Unele decizii pot fi intelepte. Decizia lui Klaus Iohannis de a ameninta proiectul de buget cu VETO in CSAT nu este una dintre ele.

In primul rand pentru ca, dupa toate aparentele, Klaus Iohannis ameninta cu folosirea acestui drept, in opinia mea, strict pentru jocuri politice. In acest moment, mai mult ii pasa lui Klaus Iohannis sa se harjoneasca cu Dragnea decat ca apărarea să aibă 2% din PIB sau bugetul SRI sa nu fie redus. Amintesc aici un alt lucru: după calculele mele, dacă SRI, al doilea contributor ca analiză la NATO după SUA, renunță la contractele cu firmele puse în trecut pe numele lui Sebastian Ghita (si cu alti Ghita), o reducere de buget de 9% vine de la sine si nu e nicio pagubă. Desigur, rămâne ca SRI să documenteze că nu mai poate fi al doilea contributor analitic la NATO fără contractele cu Ghiță.

In al doilea rand, aceasta amenintare si intarziere de facto a bugetului nu este singulara. Respingerea desemnarii lui Sevil Shaidehh a fost prima dintre ele. Asa cum am afirmat în 22 decembrie, în fapt, respingerea desemnării lui Sevil Shaidehh ca premier a avut ca si consecință (și probabil ca scop), păstrarea pixului în mâna tehnocraților pentru finalul anului 2016, pentru ca până în Revelion să cheltuie, discreționar, mai mult de un miliard de Euro. Am avut dreptate. În luna decembrie, cheltuiala pe datorie=deficit (suplimentar față de veniturile incasate) a fost de 1,7% din PIB, respectiv o majorare a deficitului de la 5,5 miliarde de lei in noiembrie 2016 pana la 18,3 miliarde lei in decembrie 2016 (12,8 miliarde lei = 2,84 miliarde Euro pe datorie, în numai 31 de zile). Cu o distribuție unitară a cheltuielilor, rezultă că în ultima decadă a lunii decembrie a fost cheltuit pe datorie peste un miliard de Euro.

În al treilea rând, este pentru prima dată în România post-decembristă când vine luna februarie și nu avem un buget aprobat. Ceea ce înseamnă, că pentru a doua luna consecutiv, cheltuielile se fac la avarie, fiind lunar a 12-a parte din bugetul anul al lui 2016. 

Ca și consecință, cele trei elemente de mai sus au un efect principal: în februarie 2017 încă se fac cheltuieli dispuse și aprobate de guvernarea tehnocrată, ceea ce, plastic spus, înseamnă o menținere a pixului de către ei dincolo de momentul în care alegerile din 11 decembrie au condus la formarea unui nou guvern.

Amenințarea cu veto în CSAT (care sună irațional din moment ce în decembrie 2015 CSAT-ul condus de același Klaus Iohannis și-a amputat dreptul acestui VETO programând ședința dedicată bugetului în 10 decembrie după adoptarea în 9 decembrie a proiectului de buget) este, în opinia mea, parte a hârjonelii politice distructive dintre Klaus Iohannis și adminstrația Dragnea 1.

Tehnic, Iohannis are la dispoziție un singur moment în care poate blama guvernul că nu a cheltuit 2% din PIB pentru apărare – după 31 decembrie 2017, când se trage linie la cheltuieli. Până atunci, pretextele domniei sale sunt, în opinia mea, ștăngi.

Mă îngrijorează în egală măsură proiectul de buget – al doilea cel mai prost din 2008 (când a fost făcut proiectul de buget pentru 2009) până în prezent, care arată că hârtia suportă orice. Calculele bugetare par la acest moment pur și simplu inventate (spre exemplu reducerea cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică pentru un stat care s-a îndatorat cu 6 miliarde de Euro mai mult în 2016 și se va îndatora anul acesta cu încă minimum 6 miliarde de Euro sau inexplicabita fundamentare a reducerii valorii contribuției de membru UE).

Mă îngrijorează și mai tare atitudinea de tip molâu a adminsitrației guvernamentale care, în loc să afirme ferm că în acest moment alocă pentru apărare atâta cât dispune, urmând să suplimenteze până la finalul anului bugetul până la 2% din PIB – în funcție și de evoluția reală a PIB (și să se țină de promisiune), taie de la investiții pentru a îi satisface cheful de hârjoneală al lui Iohannis.

Cel mai ingrijorat sunt de faptul că nici Iohannis nici Grindeanu nu au susținut o alocare INTELIGENTĂ și EFICIENTĂ a 2% din PIB. 

În lipsa unei astfel de alocări, inteligente, 2% din PIB pentru apărare nu reprezintă decât o anvelopă generoasă pentru noi cazuri de tip EADS, fregate, corvete.

O rețetă sigură pentru criza bugetară (în care deja ne aflăm), frânare a creșterii economice, retrogradare a rating-urilor, inflație și depreciere de curs.

Categorii:Editoriale

Etichete:buget, CSAT, iohannis, proiect de buget, SRI, VETO