Saraca tara bogata. Un articol publicat în Curierul National, în urma cu 10 ani, actual în contextul redeventelor off-shore


In contextul emotiilor create de modificarea sistemului de redeventare a gazelor din Marea Neagra republic aici un articol publicat in data de 9 mai 2008 (in urma cu mai bine de 10 ani), in Curierul National, in contextul redeventarii mizerabile a petrolului si gazelor stabilite prin contractul de privatizare Petrom (23 iulie 2004), iar la final voi avea un scurt comentariu despre trecerea păguboasă de Senat a Ordonanței Tudose, corectată în Camera Deputaților. Dar înainte, iIata un pasaj din articolul publicat în urmă cu 10 ani si va invit sa il recititi pe tot:

,,Cum am putea beneficia noi, romanii, de aceste scumpiri, in conditiile in care meritul este al Romaniei ca detine rezerve de petrol si gaze, si nu al veneticilor? Puteti sa spuneti ce vreti, ma voi uita spre Rusia. Din momentul in care pretul a depasit 27 de dolari pe baril, companiile care exploateaza gazul rusesc, platesc 80% din diferenta, ca redeventa pentru extractia petrolului care nu e al lor. Spre exemplu, la 127 de dolari pe baril (84 EURO), statul rus incaseaza ca redeventa 80 de dolari (51 EURO), iar companiile care il extrag, 20 de dolari (13 EURO). La noi, statul roman, incaseaza doar 2,67 EURO. Rusii, de 19 ori mai mult. Sunt mai merituosi rusii ca au titei, ca rezerva naturala si nationala, decat romanii? Nu. Doar ca nu sunt prosti. De ce la noi redeventa a fost inghetata la nivelul de 22 de dolari pe baril? Ce ii costa pe aceia care au instrainat resursele naturale si nationale ale Romaniei, sa spuna, ca rusii : din tot ceea ce depaseste 22 de dolari pe baril, noi vom incasa 80% iar voi, 20%? Nu stiu. Pentru ca nu stiu cum au fost stimulati sa nu puna o astfel de clauza. Dar cred ca acesta ar fi fost costul inlcuderii in contract a unei clauze corecte.”.

Si acum întreg articolul publicat în 9 mai 2008, în Curierul Național: Saraca țară bogată

,,Un nou maxim istoric pentru titei, un nou salt al pretului carburantilor, care ne propulseaza cu pretul carburantilor mai sus decat in alte state ale Uniunii Europene, chiar daca acestea nu dispun de reserve de petrol. Astfel de titluri au aparut din ce in ce mai des, pe masura ce lumea constata ca majorarile de prêt de 2-3%, operate des si, de data aceasta, fara pasi mici, ataca déjà portofelele. Si atunci, te intrebi, la ce ne foloseste faptul ca Romania dispune inca de rezerve importante de petrol/

M-am revoltat de fiecare data cand majorarile de preturi la carburanti se faceau atunci cand existau factori favorizanti pentru ieftinirea lor (din 2004 pana in 2007, cand, leul se intarea fata de valute, sau, cand pretul petrolului pe plan international se ieftinea). Nu pot sa ma revolt atunci cand majorarile au motivatii obiective – salturi cauzate spre exemplu de scumpirea titeiului dinspre 100 spre 128 de dolari pe barili. Insa, atat eu, cat si Consiliul Concurentei, trebuie sa facem calculele mai complex. Sa vedem ca si dolarul s-s-a ieftinit in raport cu leul, sa cunoastem ca pretul titeiului reprezinta cam o treime din pretul unui litru de combustibil, si sa ne ni se aprinda un beculet cand vedem ca scumpirea barilului este reflectata integral in pret.

Nu ma pot revolta insa impotriva tendintei. Aceea de scumpire. Iar daca am ajuns sa platim peste 4 lei pentru litrul de carburant, sunt indreptatit sa ma intreb : noua ce ne ramane? Platim Dar ce ne ramane ?

Cum se intoarce in favoarea romanilor pretul foarte mare al titeiului, de care dispunem in subsolul Romaniei sau sub Marea Neagra ? E simplu. Nu se intoarce.

