Despre declarația: ,,Autoritățile publice nu încep proiecte de teamă că vor fi urmărite de DNA”


Mi se pare o declarație nefericită, care încearcă să cosmetizeze și să pună într-o lumină favorabilă slaba programare bugetară, slaba execuție bugetară, și în general, lipsa de viziune, și, sunt convins că fără să fie voința expresă a autorului declarației, cuvintele acestea încearcă să arunce răspunderea procesului bugetar prost, în altă parte. De aceea simt nevoia să fac doar câteva comentarii, pentru ca toată lumea să înțeleagă unde este incompetența și de unde provine teama, în condițiile în care consider că tocmai faptul că DNA este cu ochii pe marile cheltuieli publice ar trebui să fie un stimulent și nu un inhibator al procesului investițional. Investițiile pe care autoritățile nu le fac, nu le-ar fi făcut oricum. Iar cele pe care le fac, de multe ori, într-adevăr ajung subiecte de comunicate de presă.

Declarația la care fac referire în titlu aparține Președintelui Consiliului Fiscal, domnul Ionuț Dumitru (citat de către Ziarul Financiar: http://www.zf.ro/companii/dumitru-consiliul-fiscal-autoritatile-publice-nu-incep-proiecte-de-teama-ca-vor-fi-urmarite-de-dna-13603189).

Declarația preluată de ZF este următoarea: ,,Investiţiile publice au coborât la un mimim record în acest an, este cel mai redus nivel din ultimii cinci ani. Autorităţile publice nu încep noi proiecte de teamă că ar putea fi urmărite de DNA în cazul în care vor fi descoperite probleme în contracte”, a spus Dumitru în cadrul celei de-a şaptea ediţii a zilelor analiştilor şi investitorilor organizată de Fondul Proprietatea.”.

Și spun că această declarație este nefericită pentru că:

a) dă sentimentul că autoritățile ar investi, dar nu o fac de teamă și că vezi Doamne, justiția îi inhibă. Nu este așa. Autoritățile nu fac investiții din cauza proastei programări bugetare, pentru că reduc veniturile într-o manieră ad-hoc și trebuie să pună ceva în loc, tot ad-h0c. Și cum nu au ce pune  iau banii de la investiții și adâncesc distorsiunea economică;

b) afirmația seamană cu o scuză. Nu există niciun fel de scuză pentru cei  care programează investiții din pix, și apoi nu le fac. Cu atât mai mult niciun organ de justiție nu poate fi avansat ca un pretext pentru slaba gestionare a banului public.

c) afirmația ar fi fost corectă dacă ar fi sunat în felul următor: ,,predispuse spre proasta gestionare a banului public și cunoscându-și vulnerabilitățile, autoritățile publice se tem că vor fi depistate și vor răspunde pentru faptele lor”. Dar oricum vor răspunde.

d) iar autoritățile nu sunt acolo ca să stea din motiv că le-ar fi teamă. Tema e doar pentru cei care au motive personale să le fie.

În niciun caz nu poate fi invocată teama de DNA pentru slaba programare bugetară, prin care se supraestimează veniturile (iar când nu ajung se majorează prin măsuri fiscale ad-hoc, cu efect nociv pentru economie) și prin urmare cheltuielile sunt ridicate la un anumit nivel, doar scriptic. Neajungând veniturile, se taie din cheltuieli. De unde? De la investiții. 

În niciun caz nu poate fi invocată teama de DNA pentru slaba capacitate de absorbție a fondurilor europene (aici de ce gradul de realizare este chiar și slab decât în cazul investițiilor pe bani publici naționali?). Sau ar urma să vedem vreo declarație că ,,autoritățile publice se tem să facă autostrăzi de temă că vor fi urmărite de autoritățile europene de audit”?

Din punctul meu de vedere, autoritățile de bune credință ar trebui stimulate și să se simte protejate de faptul că DNA este cu ochii pe marile proiecte. Autoritățile de bună credință (și ordonatorii de credite guvernamentali – în speță miniștri) ar trebui să aibă convingerea că faptul că DNA este cu ochii pe aceste mari proiecte va face ca procesul investițional să aibă mai multe premize să se desfășoare și să se finalzieze corect. În opinia mea, justiția este un aliat al procesului investițional corect și se va poziționa din ce în ce mai mult în acest sens.

Am auzit și eu că sunt oameni de afaceri care preiau pretextele invocate de funcționari publici (în special atunci când susțin că nu plătesc la rându lor motivând că au bani de încasat de la stat): ,,nu semnez că mă ia DNA-ul” (în special ca răspuns pe care îl primesc cei care au de primit restanțe de la stat). Pentru ei, nu există decât o recomandare: tot justiția. Dacă statul nu plătește, va fi obligat să plătească, de către justiție. Știu că sunt costuri foarte mari pentru acționarea autorităților în justiție (financiare, de energie, de oportunitate), dar pe măsură ce justiția va demonstra că statul este doar un alt actor economic (e drept, cel mai mare) și că trebuie să se comporte într-o relație comercială tot ca un actor economic, astfel de situații vor fi limitate.

Iar pentru cei care au reticențe să semneze, am un singur sfat:  ba să semneze, dacă o fac cu bună credință. Iar dacă văd ceva necurat, să scrie obiecțiile pe foaia respectivă,  să le motiveze, să ceară clarificări. Cei care vor face asta, vor contribui direct și indirect, alături de justiție, pe termen mediu și lung, la un proces investițional corect și la o economie mai bună.

Sunt convins că vorbele domnului Ionut Dumitru au sunat altfel decat le-a gandit. Consiliul Fiscal nu trebuie să găsească astfel de scuze pentru proasta programare bugetară, ci să o identifice (cum a făcut-o în multe cazuri), să o arate cu degetul, și să o blameze. Despre cauze trebuie întrebați (și să răspundă) chiar cei care nu își îndeplinesc bugetul. Pentru asta avem și o lege – legea răspunderii ministeriale. Eu aș fi vrut astăzi un mesaj din partea Consiliului Fiscal legat de lipsa proiectului de buget pentru anul 2015 (care trebuia adoptat de către guvern până la 30 septembrie, dezbătut și aprobat de către Parlament până la 15 noiembrie). Acest mesaj, nu l-am văzut încă.

Dar mă întorc la gândiri: în fapt, autoritățile (prin reprezentanții lor) cred că gândesc în felul următor: dacă l-au prins pe Nelu Iordache pentru ceva ce ar vrea să facă și ele, atunci sigur vor fi și ele prinse. Sunt astfel de autorități de bună credință? Nu, și se bucură atunci când apar din senin pretexte de genul – noi am face, da’ ne e teamă de DNA. Inacțiunea este deasemenea condamnabilă, în opinia mea.

Unul dintre cei mai buni invitați pe care i-am avut în emisiuni, de-a lungul timpului, îmi caracteriza în 2010 atitudinea guvernului de atunci. Simplu. În 3 cuvinte: incompetență, indiferență, iresponsabilitate.

Subscriu la această idee: autoritățile publice nu fac investiții din incompetență, indiferență, iresponsabilitate. Alte motive, sincer, nu cred că există (sau se subsumează celor 3 menționate).

Anunțuri


Categorii:Stiri

Etichete:, , ,

2 răspunsuri

  1. Cu alte cuvinte: „Noi am vrea sa furam dar DNA nu ne lasa”

  2. Si aici e nevoie de o noua legislatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: