‘‘Marţi, 11 Septembrie 2001. O zi obişnuită, dar m-am trezit mai devreme ca de obicei, ora 7.30 – ora locală din Washington DC. În primul rând m-am uitat la programul din acea zi : urma ca autocarul să ne ia din faţa hotelului la ora 9.20, iar prima întâlnire era programată pentru ora 10, la Curtea de Apel a Statelor Unite, în imediata vecinătate a Casei Albe. Excelent, mi-am zis, voi vedea pentru prima dată în viaţă şi Casa Albă. Apoi, m-am uitat comparativ la programul pe care l-au avut bursierii din anul anterior. În cea de 5-a zi, ei au vizitat Pentagonul. Întrucât programele coinciseseră în primele 4 zile, m-am întrebat de ce oare acum apar unele schimbări. Răspunsul l-am aflat mai târziu. Vizitarea Pentagonului era programată pentru Joi, 13 septembrie, când urma să asistăm şi la o conferinţă de presă în cea mai mare şi mai sigură clădire administrativă a lumii. Aşa că, pentru acea conferinţă de presă, trebuia să mai aşteptăm 2 zile în loc să vizităm Pentagonul chiar pe 11 septembrie.”
Ceea ce ati citit mai sus, este primul pasaj al Capitolului II din cartea pe care am inceput-o in urma cu 11 ani, dar pe care nu am terminat-o deocamdata. Ea se numeste simplu: ”Septembrie,11. Jurnalul unui ziarist roman aflat la locul potrivt la momentul potrivit”. Revazand ceremoniile de astazi, mi-am readus aminte de carte (din care am scris 110 pagini in urma cu 11 ani, si pe care imi propun sa o termin, pe baza notitelor pe care inca le mai am de atunci). Este vorba despre experienta plina de dramatism, dar fantastica din punct de vedere al jurnalistului, de a fi martor ocular la 11 Septembrie 2001, in Washington DC, la cel mai crud atac terorist pe care l-a inregistrat lumea.
Am avut atunci o sansa decisiva pentru mine, ca jurnalist: sansa unei burse de studiu in Statele Unite, pentru o perioada de 3 luni, oferita de Freedom House si JTI. Am fost si voi fi mereu recunoscator pentru aceasta bursa celor care au avut incredere in mine, care m-au recomandat si care m-au selectat, mizand probabil ca voi reusi sa devin un jurnalist de referinta in Romania. Si au avut incredere in mine. Ma refer aici la Doina Doru, Igor Antip, Gilda Lazar, Cristina Guseth, Maureen Magee. Multumita lor, am ajuns, in 7 septembrie 2001, pentru prima oara in Statele Unite. Ceea ce avea sa se intample cu doar 4 zile mai tarziu urma sa imi dovedeasca faptul ca nu era vorba doar despre o experienta extraordinara, ci despre una care avea sa ma formeze si defineasca ca jurnalist. Si nu doar ca jurnalist economic.
Despre cum imi amintesc despre 11 septembrie 2001 (si despre urmatoarele 3 luni petrecute in SUA), veti avea ocazia sa cititi in cartea mea, imediat ce va fi terminata si publicata. Dar astazi, 11 septembrie 2013, am ocazia sa va ofer un film, scuzati-mi lipsa de modestie, exceptional. Este vorba despre un film pe care l-am realizat, in septembrie 2002, la un an de la atentate. Un film pentru care am mers din nou la World Trade Center, in Washington, in Pennsylvania, locurile in care s-au prabusit avioanele deturnate de teroristi. Probabil ca eu am vazut filmul de zeci de ori, dar si acum, cand il revad, sunt la fel de emotionat.
Inainte de a va invita sa il vizionati, vreau sa multumesc celor care m-au ajutat sa il realizez: Bogdan Marincov – directorul de imagine impreuna cu care am filmat in America, Monica Hauler (Szasz) – cea care a realizat un montaj exceptional al filmului, Corina Hadareanu – care m-a ajutat sa completez imaginile in exclusivitate cu cele de la momentul 11 septembrie 2001 si nu in ultimul rand domnului George Constantin Paunescu, cel care a facut posibila realizarea filmului, Va invit cu drag sa urmariti cele 3 parti, pe care le public mai jos, si sa va aduceti aminte!
11 Septembrie – Un an mai tarziu – Partea 1
11 Septembrie – Un an mai tarziu – Partea 2
11 Septembrie – Un an mai tarziu – Partea 3
Categorii:Editoriale, Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
Multumesc ca mi-ai redesteptat amintiri… Culmea, frumoase, pentru ca 11 septembrie fost si o lectie despre excelenta oamenilor. Acum, dupa atatia ani, cu pasiunea noastra de a manji tot, am aflat ca… n-am inteles nimic. „aiurea, dom’le, n-a fost nici un atentat, singuri si-au daramat Turnurile Gemene” (grrrr….) Astept un WTC revisited dupa enshpe ani!
cutremurator
Ai avut noroc chior ca nu ti s-a intamplat nimic!
La 12 ani după atentatele ce-au consfințit poziția de hegemon a SUA se întâmplă ca această poziție să fie în sfârșit pusă la îndoială în cazul mult-discutatei intervenții din Siria. Nu știu cum ați trăit 11 septembrie acolo, dar de-aici a părut multă isterie, zero reactivitate și alte atribute ce nu sunt proprii unei Mari Puteri.