Această știre nu este numai despre faptul că Guvernul, incapabil să convingă populația/firmele să contribuie suplimentar pentru cumpărarea Cumințeniei Pământului, dă ceea ce nu s-a strâns, din bani publici, respectiv diferența până la 11 milioane de Euro (de la circa 1,2 milioane de Euro).
Această știre nu este numai despre faptul că Guvernul României i-a păcălit, în opinia mea, pe cei care au donat, în scopul ascunderii față de opinia publică a înțelegerii făcute de reprezentanți ai guvernului cu deținătorii Cumințeniei și necomunicate publicului, de a plăti oricum cele 11 milioane de Euro, ceea ce reprezintă oricum ai da-o UN ABUZ DE ÎNCREDERE PUBLICĂ, deci corupție.
Această știre nu este numai despre credibilitatea/lipsa credibilității în fața populației a unui guvern care este incapabil să convingă o populație de 20 de milioane de locuitori și sute de mii de firme să mai dea pe lângă impozitele deja plătite, încă 10 milioane de Euro. Este evident că un astfel de guvern neconvingător poate convinge finanțatorii internaționali ai României să împrumute România doar în condiții foarte avantajoase pentru finanțatori și mai puțin avantajoase pentru România. Iar finanțatorii știu asta.
Această știre este despre linia de business ,,Cumințenia Pământului”. Prin precedentul decis astăzi prin ordonanță de urgență, Guvernul tehnocrat dechide linia de afaceri a înțelegerilor netransparente (prin negociere directă) cu diverse grupuri de interese legitime/nelegitime. În privința deținătorilor reali ai Cumințeniei nu pot suspecta că nu au interesul legitim de a își monetiza bunul. Dar mă întreb, din plata celor 11 milioane de Euro de la buget (cea mai mare parte de la buget), cât le revine efectiv proprietarilor și cât este distribuit de aceștia altora?
Vedeți, și în cazul retrocedărilor pe drepturi litigioase s-a pornit de la un interes legitim – cel al adevăraților proprietari de a își recupera bunurile/a fi despăgubiți. După care acestea au ajuns în rândul samsarilor de drepturi litigioase care prin influențe penale au reușit să umfle și să grăbească procesul de restituire, categoric păgubos pentru bugetul de stat și pentru adevărații proprietari.
Această știre confirmă sută la sută ceea ce scriam pe blog în urmă cu 5 luni, pe 21 mai 2016:
Opera lui Brancusi – Cumintenia pamantului, chiar si in cazul in care nu ar fi achizitionata de statul roman (de doua ori de romani – o data contributia statului, care inseamna taxe si impozite, si o data din subscriptii), ramane in tara, fiind in patrimoniul national. Deci nu poate fi scoasa din Romania. Deci daca nu poate fi scoasa din tara, fie va fi cumparata de un cetatean roman, fie va fi cumparata de un strain, pentru a o tine in colectia sa privata din Romania. Greu de crezut ca un roman sau un strain nu ar dori sa isi sporeasca prestigiul detinerii unei astfel de opere (ceea ce ar putea face foarte bine daca ar expune-o intr-un muzeu din Romania). Cu toate acestea, statul roman, a agreat cu actualii proprietari, plata a 11 milioane de Euro. In lipsa statului roman, nu cred ca ar fi cumparat-o vreun strain care sa o tina intr-o proprietate din Romania. Nu cred ca ar fi cumparat-o nici vreun roman – ce roman poate dovedi in acest moment ca are bani cash, fiscalizati, in suma de 11 milioane de Euro? Va spun eu: foarte probabil, niciunul. Si cum bancile nu dau credit pentru Cumintenia Pamantului, ajung la concluzia ca pretentia de 11 milioane de Euro s-ar fi diminuat CONSISTENT daca statul roman ar fi incercat sa valorifice ceea ce am scris mai sus. Desigur, despre pretul de 11 milioane de Euro, se va mai scrie si se va mai cerceta. In loc sa donez vreun Euro ca sa cumpere statul, cu banii mei, de doua ori, Cumintentia Pamantului, as fi donat cu mare drag, de 100 de ori mai mult, pentru un spital. Altfel, se intampla asa: avocatii si proprietarii cu banii (pentru o adevarata opera de arta, dar pe care nu pot valorifica in afara Romaniei), iar cetatenii, cu datoriile. Si cu subscriptia.
Parchetul General ce spune despre Linia de Business Cumintenia Pamantului?
Categorii:Editoriale, Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
Semnatarii se vor întâlni în viitorul apropiat într-un cadru restrâns și răcoros.
Aveti aici o lista cu cele mai scumpe sculpturi, pret stabilit prin licitatie: https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_most_expensive_sculptures .
Brancusi e de doua ori pe lista. Concluzionez ca la o eventuala licitatie, proprietarul putea sa obtina 33,3 milioane dolari (am luat pretul mic, cel mare e de 41.5 milioane dolari).
Sunt de acord ca opera nu poate pleca din tara, dar dumneavoastra omiteti un element esential: Nu poate pleca DEFINITIV. Asa ca, imi pot imagina spre exemplu un muzeu major din lume care sa cumpere piesa, O poate exporta apoi pe o perioada de 10 ani in vederea expunerii. Dupa cei 10 ani poate face o expozitie la Bucuresti, timp de 1 luna si apoi sa repete povestea. Este rar Brancusi si multe galerii pot fi interesate.
I regula, nefiind proprietate libera si nerestrictionata, pretul va scadea. A si scazut. Cei 11 milioane de EUR fac cam 12.12 milioane de dolari. Aproximativ o treime din ce ar s-ar fi putut obtine la licitatie. Eu cred ca e rezonabil.
Exista si varianta a doua: un muzeu strain care sa ofere cele 11 milioane de EUR si apoi sa incheie un acord cu statul roman prin care 1 an opera sta la ei si un an la noi. Imi pare iarasi bine, din punctul lor de vedere: platesc mai putin de 1/2 din valoarea de piata si primesc opera 1/2 din timp. Noi o pierdem 1/2 din timp.
Oricum o intorc imi pare ca nu vreti sa vedeti realitatea: ca guvernul a facut o intelegere in favoarea cetatenilor si actioneaza in interesul nostru.
Exact asa cum spuneam si la TV: Nu mi-e teama de matrapazlacurile facute in numele lucrurilor rele (nimeni nu va declara ca fura) ci de matrapazlacurile facute in numele lucrurilor bune. Faptul ca Guvernul nu a spus inca de la inceput ca in cazul esecului subscriptiei (si subscriptia a esuat) va completa TOATE cele 11 milioane de Euro, este un abuz de incredere publica, adica o forma de coruptie.
Slugile au răspuns ordinelor(nu numai în cazul” curițeniei pământului”