Profitul net al companiei Petrom s-a majorat in primul trimestru din 2008 cu 156% fata de trimestrul I 2007. 977 de milioane de lei in doar 3 luni. Adica 267 de milioane de lei. Adica aproape jumatate din suma platita de OMV pentru preluarea integrala a productiei de petrol a Romaniei si jumatate din productia de gaze. Am afirmat inaintea privatizarii Petrom, din 23 iulie 2004, ca SNP a fost vanduta la pret de benzinarii : 667 de milioane de EURO, nereflectandu-se in pret cele 2 rafinarii, oleoductele, Doljchim, perimetrele de gaze si mai ales resursele de petrol. Din profitul net al numai 3 luni din anul 2008, iata ca se acopera jumatate din acea achizitie. Iar dupa 6 luni, vom constata probabil ca se acopera aproape integral.

Al cui este meritul ca titeiul s-a scumpit de la 22 de dolari pe baril in 2004, la 128 de dolari pe baril in 2008? De la uragane, tensiuni politice, razboiul din Iraq, SUA, China, India pana la oricine, mai putin al OMV. Practic, pe plan international, pretul s-a majorat cu 100% in ultimele 12 luni. Iar pretul realizat in trimestrul I al anului 2008, s-a majorat cu 76%, pana la 85,15 dolari pe baril. Bun, Petrom vinde barilul cu 85 de dolari, dar cat il costa sa il extraga? Gasim in raportul companiei : 17,08 dolari pe baril. Unde se duce diferenta de 68 de dolari pe baril (44 EURO)? Cat incaseaza statul ca redevente (taxa pe concesiune)? In primul trimestru, Petrom a platit redevente de 172 de milioane de lei (47 de milioane de EURO), in contul a 1,13 milioane tone titei (8 milioane de barili) si a 1439 milioane metri cubi de gaz. In total, 47 de milioane de EURO pentru 17,57 milioane barili echivalent petrol, sau 2,67 EURO/baril echivalent petrol, cuantificat la gaze si petrol sau 5,87 EURO pentru fiecare baril, daca luam in calcul doar productia de petrol.

Asadar, din majorarea din ultimul an, de 100% a pretului titeiului pe plan international, Petrom a castigat 44 de EURO la fiecare baril (diferenta dintre pretul de vanzare si cel de productie). Cat incaseaza, din aceasta diferenta, bugetul? Intre 2,67 si 5,87 EURO pentru fiecare baril. Bani de seminte. In total, 47 de milioane de EURO.

Daca OMV nu are nici un merit pentru scumpirea petrolului pe plan international, are vreunul in ceea ce priveste pretul gazelor? Nici macar atat. Pe Petrom, il costa cel mult la fel ca in 2004 sa extraga gazul. Doar ca, i s-a pompat profit in punga, prin alinierea fortata a pretului de vanzare pe piata romaneasca a gazului, la nivelul celui din import. De la sub 100 de dolari pe mia de metri cubi, peste 300 de dolari pe mia de metri cubi.

Cum am putea beneficia noi, romanii, de aceste scumpiri, in conditiile in care meritul este al Romaniei ca detine rezerve de petrol si gaze, si nu al veneticilor? Puteti sa spuneti ce vreti, ma voi uita spre Rusia. Din momentul in care pretul a depasit 27 de dolari pe baril, companiile care exploateaza gazul rusesc, platesc 80% din diferenta, ca redeventa pentru extractia petrolului care nu e al lor. Spre exemplu, la 127 de dolari pe baril (84 EURO), statul rus incaseaza ca redeventa 80 de dolari (51 EURO), iar companiile care il extrag, 20 de dolari (13 EURO). La noi, statul roman, incaseaza doar 2,67 EURO. Rusii, de 19 ori mai mult.

Sunt mai merituosi rusii ca au titei, ca rezerva naturala si nationala, decat romanii? Nu. Doar ca nu sunt prosti.

