Despre mine. Am prins, la fața locului, ca jurnalist, toate crizele economice din ultimii 19 ani. Aceasta experienta o voi valorifica in analizele mele privind #economiafricii.


Destinul te alege pe tine și nu invers. Am realizat asta în urmă cu mulți ani, având în vedere atât experiența personală cât și cea profesională și aduc acum câteva detalii (pe care cunoscuții mei le cunosc), din ultimii 21 de ani care au stat sub imperiul jurnalismului economic #decriza.

  • Am intrat în presa economică în 1999, în ultimul an de facultate. Economia României era încă în plină criză după prăbușirea sistemului bancar și era în plină criză a prăbușirii jocurilor piramidale din România. FNI, băncile comerciale mai mari sau mai mici, bănci populare se prăbușeau în urma slabei supravegheri și în beneficiul câtorva, paradind economiile de o viață a celor mulți. A fost prima experiență majoră în jurnalismul de criză;
  • În 2001 a fost prima întâlnire majoră cu jurnalismul de criză la nivel global. În 7 septembrie 2001, ajungeam pentru prima dată la Washington, în urma unei burse Freedom House și JTI. Am fost așadar martor ocular al evenimentelor din 11 septembrie 2001 (fiind printre puținii jurnaliști care au transmis de la fața locului, în mod real). Am văzut ce înseamnă oprirea zborurilor și am văzut ce înseamnă controale eficiente. Experiența a continuat în următoarele 3 luni în SUA, lucrând în două redacții minunate: WCCO (Minneapolis) și KFOR (Oklahoma City). Am văzut și relatatat (acasă și în redacții), de la fața locului, din centrul informațional al televiziunilor afiliate la CBS, ce înseamnă criza economică și care sunt măsurile luate. Nu știam atunci că de fapt asta înseamnă jurnalism economic de criză.
  • În noiembrie 2001, eram în clădirea ONU din New York (care a fost închisă pe parcursul zilei), când un avion s-a prăbușit în Queens, iar toată lumea spunea ,,not again”.
  • În 2006-2008, am arătat zi de la zi la The Money Channel cum România își construiește propria criză economică;
  • În 15 septembrie 2008 eram la Londra imediat după prăbușirea Lehman Brothers și am transmis zi de zi și în timp real de la London Stock Echange, având intervievați de top ai economiei londoneze, ce a înseamnat declanșarea Marii Recesiuni. Am prins totul, la fața locului.
  • Întors în țară am acoperit zi de zi ceea ce însemna Marea Recesiune. I-am cunoscut direct pe toți decidenții (de atunci și acum) și știu exact ceea ce pot ei și mai ales ceea ce nu pot. De la fața locului.
  • În martie 2009, în plină criză financiară globală. am participat din nou la fața locului, în programul IVLP (International Visitor Leadership Program) la cea mai intensă experiență profesională din viața mea – un program al Departamentului de Stat American care a presupus întâlniri cu peste 100 de experți la nivel foarte înalt: din cadrul Federal Reserve, US Treasury, mari bănci de investiții, ONG-uri, organizații ale consumatorilor, scheme de pensii, etc. Și nu numai. Am fost în grup cu participanți cu poziții cheie din peste 20 de țări. Am prins totul, la fața locului.
  • În octombrie 2012 am fost primul care am relatat despre cazul nu numai al brokerului Cristian Sima, cât al beneficiarilor reali, clienții săi, mulți cu nume mari, nemulțumiți că nu au mai câștigat prin Sima.
  • În februarie 2014, în cea mai mare criză instituțională pe care a traversat-o România (paralizarea Autorității de Supraveghere Financiară prin arestarea Președintelui ASF, forțat să își dea demisia din funcție și ulterior achitat de ambele instanțe) m-am ocupat de comunicarea ASF în situație de criză. La fața locului.  Experiența este neprețuită, atât prin transpunerea la fața locului a comunicării reale în situație de criză (și nu la perete) dar și prin observarea mecanismului birocratic intern, rămas după arestarea lui Rușanu (nevinovat), care din interese proprii și de grup au blocat ulterior comunicarea instituțională a ASF. În cartea pe care o scriu în această perioadă de #stauacasă, voi detalia mult despre cum politrucii fac mai mult rău decât bine, punându-și interesele personale înaintea interesului public. Ceea ce am sesizat neîncetat cât lucram cu ASF pentru comunicare de criză (după criza ASF a urmat criza asigurărilor)  mult timp după, a fost sancționat de Consiliul Concurenței prin amendarea a 10 companiii de asigurări, care, sub scutul ASF începând din 1 mai 2014, s-au înțeles la preț și au furat banii asiguraților. Pentru că nu am acceptat să mint, mi-a fost rupt contractul, ceea ce mi-a generat o altă experiență fantastică: înțelegerea sistemului judiciar în cele mai mici detalii. Am prins totul, la fața locului.
  • În septembrie 2015 am finalizat la Academia de Studii Economice teza de doctorat ,,Mixul de politici economice în perioada de criză”. Pentru a finaliza această lucrare, am studiat riguros crizele din ultima sută de ani, dar am trecut și prin propria criză, declanșată de persoane încă la butoane. Fostul sicofant al Securității, Mugur Isărescu, a cerut chiar public Academiei de Studii Economice să îmi fie retras titlul de doctor, exasperat pentru că presiunile personale pe care le-a făcut înainte de a obține acest titlu au fost ineficiente. La fel ca politica sa monetară. Ineficiență și presiuni care nu pot să își aibă explicația decât în origina sa, de turnător la Securitate.

Fac aceste precizări acum întrucât vreau să subliniez foarte clar: toate intervențiile mele din următoarea perioadă, pe blog sau la televiziuni, vor fi subsumate experienței avute în învățarea din crize economice, la fața locului. Și vor urmări, ca întotdeauna de la începutul experienței mele de jurnalist exclusiv interesul public, în analizele pe care le fac la televiziuni, pe blog cât, pe youtube pe facebook sau linkedin.

Ne vedem diseară, de la ora 20.00, la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, la Antena3, să vorbim din acestă perspectivă despre măsurile pe care autoritățile le iau și mai ales despre cele pe care nu le iau.

Și încă ceva: când actualii decidenți vedeau în urmă cu 10 zile ,,efecte minime pentru economia României”. am avertizat că gândirea haotică a celor care gestionează criza și care ar fi trebuit în primul rând să protejeze sistemul de sănătate publică din România, medicii și persoanele vulnerabile, este prima care ar fi trebuit amputată.



Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:, , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri

  1. Asteptam cu interes.
    Mult succes si sanatate !!!

Trackback-uri

  1. Interventia mea din 8 aprilie 2020, B1TV. Despre BNR si dobanzi. – Blogul lui Radu Soviani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: