Bogdan Olteanu scrie. Și zice: ,,Să îi ajuți pe cei în nevoie este o opțiune a societății. Să îi ajuți, fără să știi, pe cei care nu au nevoie, e o prostie. Să îi ajuți, pe ascuns, pe cei care nu au nevoie, e o ticăloșie”.

Întrebarea mea la această sumă de afirmații a domnului Olteanu este dacă atunci când peste noapte a fost ajutat să devină viceguvernator BNR, fără o zi de experiență în sistemul bancar și fără să aibă habar ce este aceea dobândă de referință, dânsul a fost ajutat pentru că era în nevoie, a fost ajutată fărăs să știe, sau a fost ajutat pe ascuns. Părerea meste că domnul Bogdan Olteanu, care atunci era Președintele Camerei Deputaților, nu era în nevoie. Deci a fost ajutat domnul Olteanu să parvină ca viceguvernator BNR din prostie? Având în vedere că domnia sa a fost ajutat ,,pe ascuns” să ajungă viceguvernator BNR, fără să aibă nevoie, (pe ascuns pentru că peste noapte a apărut nominalizarea sa ca viceguvernator, la fel ca și în cazul Liviu Voinea), probabil că face subiectul unei ticăloșii. Dacă nu a fost ajutat pe ascuns fără să aibă nevoie, îmi cer scuze. Înseamnă că judec greșit modul în care domnul Olteanu a parvenit.

Disperarea BNR este mare și de aceea nici Bogdan Olteanu nici veșnicul șef al supravegherii Nicolae Cinteză, nu lasă nimic deoparte. Iată ce mai spune Olteanu, pe blogul BNR:

Acest articol urmărește să clarifice poziția juridică a BNR în raport cu propunerea legislativă privind darea în plată. Este o încercare de a explica în mod corect și în limbaj accesibil. Poziția oficială va ajunge, pe căile normale, la Președinție. Remarcile privitoare la interese nelegitime servite de această propunere vor fi transmise organelor în drept.

Oare așa făcea și bunica domnului Olteanu, Ghizela Vass? Eu nu spun ca BNR să nu transmită DNA-ului toate elementele pe care le are atunci când vede interese nelegitime. Să o facă! Inclusiv în propria ogradă. Dar spun că atunci când l-am întrebat pe actualul purtător de cuvânt al guvernului, Dan Suciu, transferat de la BNR, dacă are știință ca BNR să fi informat organele penale după articolul publicat de mine în anul 2008 (Cazul Udrea), în care arătam că doamna Udrea nu respectă normele prudențiale pentru acordarea unui credit de 3,2 milioane de Euro ȘI ATUNCI RESPECTĂ ALTCEVA, Dan Suciu mi-a răspuns: ,,BNR nu este procuror”. 

Brusc, BNR devine ajutor de procuror. Aș vrea ca alături de interesele nelegitime pe care Bogdan Olteanu le avansează (eu le văd ca pe niște amenințări), domul Olteanu să sesizeze organele în drept și de ce nu a luat nici o măsură în privința rețelei mafioate de acordare a creditelor a căror beneficiară era domana Udrea. Ba chiar BNR, ulterior acelui articol, a preferat să o legitimeze pe doamna Udrea, invitând-o ca speaker în cadrul BNR, la un seminar de economisire-creditare.

Desigur, când domnul Olteanu îi face aproape direct ticăloși pe aproape toți parlamentarii care au votat legea dării în plată, domnia sa se bazează pe faptul că acest Parlament va fi dizolvat, iar când îi va veni rândul peste 4 ani să cerșească o nouă poziție de membru în CA al BNR, va găsi alt Parlament. Dacă aș fi Parlamentul României (instituție căreia BNR îi este subordonată), l-aș convoca de urgență pe domnul Olteanu și pe domnul Isărescu (care nu poate pretinde că Olteanu vorbește fără ca el să știe), în fața Parlamentului, să dea explicații. Chiar mâine, după decizia în care un alt parvenit, domnul Șova, va primi un alt mandat decât cel pe care îl are în prezent domnul Olteanu.

Și dacă Parlamentul este ticălos acum, a fost ticălos și anul trecut când i-a reînnoit mandatul de viceguvernator BNR?

În continuare puteți citi și articolul meu publicat în data 7 octombrie 2009, în ziarul Business Standard. Articolul se numea:

,,CE VREI SĂ TE FACI BOGDANE CÂND VEI FI MARE? VICEGUVERNATOR!” 07.10.2009

Sunt convins că acest răspuns era printre puţinele pe care domnul Bogdan Olteanu nu îl dădea atunci când era întrebat, copil fiind, ce vrea el să devină. Un altul era cel de Preşedinte al Camerei Deputaţilor. Din păcate, răspunsurile pe care domnul Olteanu nu le-a dat s-au împlinit. Iar unul dintre ele, probabil, va avea valabilitate cinci ani.

“După domnul Tăriceanu, oricine poate să fie prim-ministru”, spunea domnul Theodor Stolojan undeva în anul 2007, când l-am întrebat care ar fi cel mai potrivit premier de după Tăriceanu. Din păcate, a avut dreptate. Premierul care i-a succedat lui Tăriceanu a fost Emil Boc. Iar ziua de marţi, 6 octombrie, ne arată că, în România anului 2009, aproape oricine poate fi viceguvernator.

Lecţia nu este nouă: am văzut-o la Finanţe, acolo unde poetul Vosganian a fost desemnat ordonator principal de credite şi a condus bugetul la cea mai mare datorie aferentă unui singur exerciţiu din istoria României. Recordul poetului a fost bătut de cel al inginerului. Anul 2009 aduce un deficit bugetar chiar mai mare decât cel al poetului, în condiţiile în care inginerul este acum şef peste două ministere. Dar chiar şi la Banca Naţională?

După mine, Banca Naţională reprezintă cam ultimul bastion al competenţei. Nu pentru că toţi ar fi competenţi, ci pentru că suma competenţelor este net favorabilă sumei nepotismelor şi incompetenţelor. Cel puţin aceasta este percepţia mea. 

Mugur Isărescu, asumat de toate partidele politice. Nu mă miră că nu au fost dubii. După două decenii în fruntea băncii naţionale, sunt puţine greşeli pe care nu le-a făcut şi din care nu a învăţat. Aşa că alegerea cea mai nimerită şi potrivită se dovedeşte a fi realegerea guvernatorului. 

Florin Georgescu – prim-viceguvernator, susţinut de PSD. Nici aici nu au fost dubii. Din punctul meu de vedere, domnul Georgescu şi domnul Tănăsescu s-au dovedit cei mai buni miniştri de Finanţe ai României din perioada de după 1989. Oameni care ştiu economie. O aplică. Au viziune. La extrema cealaltă se clasifică din punctul meu de vedere poetul, inginerul şi actualul consilier al premierului pe probleme economice. Investitorul pe piaţa de capital care sugerează că niciun român nu plăteşte dobânzi pentru banii de la FMI. Cel care distorsionează adevărul. 

Cristian Popa – viceguvernator BNR. Unul dintre lupii tineri. Educat, cu prestanţă economică, un cunoscător perfect al “bancherezei centrale” – limbajul pe care îl folosesc bancherii şi pe care trebuie să îl reasculţi de câteva ori pentru a avea măcar senzaţia că ai priceput cât de cât. Domnia sa a fost susţinut de PDL, ca şi domnul Croitoru. Nu îmi aduc aminte exact cine l-a susţinut pentru primul mandat de viceguvernator şi dacă avem o continuitate aici.

Dar Bogdan Olteanu? Mugur Isărescu este academician. Florin Georgescu este profesor universitar, doctor în economie. Cristian Popa este doctor în economie. Dar Bogdan Olteanu?

Cred că domnul Olteanu a fost exmatriculat de la doctorat. La categoria experienţă, avocatul Olteanu se confundă cu studiile: “Sunt MBA”. La categoria publicaţii de specialitate, probabil că experienţa domniei sale se rezumă la compunerea, publicarea şi lipirea de manifeste liberale. Absolut insuficient pentru ceea ce ar trebui să facă domnul Olteanu. Printre compartimentele din subordinea sa: comitetul de administrare a rezervelor internaţionale! Atenţie, domnul Olteanu va fi şef peste comitetul care administrează 30 miliarde de euro. Olteanu. Bogdan Olteanu. Domnia sa ar urma să conducă şi direcţia stabilitate financiară. Nu e ironic? Partidul care a condus la cea mai mare instabilitate financiară din istoria de după 1989 propune viceguvernatorul care se ocupă de stabilitatea financiară?

Şi apoi, care este mesajul transmis tinerilor economişti? Renunţaţi la şcoală, renunţaţi la doctorate, renunţaţi la etică, pentru că aşa puteţi fi promovaţi şi săltaţi în calitate de viceguvernator? Mă întreb cât de gros poate fi obrazul domnului Olteanu. Probabil, mult prea gros.

UPDATE: Între timp, și Cristian Popa a fost zburat din BNR, pentru ca locul să îi fie luat de Liviu Voinea.

Categorii:Editoriale

Etichete:BNR, bogdan olteanu, darea în plată, dna, impostor