Ce a cerut domnul Isărescu în schimbul protecției acordate politicilor de creditare ale băncilor comerciale


Domnul Isărescu încearcă întotdeauna să fie plastic sau popular. În opinia mea, nu prea îi iese, și am scris asta de multe ori aici pe blog. De cele mai multe ori, ghidușiile verbale ale Guvernatorului sfârșesc prin a adânci percepția pe care domnul Isărescu a vrut inițial să o combată prin glume, șotii, porții de înțelepciune servite cu un are academic, în cele mai multe cazuri, retroactiv.

Domnul Isărescu nu se sfiește să devină agresiv, și chiar jignitor, în principal atunci când primește întrebări despre chestiuni pe care nu le-ar dori vreodată publice (ar dori ,,să nu se vorbească”), cum ar fi – unde era domnia sa atunci când creditul în franci elvețieni exploda sub ochii proprii. Sau unde era domnia sa atunci când criza intrase deja în România, dar dânsul în 2008, ne asigura pe de-o parte că ,,România va contina să crească cu 5% în fiecare an în următorii 10 ani” iar pe de altă parte că ,,nu avem nevoie de un acord cu FMI”. Sau unde era atunci când a parcurs etapele birocratice pentru obținerea unui credit de la Volksbank, refinanțat ulterior de la Unicredit, pe care efectiv a uitat că l-a luat (cum naiba să uiți drumurile către bancă și negocierile ???). Legat de această ultimă chestiune, prin purtătorii de mesaje, domnul Iăsrescu ne-a transmis că a făcut o confuzie. Ceea ce m-a îndreptățit să mă întreb dacă nu cumva domnia sa a făcut și alte confuzii referitoare la regulile de acordare a creditelor – și mă refer la confuzii între monede (franc, euro sau leu) sau la politica monetară în general. Și să mă întreb ce alte confuzii a mai făcut domnul Isărescu de-a lungul timpului.

Permanent m-am întrebat de ce simte nevoia domnul Isărescu să ia apărarea anumitor politici bancare toxice prezente în sistemul bancar românesc (țineți minte că împrumuturile în franci elvețieni au fost marketizate de BNR ca fiind o expresie a ,,lăcomiei” celor care le-au acessat?). Ce lăcomie putea să existe pentru cel care plătea un avans de 10-20-30% pentru un credit la o garsonieră, pentru care urma să plătească zeci de ani dobânzi și principal, povară a returnării majorată, în opinia mea, tocmai pentru că domnul Isărescu nu a intervenit la timp și credibil în practicile oneroase ale unor bănci comerciale și nu a stopat într-o manieră eficientă și care îi era la îndemână un fenomen care afectează peste 200.000 de romani (peste 75.000 de familii).

Probabil că atunci când debitorii în franci elvețieni au strigat ,,Jos Isărescu!”, domnului Guvernator i s-a aprins o luminiță. Și și-a dat seama că se intensifică o anumită percepție cum că  responsabilitatea de Guvernator nu ar trebui să se manifeste doar cu discursuri întotdeauna post-factum la televizor sau în diverse conferințe. Și de acolo a fost generată și agresivitatea domniei sale împotriva celor care îi contestă calitatea pe care și-o arogă: noi la Banca Națională nu greșim niciodată.

Conștient în cele din urmă că a îi facem lacomi pe cei îndatorați nu îl exonerează de răspundere, domnul Isărescu cere acum protecția sistemului bancar pe care ani la rândul l-a protejat (și e normal să îl protejeze, pentru stabilitatea sectorului bancar, dar nu e normal să îl protejeze în scopul lipsei de responsabilitate a celor care au aplicat politici toxice, chiar sub ochii guvernatorului). Nu e normal să îi proteje de efectele propriei lipse de responsabilitate, decât dacă, această conduită s-a devoltat în timp și într-o manieră aprobată chiar de către domnul Guvenator. Dar eu nu am elemente să afirm că e așa.

Sunt 2 idei exprimate săptămâna trecută de domnul Guvernator, pe care simt nevoia să le menționez:

 „Suntem, noi, lumea de astăzi, într-o perioadă de represiune financiară. Să explicaţi ce este aceea o bancă comercială. Dacă mai lăsaţi multă vreme această explicaţie numai la nivelul Băncii Centrale, se va întări la nivelul populaţiei sentimentul că noi suntem avocaţii dumneavoastră şi nu e bine în primul rând pentru dumneavoastră. Complexitatea acestei industrii trebuie explicată populaţiei pentru a tempera avântul ideilor proaste şi populiste. Chiar vă rog să faceţi acest lucru cu mai mult curaj

De e a simțit nevoia domnul Isărescu să ceară la rândul lui protecția sectorului bancar? De ce a simțit nevoia ca, prin companii PR-istice făcute de bănci tot din banii deponenților, domnul Isărescu să transmită acum, acest mesaj? De ce un mesaj pe care ar fi trebuit zi de zi să îl dea băncilor comerciale de la începutul mandatului său (în urmă cu peste 20 de ani), este transmis acum, public băncilor? Unde a fost domnul Isărescu până acum și mai ales în ce fel vedea ,,complexitatea acestei industrii care trebuie explicată populației pentru a tempera avântul ideilor proste și populiste”, atunci când, spre exemplu, o altă idee proastă și populistă – cea a creditelor în franci elvețieni fără explicarea riscurilor și cu îndatorare la maximum din venitul disponibil, era implementată, cu acceptul domului Isărescu. De ce se teme domnul Isărescu de faptul că populația și companiile au început să perceapă faptul că politicile dânsului îl pun în postura – nu de avocat al băncilor ci de apărtor de ultimă instanță (ba chiar dânsul se plânge că este chiar apărător de primă instanță) al politicilor de creditare ale băncilor? Este simplu, pentru că dânsul, ca șef al CA al BNR, a avizat, a observat și în general, i-a păsat mai puțin decât ar fi trebuit de responsabilizarea băncilor comerciale. Ușurința cu care băncile comerciale își curăță bilanțurile (la fel ca și ușurința cu care portofoliul de neperformante al băncilor a crescut semnificativ), demonstrează, în opinia mea, acest lucru.

Ideea domnului Guvernator, mai este completată de încă una, într-o manieră deasemenea, ipocrită. La evenimentul ,,Să înțelegem viitorul. Perspectivele sistemului bancar și ale economiei. Pot băncile schimba viitorul României în bine?”, organizat de Consiliul Patronatelor Bancare din România, domnul Isărescu ne mai servește o porție de înțelepciune:

Calitatea alocărilor de credite este mai importantă, în opinia mea, decât volumul acestora, mai ales într-o perioadă de asanare bilanţieră, precum cea pe care o parcurge încă sistemul bancar românesc. Cred că este necesar ca băncile să direcţioneze creditul în economia reală, spre investiţii productive, evitând o împovărare excesivă a debitorilor de calitate cu costurile erorilor de alocare din trecut

Așadar domnul Isărescu ,,crede” că ,,este necesar ca băncile să direcționeze creditul spre economia reală”. Einstein! Prin afirmații din ciclul ,,iarna nu-i ca vara” (și la genul acesta de afirmații mă refeream în debutul articolului ca și stângăcii în comunicare), domnul Isărescu ține iarăși să se dea popular. Zice: ,,cred că…. băncile trebuie să evite o împovărre excesivă a debitorilor de calitate cu costurile erorilor de alocare din trecut”. Zău?

Eu mă consider cu debitor de calitate al unei bănci care cu ușurință a creditat-o pe doamna Udrea, pe Remus Truică, pe Adrian Sârbu sau pe Sorin Roșca StănescuEu mi-am plătit la timp toate ratele și integral (chiar dacă costurile mele de dobândă au fost umflate tocmai pentru a acoperi găurile create de ceea ce DIICOT numește acum ,,grup infracțional organizat). Eu sunt îndreptățit să vorbesc despre acest lucru, ca fiind pățit. Dar, domnul Isărescu, care nici măcar nu își mai aduce aminte că a luat un credit, și care avea acces la mult mai multe și mai complexe date decât aveam eu ca simplu debitor, ce a făcut atunci când:

a) Am scris în decembrie 2008, din nou în 2010 și 2011 despre creditul pe care doamna Udrea l-a luat, neîndeplinind condițiile de bancabilitate? L-a pus pe domnul Cinteză să caute BRD-ul în toate locurile ascunse pentru a vedea cum doamna Udrea a luat credit pe alte criterii decât cele de bancabilitate? Categoric NUUU. Înțeleg că din contră, direcția anti-fraudă din BRD a sesizat acest lucru, și nu supraveghetorul Mugur Isărescu/Nicolae Cinteză. Ce a făcut în schimb domnul Isărescu? A simțit nevoia să o legitimeze pe domana Udrea, invitând-o la colocviile BNR, pentru a ne vorbi despre economisire-creditare. Am scris despre asta, în 26 octombrie 2011: https://soviani.com/2011/10/26/asta-i-tare-dupa-ce-a-esuat-in-domeniul-imobiliar-doamna-udrea-este-invitata-la-bnr-sa-vorbeasca-despre-sectorul-imobiliar/Pot să mă întreb dacă nu cumva domnul Isărescu a chemat-o pe doamna Udrea, în 2011, ca speaker la BNR tocmai pentru a estompa discuțiile publice pe care le-am inițiat despre doamna Udrea?

b) Care au fost criteriile care au stat la baza confirmării și reconfirmării de către BNR a poziției de administrator la BRD a domnului Sorin Popa? Ca bancher central vetust, domul Isărescu chiar nu a avut nici un feeling despre domnul Sorin Popa care a fost dat afară din BRD (prin promovare la Paris) și care în prezent nu mai deține nicio funcție în Group Societe Generale? Desigur, dacă domnul Isărescu și domnul Cinteză s-ar fi uitat cu atenție pe creditul doamnei Udrea, încă din 2008 de când am scris, ar fi văzut și creditele luate de Truică, Roșca Stănescu, Adrian Sârbu și alții. Și mă întreb: de ce nu a simțit nevoia domnul Isărescu să se uite/ să dea dispoziție să se uite cu atenție pe aceste credite?

Ce pot să îmi explice băncile cărora domnul Isărescu le cere ajutorul, să îl apere, în legătură cu creditele gen Udrea? Că a fost o rețea mafiotă care s-a dezvoltat sub ochiul lax al BNR și de aia eu și alții am plătit într-o măsură mai mare curajul de a fi debitor al sistemului bancar românesc? Sau că produsul financiar ,, credit în franci elvețieni”, dovedit toxic, a fost tolerat și chiar amplificat de către BNR (prin majorarea gradului de îndatorare la 70% din venit, cu cheltuieli de subzistență mult subevaluate, chiar de experții domnului Isărescu)?

Dacă da, abia aștept că băncile să îmi ofere aceste explicații. Dar nu cred că acele explicații vor transforma băncile în avocatul BNR, așa cum vrea domnul Isărescu. Ne vor ajuta însă să vedem într-o altă lumină un sistem bancar care a ajuns să aibă credite neperformante de peste 20%, în timp ce cea mai mare bancă din sistem avea la un moment dat credite neperformante de 30%. Asta sub privirea ageră a domnului Isărescu.

 

Anunțuri


Categorii:Editoriale

Etichete:, , , , ,

3 răspunsuri

  1. Plastic a reusit sa fie.Un plastic mai rigid apropiat de lemn :))

    • Radu, mulțumim pentru articol.

      Unii dintre noi am plătit la timp, am răbdat, in totala libertate. Personal, am acceptat ca plătesc prea mult, dar m-am gândit ca băncile sprijină diferite cauze, isi întrețin angajații, creditează întreprinderi, adică economia României. Dar ei au închis sucursale, au dat credite unor persoane care dovedesc, in presa, ca nu le pasa de România si romani.

      In acest timp, pe noi, clienții corecti, nu ne ocrotea nimeni.
      Cand sărăcirea noastră este evidenta si luptam chiar aproape singuri pentru stoparea ei, primim critici. In cel mai bun caz.

      Mai mult decat atat, domnii privesc nu la cat am cotizam pana acum la economia României, ci ca e posibil sa nu o mai facem…

      La ce fel de proteste sa ne asteptam in aceasta situație? Omul in criză este înțelept si blând doar dacă are frică de Dumnezeu. Dar pe El au avut grijă să il scoată din viețile noastre, ale copiilor…

      Soluția este in continuare solidaritatea si dreptatea. Cine este gata sa si le asume împreună cu cei nedreptățiți? In afara de cei care se îmbogățesc pe spatele nostru?

      Sper ca tăcerea domnului președinte să fie secundele dintr-un ceas, care vor umple ora la timpul exact. Sa nu fie nici 59, nici 61…

  2. Părerea mea, e că în romaniea, totul este falsificat, în interesul cui?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: