Andreas Treichl – Presedinte ERSTE Group : „Dau nota 3 relatiei dintre banci si politicieni”


Principalele mesaje ale lui Andreas Treichl : 

* 2009 a fost un an mediocru pentru România. 2010 poate fi la fel

* Cine dictează economiei românești? Președintele!

* Dau nota 3 conlucrării dintre bănci și sectorul politic

* Mesaj către guvern : Faceți investițiile!

* Dacă acest guvern o dă în bară, nici un alt guvern nu va putea repara situația

* Rata șomajului va continua să crească. În special în rândul tinerilor

* Anumite active sunt supuse riscului de a crea noi baloane

* Grecia are probleme serioase

* Va veni ziua în care Europa de Vest nu va mai construi automobile. Angela Merkel mi-ar tăia capul dacă ar auzi asta

* O creștere pe 25% a PIB-ului pe cap de locuitor este necesară pentru adoptarea EURO în România

INTERVIUL :

Cum vedeți economia României în anul 2010? Care sunt perspectivele dumneavoastră?

Este dificil de spus pentru că avem toate șansele ca în România lucrurile să evolueze favorabil, dar depinde de conlucrarea dintre economie, bănci și deciziile politice. În principiu, avem perspectivă pozitivă, dar poate fi un an în care să fie o mutare decisivă spre ieșirea din criză sau poate fi încă un an mediocru. Asta rămâne de văzut.

Au lucrat bine băncile și sectorul politic în anul 2009? Care este evaluarea dumneavoastră?

Pe o scară de la 1 la 10, în care 10 înseamnă ”cel mai bine” iar 1 înseamnă ”cel mai rău”, aș nota această relație cu 3. Așa că este mult spațiu de îmbunătățire.

Care sunt principalele chestiuni care determină o notă atât de scăzută?

Cred că nu este doar cazul României în această privință. Cred că în majoritatea țărilor europene este acum nevoie de eforturi puternice între bănci, autoritățile politice, industrie, comerț și reglementatori pentru a găsi modalități potrivite de a ieși din criză. O mulțime de lucruri nu funcționează în acest moment, ceea ce nu ne va ajuta să ieșim din criză. Din punctul meu de vedere, România se află într-o situație favorabilă pentru a ieși din criză, dar are nevoie de cooperare foarte apropiată între bănci, politică și industrie.

Politicienii spun că ratele de dobândă sunt prea ridicate. Băncile spun că dobânzile sunt ridicate din pricina riscului indus de politicieni în economie. Care este perspectiva dumneavoastră asupra ratelor de dobândă din România? Poate exita creșterea economică la astfel de niveluri?

Pot exista. Ați avut creștere economică chiar la rate de dobândă și mai mari. Dobânzile au început să coboare, cred că situația lichidității din România ar putea face ca ratele de dobândă să coboare în continuare, fințarea sistemului bancar s-a îmbunătățit. În termenii disponibilității de bani, atât în monedă străină cât și pentru leu, situația este mult mai bună acum decât era în urmă cu un an. Așa că acesta nu este un motiv pentru ca economia să nu înceapă a crește.

În 2009 am avut o situație de evicțiune. Guvernul a aspirat toată lichiditatea din piață. Va fi diferit în 2010?

Cred că da. Cred că vor fi făcuți pași suplimentari pentru reducerea rezervelor minime obligatorii, atât pentru leu cât și pentru valută. Nu mă aștept la creșteri dramatice ale ratelor pentru EURO în acest an. Există șanse relativ bune pentru ca Banca Centrală să aibă oportunitatea să continue scăderea ratelor pentru leu.

Vedeți mișcări bruște ale BNR, în acest an, în privința politicii monetare?

Banca Centrală nu a fost vreodată recunoscută ca făcând mișcări bruște. Cred că Banca Centrală se pricepe foarte bine în planificarea pe termen lung și că face pași în direcția potrivită, nu șocuri abrupte. Sunt foarte încrezător că banca centrală va juca un rol pozitiv în acest an.

Dar în privința guvernului? În privința politicii fiscale, cealaltă politică ce intră în mixul de politici?

Asta este o întrebare mai dificilă. România are o șansă enormă pe care foarte puține state în Europa și mai ales în această parte a Europei o au, cu o rată atât de scăzută a datoriei publice externe. Sunt foarte puține state care au acces la atât de mult finanțare – spre exemplu pachetul financiar de la FMI și Uniunea Europeană de anul trecut, fondurile structurale care sunt disponibile din partea Uniunii sau faptul că nu numai BCR dar și alte bănci din țară sunt doritoare să co-finanțeze, chiar sunt nerabdătoare să co-finanțeze investițiile în România. Nu este o problemă de lichiditate și nici de finanțare. Chestiunea este dacă guvernul se va descurca să finalizeze cu adevărat proiectele. Sunt lucruri de făcut în orice domeniu al infrastructurii. Unele necesită timp foarte îndelungat, nu vom crea locuri de muncă imediat, altele o vor face. Văd șanse bune, în condițiile în are guvernul lucrează bine cu industria, sectorul construcțiilor, cu băncile, să observăm o revenire în 2010.

Care este mesajul dumneavostră către guvernul român în privința investițiilor. Ați spus că finanțarea este disponibilă.

Faceți investițiile! Sunt multe nevoi disperate de investiții în infrastructură în România : un sistem de căi ferate, unul de drumuri, electricitate sau apă. Sunt acele lucruri care nu crează locuri de muncă imediat, dar care trebuie demarate, cu perspective pe termen foarte lung, dar trebuie să începeți să faceți lucruri. România are nevoie de mii de kilometri de autostradă, de poduri, are nevoie de un sistem de căi ferate perfect. România este o locație foarte atractivă din punct de vedere industrial. Această atractivitate are nevoie de infrastructură. Unele din aceste investiții vor lua 5 până la 10 ani, dar acesta este anul în care lucrurile trebuie să înceapă și sper că guvernul o va face.

Ați spus săpătmâna trecută în Viena că state precum Franța sau Germania nu au nevoie și nu vor încă 2000 de kilometri de autostradă. Acolo keynesianismul nu va funcționa. Va funcționa însă în România. Cum vă explicația lenevia în atragerea banilor europeni ?

Nu cred că este vorba despre lenevie. Ai nevoie de multă experiență. Este dificil să creezi toate organismele de care ai nevoie pentru a obține aprobarea fondurilor. Ai nevoie de multă experiență cu birocrații și să vrei într-adevăr să o faci. Cred că în trecut, situația politică din România a fost foarte dificilă iar acum sper că Președintele și noul guvern sunt determinați să demareze lucrurile. Cred că sunt foarte isteți, știu că trebuie să o facă acum știu că România nu are foarte mult timp. Pentru că toate celelalte state din regiune avansează. România trebuie să-și găsească locul potrivit. Iar România nu mai poate pierde încă 2-3 ani pentru că atunci România ar fi într-o situație cu adevărat dificilă, pentru că celalalte state din Europa Centrală și de Est vor fi avansat deja. Trebuie să înceapă acest program de construcție de infrastructură acum., în 2010. Și din ceea ce aud de la guvern, sunt determinați să o facă. Dacă vor reuși, rămnâne de văzut.

De ce credeți că state precum Polonia, Ungaria, Republica Cehă, au fost în situații mai bune decât România?

Cred că trebuie să diferențiați foarte mult. Sunt diferențe mari între Cehia și Ungaria. Ungaria are probleme mari din pricina gradului ridicat de îndatorare. Cehia are probleme din pricina nivelului ridicat de dependență de exporturile în Germania. Cehia vine dintr-o trecut total diferit de al României. Acum 40 de ani, Cehoslovacia, după mulți ani de comunism, era încă una dintre cele mai puternice economii din Europa. Are o lungă tradiție industrială. România are mult mai mult de construit. Dar asta este partea frumoasă a României. Are o șansă unică pentru că poate construi de la zero o mulțime de lucruri.

Întorcându-ne la economia din 2010. Cum vedeți rata șomajului în acest an. Politicienii tind să priveasă mai degrabă fragila creștere economică și nu rata șomajului.

Cred că asta este una dintre problemele mari ale dumneavoastră. Cred că rata șomajului va continua să crească și din păcate șomajul pentru tineri se va amplifica. Va fi un an foarte dificil pentru tineri să găsească noi locuri de muncă. Aici, încă o dată, România are avantaje față de multe state din Europa pentru că din cauza nevoii disperate de infrastructură, o mulțime de locuri de muncă pot fi create. O mulțime de locuri de muncă pentru termen lung pot fi create. În această țară, în fapt, politica are șanse de a crea locuri de muncă. În alte state, am privi diferit dacă am auzi că politicienii vor să creeze locuri de muncă, dar aici, keynesianismul este posibil.

Domnule Treichl, sunteți un bancher briliant, dar nici măcar dumneavoastră nu puteți opri creșterea ratei șomajului și în consecință împrumuturile neperformante să se majoreze. Cum vedeți chestiunea neperformantelor în România și anul 2009 în privința împrumuturilor devenite neperformante?

În primul rând vă mulțumesc pentru că m-ați numit briliant, dar nici un bancher nu este briliant. Dacă ar fi fost brilianți, nu ar fi intrat în industria bancară. Nu putem lupta împotriva șomajului, ca bănci. Nu o putem face singuri. Dar ceea ce e nevoie acum reprezintă bănci dispuse să își asume mai mult risc față de situație economică minunată. Acum ai nevoie de fapt de împrumuturi mai ieftine, nu mai scumpe. Dar deasemenea ai nevoie de bănci care să creeze capital. Iar asta e o situație foarte dificilă. Noi avem nevoie de capital pentru a oferi împrumuturi. Pentru a obține capital, trebuie să facem profituri. Dar pe de altă parte acum este crucial ca băncile să își asume mai mult risc pentru creditarea economiei reale, nu mai puțin. Iar din acest punct de vedere, cooperarea între reglementatori, politicieni și bănci în Europa, nu funcționează deloc. Deocamdată facem o treabă foarte proastă în această privință pentru că ne concentrăm pe anumite chestiuni fără să ne uităm la efectele macroeconomice.

Credeți că băncile centrale, reglementatorii au făcut o treabă extraordinară salvând toate băncile care erau purtătoare de risc sistemic sau  nu a fost o treabă prea bună?

Cred că băncile acum nu se află în poziția în care să judece reglementatorii sau politicienii. Trebuie să ne judecăm propriile calități. Asta este o dezbatere lungă dacă trebuie să lași o bancă sau altă să iasă din sistem, prin faliment sau nu. În principiu, poți spune că într-o industrie în care trebuie să salvezi pe toată lumea, cum poți să îmbuntățești eficiența? Poți merge pe două căi : fie închizi bănci sau le permiți celor puternice să le preia pe cele slăbite, În acest caz cele puternice vor deveni din ce în ce mai mari și atunci se ajunge la chestiunea pe care toată lumea o remarcă acum : prea mare pentru a cădea. Dar nu există alte opțiuni. Fie le preiei, fie le închizi. Cred că trebuie să găsim o modalitate ca băncile să se poată închide, dacă nu performează.

Este aceasta o chestiune mai degrabă pentru Europa sau mai degrabă pentru SUA?

Cred că băncile comerciale sunt mult mai importante în Europa decât în Statele Unite. În SUA, băncile comerciale finanțează undeva la 25-30% din economie, în Europa este vorba despre 75%. Europa depinde de băncile comerciale. Ele nu sunt atât de importante în SUA. Băncile de investiții sunt mai importante acolo și din păcate, toate acele reglementări pe care le avem acum în acordul de la Basel nu fac diferența între băncile de investiții și bănci precum BCR, BRD care finanțează economia reală. Noi oferim bani unor companii reale, unor persoane adevărate. Noi nu punem banii în titluri de valoare sau hârtii.

În SUA exista legea Glass Steagall, care a fost anulată. Autoritățile vorbesc despre reimplementare. Care este opinia dumneavoastră în privința separării definitive a băncilor de investiții de cele comerciale?

Cred că sunt motive de reflecție. Dar asta depinde de cum reglementezi băncile de investiții față de cele comerciale. În principiu nu este o chestiune de separare a celor două tipuri. Dacă te gândești la o capitalizare mai ridicată pentru bănci, ceea ce e necesar, ce favorizezi? Băncile care finanțează afaceri adevărate sau bănci care merg în jurul pieței financiare? Care, din anumite puncte de vedere are ceva beneficii deasemenea, dar este o activitate foarte riscantă. Cred că, chestiunea cheie asupra căreia nu s-a acționat încă este următoare : avem nevoie de revitalizarea băncilor comerciale. Avem nevoie de revitalizarea și întărirea a ceea pentru ce băncile au fost de fapt fondate : să atragă bani și să îi ofere cu împrumut. Asta este afacerea băncilor. De asta are nevoie economia de bănci. Și asta trebuie întărit. Iar toate speculațiile financiare ar trebui, nu pedepsite, dar dacă cineva vrea să le facă, în regulă, dar costul capitalului ar trebuie să fie substanțial mai ridicat. De aceea vreau o diferențiere. Pentru asta nu ai nevoie de Glass Steagall.

Aș vrea să mă întorc la chestiunea neperformantelor din România. Am avut o analiză a Deutesche Bank anul trecut care spunea că rata neperformantelor ar putea urca spre 20%. Apreciați realistă această cifră?

Sunt 15 bănci de investiții sau 50 de analiști financiari pentru bănci de investiții care toți au opinii despre neperformantele din România sau din alte state – cât de sus vor urca ele. Cred că este o chestiune de… de unde să știu?  Neperformantele se majorează, ritmul lor de creștere a mai încetinit. Economia nu se mai contractă, crește puțin, dar din păcate, șomajul va continua. Să sperăm că, spre vară, rata șomajului va începe să scadă. Atâta timp cât șomajul crește, neperformantele în sectorul de retail, vor continua să crească. Dar deja vedem o îmbunătățire acolo. Așa că nu cred că nivelurile prognozate de anumiți analiști sunt realiste.

Dar când vedeți vârful neperformantelor în România?

Încă o dată, asta este prezicerea viitorului. Nu pot decât să încerc să ghicesc. Cred că am văzut vârful și cred că răul s-a încheiat. Dar va continua să fie destul de urât pentru o perioadă.

Să ne întoarcem la ce cred oamenii și companiile. Primăvara trecută, oamenii învinovățeau băncile pentru ratele de dobândă ridicate, învinovățeau băncile austriece, grecești și așa mai departe. Au fost opinii potrivit cărora dacă băncile austriece nu ar fi investit în această regiune, ar fi fost mult mai bine pentru rele, dar mult mai rău pentru economiile locale. Cum vedeți această interpretare?

Întrebarea este dacă ar fi fost mai bine pentru Austria să nu fi investit în această regiune?

Da, prima parte a întrebării.

Nu are nici un sens. Este una dintre remarcile cele mai nefondate care au fost făcute. Ce vă așteptați, dacă investiți într-o regiune, care va alimenta creșterea Europei pentru următorii 50 de ani, din cauza unei crize care a fost adusă în această regiune, putem privi această investiție drept rea? Vă așteptați ca o afacere doar să crească în următoarea 100 de ani? Nu există vreo afacere în lume în care să nu ai crize. Iar asta a fost o criză foarte adâncă. Dar asta nu schimbă faptul principal că a fost foarte bine pentru Austria, pentru afacerile austriece și foarte bine pentru regiune. Tot ceea ce am făcut a fost să ne mutăm într-o situație în care toate băncile care au fost naționalizate să trebuiască să fie privatizate și ne-am asumat o poziție puternică în multe din statele din regiune. Cred că statele au fost bine servite, cred că BCR este acum o bancă mai bună decât în urmă cu 5 ani, cred că românii sunt mai bine serviți decât în urmă cu 5 ani, cred că cehii au servicii bancare mult mai bune decât în urmă cu 5 ani, cred că este o situație din care câștigă toată lumea. Da, am avut o criză. Una foarte serioasă. Dar crizele astea apar tot timpul.

Dar cum îi vedeți pe cei care arată înspre bănci spunând că din cauza lor economia merge în jos, criza a fost generată de voi…

Este o reacție pe care o pot înțelege. Deasemenea reacția băncilor la nivel mondial nu a fost corectă. Cred că băncile trebuie să își asume responsabilitatea pentru criză. Să spui că este vina reglementatorilor sau a politicienilor, nu are sens. Băncile au creat criza. Politicienii au avut rolul lor, reglementatorii au avut rolul lor, mulți reglementatori sunt supra-împovărați de aceste sarcini, dar nu poți să te duci și să spui : noi băncile nu avem nici o treabă cu chestia asta. Băncile au creat produsele care au condus la toate astea. Cred că băncile precum a noastră nu au nimic de a face cu criza, dar suntem bancheri. Așa că oamenii sunt nervoși pe noi. Și trebuie să acceptămn asta. Iar reputația băncilor a suferit sever. Iar băncile trăiesc de pe urma reputației. Trebuie să facem ceva din acest punct de vedere. Acum, reputația noastră este aproape la fel de rea ca cea a politicienilor. Asta nu este o situație de complăcut. Politicienii pot trăi cu asta, pentru că ei sunt cei mai puternici în orice țară, dar băncile au nevoie de sprijinul populației, nu pentru că sunt alese ci pentru că populația ne încredințează banii ei. Acum suferim de aceeași problemă ca și politicienii. Politica în întregime este privită drept rea, dar sunt unii politicieni despre care lumea spune : ei sunt în regulă. Acum toate băncile sunt privite drept rele și nu se face diferența între băncile care fac doar schimburi și băncile are au grijă de economiile populației. Sunt multe lucruri de făcut. Imaginile noastre sunt așa de distruse încât va fi nevoie de mulți ani de muncă foarte multă în a ne apropia de oameni sau companii pentru a ne recrea imaginea.

Domnule Treichl, ca președinte al celui de-al doilea mare grup bancar din Europa Centrală și de Est, după Unicredit, nu a fost ușor să vedeți acele etichete : subprime-ul Europei, sau Argentina de pe Dumăre. Cum vedeți aceste analize?

Cred că aceste analize au ajuns acum la o judecată corectă. Oamenii și le retrag, cred că au exagerat complet, au făcut un coș cu toate economiile din Europa Centrală și de Est, au comparat Cehia cu Uzbekistan și au amestecat situația total diferită a statelor care se află în interiorul Uniunii Europene, cu a celor care vor să adere sau a celor care nu au nici o treabă cu Uniunea. A fost cu adevărat rău, dar cred că acum s-a încheiat. oamenii sunt mai relaxați și o privire mult mai profesionistă. Problema este că în acea perioadă, oamenii care făceau afaceri în regiune, precum noi sau chiar bancherii centrali și politicienii care erau activi în regiune și știau ce se întâmplă, nu au fost luați în serios. Va lua ceva timp până când această parte a Europei va demonstra lumii valoarea ei. Asta nu vine de la o zi la alta. Și cred că la final, anul următor va dovedi că acesta este locul în care trebuie să fi iar opiniile analiștilor se vor schimba foarte rapid.

Ca un actor major în regiune, cu simțiți piețele de capital?

În regiune?

Da

Piețele de capital nu au avut un rol foarte important în regiune. Cred că veți începe să vedeți și deja vedeți ceva activitate a pieței de capital din Polonia, cred ca avem nevoie mai multa activitate a piețelor de capital, în special pentru anumite cooperări, pentru că dependența de finanțare bancară este prea ridicată și tot mai multe companii din regiune întrunesc acum calitățile care le fac vandabile investitorilor instituționali sau de retail. Cred ca va fi o piață în creștere și sunt destul de optimist legat de asta. În special România va juca un rol în asta.

Sunt temeri că am putea asista acum la o altă umflare a prețului activelor. Ce părere aveți despre acest lucru? Avem câteva remarci de la domnul Novotny, membru al consiliului guvernatorilor BCE…

Ceea ce am văzut în ultimele 12 luni reprezintă foarte multă lichiditate care s-a dus în investitții care au scumpit activele. Cred că acesta este un alt punct tare al acestei regiuni. Că, în principal, ai activele în bilanț, iar cantitatea de investiții în hârtii, în regiune, este limitată. Așa că nu sunt foarte mulți bani fierbinți care să ”plutească” în regiune, sunt discuții de ce este leul atât de puternic în acest moment, ce fel de speculație estea aceasta, dar nu vedem prețurile pentru imobiliare crescând din nou, nu vezi alte clase de active, în regiunea noastră care să se scumpească dramatic. Da, există așa de multă lichiditate, și de fiecare dată când există atât de multă lichiditate, anumite clase de active sunt supuse riscului de a crea noi ”baloane”, dar nu cred că asta este o problemă pentru Europa Centrală și de Est.

Ce fel de active sunt supuse unit risc concret de umflare a prețurilor? Anumite acțiuni? Anumite monede?

Prețurile pentru anumite mărfuri s-au majorat destul de rapid, anumite categorii de acțiuni s-au scumpit cam repede. În ultimele zile au fost multe discuții cum că valoarea băncilor americane s-a majorat dramatic, prea sus. Dacă te uiți la băncile americane la relația dintre prețuri și valoarea contabilă, poate da, poate avem ceva supraevaluare acolo. Nu cred că aceste este un lucru care să ne îngrijoreze deocamdată, doar dacă vom vedea unele prețuri pentru imobiliare majorându-se, ceea ce nu vedem pentru moment, dar asta este ceva ce ar putea veni. Pentru că în astfel de perioade criză oamenii tind să se abțină de la investiții riscante, iar imobiliare, pe termen lung, au fost întotdeauna privite ca investiții sigure. Nu este de neconceput ca în următoarele 12-24 de luni să vedem din nou o tendiță de scumpire.

Există totuși riscul de dezumflare în continuare a prețului pentru activele imobiliare? Știu că ERSTE Bank nu are expuneri atât de mari precum alte bănci în acest domeniu, dar cum vedeți această piață?

În toată regiune aveam anumite locuri în care am avut bubble-uri. Bucureștiul, în anumite zone a experimentat un bubble, Ucraian a avut un bubble dramatic, Austria – nu, Cehia – nu. Pe ansamblu, incluzând Germania, este o regiune cu prețuri moderate a activelor imobiliare. De aceea cred că vom vedea în 2010-2011, prețurile rămânând relativ stabile.

Cum vedeți competiția în sistemul bancar românesc? Pentru că am vazut mai multă competiție în clauzele contractuale scrise foarte mic pentru unele bănci, în încercarea de a ”fura” cotă de piață.

Competiția este dură în România, este o piață interesantă. În 2008 am pierdut cotă de piață în multe domenii dar și în creditarea imobiliară pentru că am fost mult mai atenți cui dăm bani cu împrumut dar și în ce monede împrumutăm. Unele bănci au crescut mai agresiv, altele și-au încetinit dramatic evoluția, așa că acum câștigăm din nou cotă de piață, încet. În principal este un sistem bancar foarte sănătos. Avem doi jucători mari, noi suntem cel mai mare, al doilea cel mai mare este BRD, apoi avem vreo două bănci cu cotă de piață de 5 până la 10% care întotdeauna au avut un rol foarte profesionist  și sunt câteva bănci mai mici care încearcă rapid să câștige cotă de piață și cred că unele dintre ele au încetinit semnificativ. În principiu este o piață bancară foarte bună.

Înainte de o scurtă pauză publicitară vreau să vă întreb cum vedeți viitorul sistemului bancar românesc? Mai multe bănci, cam același număr de bănci, sau mult mai puține?

În principiu, cred că pentru o țară de dimensiunea României, 10-15 bănci ar fi suficient. Dar vor fi mult mai multe.

Domnule Treichl, vedeți stressul bancar persistând în Europa de Est?

Da. Cred că Europa centrală și de Est vor continua să aibă o situație dificilă în 2010, poate și destul din anul 2011, dar cred că nu e nimic care să îngrijoreze. La final, situația în Europa centrală și de est va fi substanțial mai ușoară decât în multe dintre țările vestice, iar unul din motivele principale pentru asta este că, în principiu, toate băncile din Europa Centrală și de Est sunt foarte bine capitalizate, băncile în România sunt bine capitalizate, situația lichidiății este serioasă dar nu este o problemă reală și nu sunt rămășite de investiții toxice, pentru că nu au fost investiții toxice. Ceea ce avem în România și în alte state din Europa Centrală și de Est sunt problemele cu economia reală. Multe companii au dificultăți în a supraviețui, multe IMM-uri au nevoie disperată de sprijinul băncilor, iar reglementările fac pentru bănci dificilă situația de a oferi multe împrumuturi și să le ofere la prețuri bune. Băncile sunt întotdeauna acuzate că nu creditează și că dobânzile sunt prea ridicate. Este ceva adevărat. Dar e nevoie de un plan foarte bun împreună cu banca centrală și reglementatorii prin care să ne asigurăm pe de-o parte că băncile pot atrage capital, dar în același timp să aibă facilități de a da împrumuturi în situații dificile, adică către companii mai riscante, la rate de dobândă mai scăzute. Trebuie să putem face asta și să facem bani din asta, pentru că dacă nu facem bani, nu putem crea capital și prin urmare nu putem oferi bani cu împrumut

Care vedeți a fi soluția potrivită? Garanțiile guvernamentale ar putea fi o soluție? Cum poate fi coborâtă rata de dobândă?

Nu cred că, de regulă, garanțiile de stat ajută prea mult. Cred că politicile în următoarele luni trebuie să lucreze îndeaproape cu reglementatorii pentru a determina ratele de capital pentru bănci și să adâncească gândirea în sensul următor :  chiar trebuie să avem aceleași rate de capital pentru împrumuturi pentru afaceri reale, spre desobire de ratele de capital pentru trading și alte activități? Le putem pondera diferit, ceea ce ar putea oferi un fel de facilități pentru bănci într-un mediu economic problematic?

S-a vorbit foarte mult despre menținerea expunerii grupurilor bancare străine, în România. Unele bănci au spus : în regulă, ne menținem expunerea, unde să investim?

Cred că asta arată în principal două lucruri : acele bănci cu prezență importantă în România au rămas, bănci la BCR și altele și-au majorat expunerea, au continuat să împrumute. Băncile cu prezență mai slabă în România sau fără prezență, s-au retras și nu au mai continuat să investescă. Așa că a ținut de noi și alte bănci locale să continuăm, să reparăm situația, ceea ce este posibil. Dar asta nu este o problemă doar pentru România. Germania a avut aceeași problemă, că, dintr-o dată, bănci britanice sau americane care finanțau economia germană dar nu aveau vreo bancă în România ci doar o filială micuță sau chiar nimic, s-au retras. A depins de băncile germane să compenseze. Asta este o problemă în orice țară, ceea ce arată foarte simplu că băncile sigure sunt cele mari cu rețele importante într-o țară, iar cele care vin și nu au investiții aici, renunță foarte rapid. După părerea mea, aceste este un argument pentru băncile mari și pentru cele importante din punct de vedere sistemic, deci nu o problemă. Aceasta este o asigurare pentru funcționarea economiei. Iar cine deține banca, nu este cu adevărat relevant. BCR este o bancă românească.

Excludeți situația în care unele bănci, și am în vedere ce se întâmplă în statele lor de proveniență – precum în Grecia, ar putea să-și retragă total capitalul din alte state?

În final, nu cred că o vor face.  Grecia are probleme serioase. Băncile grecești s-au extins în alte state, au prezențe în Turcia sau în Balcani. Nu cred însă că băncile grecești reprezintă cu adevărat prezente importante în alte state în afara Greciei. Situația din Grecia este una foarte serioasă. Dar situația din Grecia nu se îmbunătățește cerând NBG să se retragă din România sau Turcia. Care este beneficiul pentru Grecia în acest caz? National Bank of Greece este o bancă fantastică, profesionistă, cu prezență internațională care a reprezentat un beneficiu enorm pentru economia grecească. Probleme Greciei sunt în Grecia, nu în România.

Am vazut o deprecieră majoră a leului în ultimele 24 de luni. E mai mult de 15%. Este un pericol pentru bănci? Și cum afectează rata de schimb bilanțurile băncilor?

Ceea ce s-a întâmplat nu a fost un pericol. Mutarea leului la 4,30 a fost una necesară, a fost dureroasă pentru unele bănci, a fost dureroasă pentru unii dintre împrumutați, care au aceesat împrumuturi în EURO, dar a fost în regulă. Și cred că BNR a făcut o treabă foarte bună păstrând nivelul acolo, pachetul de finanțare cu FMI a ajutat foarte mult pentru stabilizarea situației, iar riscul pe care l-am fi avut printr-o depreciere ulterioară, a dispărut. Din punctul meu de vedere, riscul unei deprecieri ulterioare s-a dus. Acum avem mișcarea inversă : leul se întârește. Este dificil să îți dai seama de ce…

Care este explicația dumneavoastră?

Cred că e vorba de speculații că în vreo doi ani, economia românească se va întâri, iar oamenii vor să facă bani din asta. Cred că este o ocazie, este o șansă ca banca centrală să continue să coboare rata de dobândă.

V-ați paria banii pe leu?

Nu pun pariu pe nimic!

V-ați investi banii în lei?

Sunt foarte optimis în privința leului. Cred că vom vedea rate mai mici de 4 lei la un moment dat. Asta depinde de evoluția ratelor de dobândă.

Dar, dacă vedeți continuarea procesului de scădere a ratei de dobândă, cum credeți că se va descurca leul?

Cred că pentru moment, banca centrală este bine sfătuită să țină leul între 4,1 și 4,3 lei pentru moment. Mai aproape de 4,3 lei pentru un EURO, în opinia mea. Așa că atunci când leu devine un pic mai tare, poți tăia rata de dobândă cu 0,5 puncte procentuale astfel încât să păstrezi EURO -LEU în acel interval. Acum este foarte important să menții exporturile românești competitive, și cred că la nivelul asta sunt șanse bune.  Dacă poți face asta și în acealași timp să reduci ușor ratele de dobândă, cred că e o situație foarte bună

Vedeți un anumit nivel pentru EURO-leu care s-ar putea dovedi toxic pentru bănci din punct de vedere a împrumuturilor care riscă să devină neperformante?

Cred că încă există spațiu. Când am făcut testele de stress în România, anul trecut, am spus că situația poate deveni serioasă pentru noi și pentru alte bănci probabil, dacă rata de schimb se duce dincolo de 5,5 lei. Asta ar fi serios.

În legătură cu alte lucruri pe care le vedem în bilanțurile băncilor comerciale – exportul de credite din bilanțuri. Care este motivul și dacă vedeți continuarea acestei tendințe

Motivele sunt foarte simple : cerințele de rezervă și cerințele stricte de contabilitate în sistemul local – RAS. Sunt total împotriva acestor practici și cred că trebuie să ne asigurăm că aceste lucruri nu se vor mai întâmpla în viitor. Dacă eu aș fi banca centrală, aș vrea să știu ceea ce se întâmplă în România și aș vrea ca împrumuturile către companiile românești să fie transparente și aș vrea transparență a sectorului bancar. A încerca să cauți oportunități off-shore, din punctul meu de vedere, ține de trecut. Reglementatorii nu plac acest lucru, politicienii nu plac asta, oamenii nu plac asta și nici mie nu îmi place. Cred că toată chestia asta cu off-shore este o porcărie și că ar trebui să dispară.

Domnule Treichl, care a fost motivul pentru mutarea BCR într-un alt vehicul, începând cu anul acesta?

Este vorba în principal despre un vehicul în care noi plătim dividende dinspre ERSTE Bank. Cu acest vehicul devenim mai puțin dependenți de dividendele pe care subsidiarele ni le plătesc. Am făcut-o pentru că nu vrem să fim într-o situație în care trebuie să luăm dividende din Cehia, Slovacia sau România și apoi să aducem din nou capitalul în țară. A fost o soluție tehnică pentru noi.

Care sunt cele mai mari provocări pentru economia românească în viitorul apropiat?

Cred că în 2010, cea mai mare provocare este că guvernul trebuie să îmbunătățească situația bugetară, așa că guvernul trebuie să economisească bani. Va crea ceva șomaj, ceea ce este un lucru foarte dur pentru un guvern. În același timp, guvernul trebuie să creeze locuri de muncă, așa că sectorul public trebuie să se contracte, iar sectorul comercial trebuie să crească. Va fi dureros, nu e ceva ce va fi plăcut de oameni și de aceea politicienilor nu le place să o facă. Trebuie să o facă rapid, iar dacă politicienii o pot face într-un fel în care să iei oamenii din sectorul privat și să creezi locuri de muncă în sectorul privat, faci un lucru bun. Iar ca să faci asta, ne întoarcem la infrastructură. Proiectele trebuie să înceapă. Aprobarea de a construi 500 de kilometri de autostradă nu creează locuri de muncă. Munca la autostradă creează slujbe. Cu cât încep mai repede, cu atât mai bine.

Săptămâna trecută, la Viena, ați fost foarte sincer atunci când ați spus că vă așteptați ca România, de acum în 20 de ani, să plătească din facturile austriecilor. O sa vă rog să detaliați un pic.

Nu spun asta…

Nu doar România…

Cred că în principiu, trebuie să accepți că pe termen lung, Europa nu este un loc cu un viitor industrial imens. Mediul social pe care îl avem, mediul în ansamblu pe care îl avem, nu este unul pentru industrie. Cred că în următorii 30-40 de ani, România, din mai multe cauze, care au legătură cu costul forței de muncă, dezvoltarea pieței, va fi încă un loc atractiv pentru investiții industriale. În cele din urmă, România trebuie să se gândească foarte puternic cum poate transforma economia într-una a serviciilor. În Europa de Vest, serviciile vor deveni cea mai importantă ramură a economiei. Și văd ziua în care, probabil doamna Merkel mi-ar tăia capul dacă ar auzi asta, dar va veni ziua în care nu vor mai fi construite mașini în Europa de Vest. Pentru că în Est, calitatea forței de muncă va crește dramatic așa că avantajul fantastic, major al forței de muncă germane va fi redus și trebuie să găsim ceva în loc. Cu cât începi mai repede, cu atât e mai bine. Avem unele active în Europa pe care nimeni nu ni le poate lua. Și la asta trebuie să lucrăm. Cred că asta e soarta normală a unei economii normale. Statele Unite trec prin aceaași situație ori a trecut prin aceeași situație.

China a devenit deja cel mai mare exportator al lumii, depășind Germania. Se va muta toată industria în Asia?

Nu chiar toată. Nu uitați că mai există un continent, despre care toată lumea uită. Iar ăsta este Africa. Opinia mea este că tot ceea ce vedem în Europa se va muta în Asia, în Africa, ceea ce este în SUA se va muta în America Latină, iar asta este doar o dezvoltare normală. Nu văd nimic rău în asta. Iar partea frumoasă în Europa Centrală și de Est este că mai are 30 sau 40 de ani până atunci. Când spun că România va plăti facturile Austriei, trebuie să sperăm, în țări precum Austria, și asta a început deja, cu cât sunt mai mulți bani în România, cu atât mai mult Austria va beneficia pentru că românii vor vizita Austria și vor cheltui bani acolo.

Aș vrea să vorbim și despre adoptarea EURO. State precum România ar fi făcut mai bine față dacă ar fi avut deja adoptat EURO? A doua parte a întrebării este : când vedeți un orizont obtenabil de timp pentru adoptarea EURO?

Sunt două unghiuri. Pe de-o parte, rezolvi problema, pe de altă parte, pierzi flexibilitatea. Așa că momentul este foarte important. Părerea mea este că PIB/ul pe cap de locuitor și situația economică nu se potrivesc deocamdată. O creștere de 20-25% a PIB-ului pe cap de locuitor și ajustare a parității puterii de cumpărare sunt necesare pentru o adoptare lină a EURO. Cred că din cauza crizei va lua puțin mai mult. Dar cred că 2014 ar fi un moment bun pentru ca România să adere la EURO:

Din experiența dumneavoastră este preferabil să intri în zona EURO la un nivel mai puternic sau mai scăzut al monedei naționale?

Asta depinde din ce parte privești…

Din ambele unghiuri…

Poți să spui : este nivelul potrivit. Pentru că, prin schimbare, trebuie să creezi stabilitate în țară și trebuie să o faci la un nivel în care să nu afectezi capacitatea de export a țării. Dacă e prea scăzut sau prea ridicat, nu asta e întrebarea. Trebuie să fie cel corect. Nu sunt convins că nivelul la care ne aflăm acum nu ar putea fi chiar nivelul corect pentru aderarea la zona EURO.

Încă o întrebare domnul Treichl : cine dictează economiei românești? Este FMI ? Sunt băncile?

Cred că este Președintele. Cred că Guvernul, Banca Centrală, Președintele. Ei trebuie să accepte faptul că România a avut nevoie de ajutor. Și România a luat banii de la FMI. Asta a ajutat enorm economai României. Ca multe alte state, România este parte a Uniunii Europene, primește bani de la Uniunea Europeană și de la FMI. Guvernul are responsabilități nu doar față de poporul român dar și față de poziția lui în Europa. Și pentru returnarea banilor către FMI. Ceea ce e dificil pentru unii politicieni să accepte. Dar nimeni nu îi poate ajuta. Pentru că în final, e responsabilitatea lor. Și acum situația e în mâna președintelui și a Guvernului să stabilească tonul, dacă România va fi în prima parte a clasamentului European sau la coadă. Acest președinte, acum, acest guvern, acum, au șansa să o facă. Dacă ei o dau în bară, nici un alt guvern nu o vor mai putea face. Dacă 2010 și 2011 nu funcționează, România nu are șanse să recupereze ce a pierdut în aceaști doi ani. Este un moment foarte important pentru această țară. Vestea bună este că România are o șansă fantastică de a reuși. Trebuie să urăm președintelului și acestui guvern foarte mult noroc.

Domnule Treichl, acestea au fost toate întrebările mele, dacă mai aveți ceva de adaugat?

Singurul lucru pe care aș vrea să îl adaug este că din ceea ce am văzut în această țară, românii nu au nici un motiv să nu fie încrezători în viitor.

Domnule Treichl, vă mulțumesc foarte mult.

 Interviul a fost facut la 31 ianuarie 2010

Reclame


Categorii:Diverse

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: