euro) în fiecare zi din anul 2014. Adică, în 2014 s-a furat din TVA mai mult decât în 2012.

Grafic, situația stă în felul următor:

Cât timp mi-a luat să scriu acest articol, conform acestor estimări, au mai dispărut 500.000 de Euro din încasările pe care statul român ar fi trebuit să le aibă, ca și TVA.

Categorii:Stiri

Etichete:Blejnar, Comisia Europeana, dna, neîncasări, TVA