De ce la noi redeventa a fost inghetata la nivelul de 22 de dolari pe baril? Ce ii costa pe aceia care au instrainat resursele naturale si nationale ale Romaniei, sa spuna, ca rusii : din tot ceea ce depaseste 22 de dolari pe baril, noi vom incasa 80% iar voi, 20%? Nu stiu. Pentru ca nu stiu cum au fost stimulati sa nu puna o astfel de clauza. Dar cred ca acesta ar fi fost costul inlcuderii in contract a unei clauze corecte.

Repet, daca pretul international al petrolului reflecta o valoare a carburantilor la pompa de peste 4 lei pe litru, sunt de acord sa o platim. Dar, din acesti 4 lei, Romania sa beneficieze corect de scumpirile internationale. Si, cu banii in plus incasati la buget, sa se poata faca investitii : autostrazi, spitale, agricultura, educatie. Investitii in centrale nucleare sau centre de productie eoliene (si pe astea le-am instrainat). Investii care sa se intoarca la mine, contribuabil roman, pentru ca eu ar trebui sa beneficiez de cresterea valorii tarii la noile preturi pe plan international. Asta cu petrolul. Intr-un alt articol voi vorbi despre o alta resursa : cimentul. Si apoi despre alta, apele minerale sau marmura. Toate, privatizate pe nimic si, platite acum, de noi, la valori, de piata. Si care, nu se intorc spre noi. O tara bogata. Si totusi, saracita de persoane care au devenit bogate. Putred de bogate.”

Și partea a doua a acestui articol, publicată tot în Curierul Național, în 2 iunie 2008. Saraca țară bogată (II)

,,Nigeria, Iran, Arabia Saudita, Mexic, Indonezia, China, Romania. Ce au in comun aceste state? Toate au rezerve naturale de petrol. Romania, China, Indonezia, Mexic, Arabia Saudita, Iran, Nigeria. Ce nu au in comun aceste state ? Pretul carburantilor la pompa. Cine conduce in topul preturilor carburantilor la pompa?

Sa vedem : Nigeria – 10 centi pe litru, Iran – 11 centi pe litru, Arabia Saudita – 12 centi pe litru, Mexic – 62 de centi pe litru, Indonezia – 65 de centi pe litru, China – 74 de centi pe litru, Romania – 172 de centi pe litru. Adica, acasa, platim 1,72 dolari americani pentru un litru de carburant.

De ce platesc nigerienii 10 centi, iranienii 11 iar arabii 12 centi pe litrul de carburant? Pentru ca au petrol. Foarte mult. Si pentru ca isi permit sa subventioneze cu diferenta dintre pretul international al petrolului si cat ii costa pe ei sa il extraga, pretul intern. Si, sa transfere avantajul national al detinerii de resurse energetice in folosul cetatenilor tarilor ei, si nu sa exporte profitul, in timp ce pierderile de la noi, generate de scumpirea titeiului, sunt nationalizate. Permiteti-mi sa reiau o parte din calculul pe care l-am detaliat in urma cu doua saptamani, in Curierul National, in articolul “Saraca tara bogata”

Al cui este meritul că ţiţeiul s-a scumpit de la 22 de dolari pe baril în 2004, la 128 de dolari pe baril în 2008? De la uragane, tensiuni politice, războiul din Irak, SUA, China, India până la oricine, mai puţin al OMV. Practic, pe plan internaţional, preţul s-a majorat cu 100% în ultimele 12 luni. Iar preţul realizat în trimestrul I al anului 2008 s-a majorat cu 76%, până la 85,15 dolari pe baril. Bun, Petrom vinde barilul cu  85 de dolari, dar cât îl costă să îl extragă? Găsim în raportul companiei: 17,08 dolari pe baril. Unde se duce diferenţa de 68 de dolari pe baril (44 euro)? Cât încasează statul ca redevenţe (taxa pe concesiune)? În primul trimestru, Petrom a plătit redevenţe de 172 de milioane de lei (47 de milioane de euro), în contul a 1,13 milioane tone ţiţei (8 milioane de barili) şi a 1.439 milioane metri cubi de gaz. În total, 47 de milioane de euro pentru 17,57 milioane barili echivalent petrol, sau 2,67 euro/baril echivalent petrol, cuantificat la gaze şi petrol sau 5,87 euro pentru fiecare baril, dacă luăm în calcul doar producţia de petrol.
Aşadar, din majorarea din ultimul an, de 100%, a preţului ţiţeiului pe plan internaţional, Petrom a câştigat 44 de euro la fiecare baril (diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de producţie). Cât încasează, din această diferenţă, bugetul? Între 2,67 şi 5,87 euro pentru fiecare baril. Bani de seminţe. În total, 47 de milioane de euro.

Acum, o sa ma intrebati : vreau subventii le petrol, asa cum se intampla in China spre exemplu? Nici gand! Dar vreu in schimb ca, precum nigerienii, mexicanii, iranieneii, arabii, sa beneficiez in calitate de cetatean roman, de avantajul resurselor nationale ale tarii mele : petrolul, gazul, cimentul, marmura, apele minerale.

Nu vreau sa platesc mai putin de 4 lei litrul de benzina in momentul de fata. Dar vreau ca un procent tot mai mare din acesti 4 lei, sa se intoarca in economie. In loc sa fie externalizata diferenta dintre pretul tembel de 22 de dolari pe baril pe care clarvazatorii economici romanesti, sprijiniti de viziunea debila a “consultantilor” de la Credit Suisse First Boston l-au prezis pana in 2014, si pretul actual, in jur de 130 de dolari pe baril, as vrea ca acesti bani sa mearga in autostrazi. Sa mearga in educatia nationala. Sa mearga in sistemul de sanatate. Sa sprijine agricultura, in aceasta etapa, in care scumpirea alimentelor, de lunga durata a facut ca anormalitatea sa devina normalitate.

Din pacate, nu poti da vina pe OMV ca au incheiat, probabil, cel mai bun contract din viata lor. Au gasit niste analfabeti economici, pusi sa diriguiasca interesele economiei nationale pe termen lung, sau, poate niste super-inteligenti, atat de abili incat sa pozeze in analfabeti economici si sa vanda pentru nimic resursele nationale, si ne-au taxat. La fiecare scumpire a carburantilor, ne taxeaza mai mult. Pe ei nu ii costa mai mult sa extraga titeiului, si, culmea, gestionand resursele pe care guvernul Romaniei i le-a incredintat, in numele scumpirii acestor resurse, majoreaza pretul carburantilor.

Tineti minte sloganul ultimilor 18 ani? Sa privatizam pentru ca statul este manager prost. Culmea, cine spunea asta? Chiar manageri de la stat sau personalitati implicate in aparatul de stat. Si atunci, cum poti negocia cu “personalitati” care se autodefinesc drept proaste? Simplu, tratandu-i ca atare. Ca pe prosti.

Acum, vine ministrul Vosganian si zice : “Petrom nu e de vina, statul roman e de vina. Nu ar fi trebuit sa dea rezervele de petrol ale Romaniei unei singure companii, fara sa aiba o garantie cu privire la evolutia preturilor. Ceea ce s-a facut cu privatizarea Petrom este un atac clar la adresa sigurantei energetice a Romaniei”. Scuzati-ma, dar este fix din aceeasi categorie “statul este prost manager. Statul, din care fac parte”. Apreciez ingrijorarea ministrului pentru faptul ca preturile se majoreaza si incearca sa caute vinovati. Dar nu vinovatii trebuie cautati. Beneficiarii. Pentru ca, vinovate sunt persoane ale statului roman, din care chiar ministrul Vosganian face acum parte. Contractul a fost votat de majoritatea membrilor Parlamentului. Li se imputa lor ceva? Sunt cercetati pentru atacul la siguranta economica a tarii? Nu. Corb la corb nu scoate ochii.

Solutiile. Asta ma intereseaza. Dar, aici, mergem pe piste false : “Statul roman nu va scadea accizele la carburanti, pentru ca astfel nu ar daca decat posibilitatea Petrom de a mari pretul acestora”. De principiu, are dreptate. Scaderea accizelor ar conduce in cel mai bun caz doar la o ieftinire temporara. Ar gasi companiile pretexte sa spuna ca ei oricum vindeau sub costuri, si sa readuca pretul la nivelul actual, sau chiar mai sus. Dar, domnul Vosganian nu are voie sa vina cu acest argument. Pentru ca dansul este reprezentantul statului, nu analist economic. Stat din care face parte si Consiliul Concurentei. Care de 3 ani se preface ca lucreaza la ancheta privind modul in care se scumpesc carburantii in Romania. Si degeaba.

De ce este pista falsa scaderea accizelor? Si de ce ministrul Vosganian nu trebuie sa se lege macar de acest argument? Pentru ca scaderea accizelor ar accelera deficitul bugetar. Iar treaba ministrului de finante este sa faca bani, nu sa ii piarda. Bani pe care sa ii intoarca pe urma in economie. Si, uitandu-se in alta directie decat acolo de unde trebuie – redeventa si taxa pe profiturile suplimentare obtinute din scumpirea petrolului, gandita astfel incat sa se incadreze in prevederile contractului de privatizare, domunl Vosganian ne spune ce nu poate face. Ori, eu cred, ca rolul ministrului de finante, al premierului, al presedintelui, ar guvernului este sa ne spuna ce poate face.

Acum cadem pe spate la vestea ca austriecii de la VoestAlpine ar putea crea in Romania cel mai mare combinat siderurgic din aceasta parte a Europei. Permiteti-mi sa subliniez nuanta domnului profesor Mircea Cosea – de investitii mari consumatoare de energie avem nevoie? Va dati seama ce ar insemna la nivelul consumului de gaz suplimentar al crearea acestui combinat. A stabilit cineva balanta cost/ beneficiu a unei asemenea investitii?

Va dau un argument. Pentru 669 de milioane de EURO, OMV a luat pentru bani de seminte rezervele nationale de titei si gaze. Peste 600 de benzinarii. 2 rafinarii. O vasta retea de oleoducte. Combinatul Doljchim. Si multe altele. De unde isi iau gaz austriecii de la Doljchim acum? Ati ghicit. De la mama lor. Austriecii de la OMV- Petrom. Si cat platesc ei pentru gazul asta ? Cel mult, pretul intern, undeva la pana la 200 de dolari mia de metri cubi. Cat plateste populatia? Un cos. O parte din consumul intern, la un pret mai mare decat Doljchim, si o parte din importul de gaze, facut la 420 de dolari mia de metri cubi. Un metru cub de gaz din productia interna consumat in plus inseamna un metru cub de gaz din import, mai scump.

Si credeti ca austriecii de la Voestalpine vor cumpara gaze de la rusi, cu 420 de dolari mia de metri cubi? Sau vor cumpara de la austriecii de la OMV, cu pana la 200 de dolari mia de metri cubi? Si daca a doua varianta este adevarata, cine va cumpara, in schimb, gaz la 420 de dolari mia de metri cubi, sau mai scump? E simplu. Populatia. Ar fi cea mai noua schema de privatizare a avantajelor nationale si nationalizare a pierderilor generate de importuri mai scumpe. Va invit sa reflectati la acest lucru. Si intotdeauna, sa privim balanta cost-beneficiu.”

Și revin în prezent, după mai bine de 10 ani, în 10 iulie 2018. În contextul în care în Camera Deputaților s-a corectat înghețarea pe 45 de ani a taxelor (după modelul OMV-Petrom, inițial pe 10 ani), cum rămâne cu redevențele plătite de OMV pentru rezervele de petrol și gaze pe care le-a luat în administrare prin contractul de privatizare din 23 iulie 2004, rămase în continuare la un nivel mizerabil, în timp ce statul român a preferat să SUPRA-ACCIZEZE CARBURANȚII (adică tot în sarcina populației și companiilor?

Sau redevențarea corectă în funcție de prețul de valorificare e bună doar până când sunt implicați și investitori americani (poate pleacă?) și rămân doar cei ruși? Eu nu am acum toate detaliile, dar când mă voi lămuri, voi detalia.

Reclame


Categorii:Stiri

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: