Moţiunea de cenzură nu a trecut. Guvernul rămâne chiar dacă mai mulţi parlamentari s-au pronunţat în favoarea plecării lui. Ceea ce mă deranjează este însă că nici primul ministru, nici opoziţia, nu au înţeles mare lucru din această moţiune de cenzură. Şi vreau să accentuez câte ceva şi pentru cei din mediul privat.
Ce nu a înţeles primul ministru :
a) A venit în Parlament, în data de 7 iunie, pentru a cere votul de încredere. Opt zile mai târziu, îi lua la rangă pe aceeaşi parlamentari spunând că sunt de pe altă lume. Asta a arătat cât preţ pune premierul pe parlament. Foarte aproape de zero.
b) Deşi a fost la butoanele economiei româneşti, chiar şi în calitate de vuvuzea (vuvuzela) a Preşedintelui, nu a înţeles ce înseamnă nici creşterea economică, nici incapacitatea de plată. S-a adresat obsesiv parlamentarilor, apocalipitic, că dacă nu trece pachetul de austeritate, Romania intra in incapacitate de plata. Nimic mai fals. Dacă pachetul nu ar fi trecut, guvernul ar fi picat. Şi atât. FMI dar şi România aveau planul B : majorarea cotei unice şi a TVA. A spus-o şi preşedintele în luna mai.
c)Că investiţiile străine nu au cum să crească în funcţie de pachetul de austeritate. Zicea premierul că dacă pachetul va fi asumat, vom avea investiţii străine directe de peste 4 miliarde de EURO. Dacă nu, vom avea investiţii străine directe doar de 2,5 miliarde de EURO. Investiţiile străine directe vin în două cazuri : fie piaţa internă renaşte brusc şi pe termen lung (nu va fi cazul), fie piaţa externă decolează, şi automat cererea pentru exporturile româneşti. Nici asta nu va fi cazul. În Europa se vorbeşte despre o cădere în doi timpi. În „W”.
d)premierul a demonstrat că nu ştie propriul pachet de legi, bazat pe scrisoarea de intenţie a României. Zicea că dacă pachetul trece, şomerii vor rămâne la cifra de 755 de mii. Dacă ar fi fost aleasă varianta majorării taxelor, am fi urcat la peste 850.000 de şomeri. Eu cred că, estimarea de stagnare a numărului de şomeri este o bazaconie. Vlădescu spune că vor veni 70.000 de disponibilizaţi de la stat. Eu văd dublu pe atât din sectorul privat. Aşa că, milionul de şomeri la sfârşitul anului, nu ar trebui să fie o surpriză.
Ce nu a înţeles opoziţia :
a) guvernul este la fel de legitim ca şi până acum. Doar că opoziţia a constituit o majoritate ad-hoc prin care poate trânti orice lege aberantă, în procedură ordinară.
b) o a doua moţiune ar fi o tâmpenie. În cel mai bun caz pentru opoziţie ar putea să aibă acelaşi număr de voturi ca şi prima. Ar fi doar o pierdere de timp.
c)dacă într-adevăr vrea să se opună pachetului de măsuri, există procedura parlamentară. În baza pachetului de legi, guvernul va face o rectificare bugetară. Pe care trebuie să o trimită parlamentului. Legislativul poate pica rectificarea bugetară şi prin urmare să pună guvernul în poziţia unui executiv cu buget respins. Situaţie în care orice guvern ar trebui să plece.
d)În octombrie, guvernul trebuie să vină cu un nou proiect de buget. Care va prevede un punct de pensie tăiat cu 15% faţă de cel din luna mai. Cei 228 care au votat moţiunea sunt suficienţi de mulţi pentru a trânti bugetul şi inclusiv un guvern care mai are o dâră de bun simţ. Trântirea bugetului în Parlament ar fi echivalentă cu plecarea guvernului. În plus, va deveni evident încă din octombrie că măsurile nu au un caracter temporar. Ele sunt pentru totdeauna.
Ce cred eu că nu a înţeles suficient de bine mediul privat :
a) Că austeritatea ar fi doar pentru bugetari. Fals! Austeritatea va avea efecte negative semnificative asupra mediului privat. 25% din salariile bugetarilor tăiate este echivalentul a 300.000 de şomeri, sau, mai exact, lipsa acestor bani în piaţă, spre consum. Pensia tăiată cu 15% la toată lumea, înseamnă încă vreun miliard de EURO care nu vor mai fi cheltuiţi din piaţă. Prin urmare, guvernul diminuează bani în piaţă şi nu pompează bani în piaţă. Adică, pune presiune pe mediul privat. Presiune care se va traduce printr-o cifră de afaceri mai mică, disponibilizări, salarii mai mici. Un bugetar care consumă mai puţin cu 25% este un bugetar care la rândul lui, taie locuri de muncă. Un milion trei sute de mii de bugetari care consuma mai putin si 5 milioane de pensionari care cheltuie mai putin taie multe zeci de mii de locuri de munca.
b) S-a creat un precedent extrem de periculos. Tăierea veniturilor fixe, pentru pensionari.. Adică sunt loviţi exact cei mai vulnerabili în cazul derapajelor inflaţioniste.
c)S-a creat un al doilea precedent extrem de periculos : nu contează cât timp contribui, nu contează cât de mult contribui, dacă la un moment dat statul zice că nu mai sunt bani (deşi pentru patinoare de plastic găseşte) îţi limitează dreptul la plată. Până acum, dădeam 2 bani pe sistemul public de pensii, din cauza celor care îl gestionează.Acum nu îi mai dau nici pe ăştia. Pentru că mâine Traian Băsescu, Elena Udrea, Elena Băsescu (în caz că va primi moştenire fotoliul de preşedinte), pot decide că primesc prea mult. Şi poate că nu ar trebui să primesc nimic, chiar dacă contribui.
d)Ca viitori pensionari, salariaţii din sectorul privat sunt deasemenea afectaţi de decizie.
e)Sunteti datori la bancă? Aşa sunt şi câteva sute de mii de bugetari şi pensionari. Care vor avea venituri mai mici. Care nu vor mai plăti integral creditele. Şi care, vor fi transferaţi la categoria de credite neperformante. Ce înseamnă acest lucru? Că, banca, va transfera costul neperformanţei astfel apărute către cei care încă mai pot plăti ratele. Adică spre mine şi spre dumneavoastră. În termeni simpli, va majora dobânda. Iar dumneavoastră veţi continua să plătiţi o dobândă majorată, pentru un credit luat, în cazul unei companii, pentru a produce spre piaţă. O piaţă care şi aşa se restrânge. Prin urmare, vom fi puşi în situaţia să vindem mai scump unei pieţe care se restrânge. Două lucruri apar de aici : falimente suplimentare care amplifică numărul şomerilor. Şi inflaţie. Da, pentru că firmele vor încerca să transfere costul suplimentar în preţ. Este dealtfel şi explicaţia pentru care România a avut a doua cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană în 2009.
Care cred eu că e surpriza vuvuzelei, legată de pensii:
Departe de mine gândul de spune că Preşedintele, sau vuvuzela domniei sale, Emil Boc, pot comanda Curţii Constituţionale. Dar, ce aţi spune că în 24 iunie, Curtea Constituţională să decidă că tăierea de salarii pentru bugetari este Constituţională iar tăierea pensiilor, nu? E o surpriză? Mie mi se pare o decizie de bun simţ. Doar că eu nu sunt constituţionalist. Dar, cu un oarecare bun simţ, pot să îmi dau seama că articolul 53 din Constituţie este doar un slab pretext pentru tăierea pensiilor.
Precedentul există. În 2009, letonii au tăiat pensiile cu 10 până la 70%. 10% la toată lumea, iar cei care cumulau pensia cu salariul, au rămas temporar fără 70% din pensie. De ce temporar? Pentru că, în Letonia, Curtea Constituţională a decis că guvernul trebuie să dea pensiile înapoi. Trebuie să plătească 140 de milioane de EURO, cât a sustras de la pensionari, iar începând cu 1 iunie, trebuie să plătească pensiile întregi. Sigur, sunt constituţii diferite, dar, motivarea Curţii din Letonia, mi se pare de extrem de mult bun simţ. Ea sună aşa : „Decizia de a tăia pensiile violează dreptul individual la securitate socială şi principiul de regulă a legii. Acordurile cu instituţiile internaţionale nu pot fi folosite ca argumente pentru a limita drepturile primare”. Decizie finală.
Categorii:Stiri
Blogul lui Radu Soviani 
In aproape doi ani de la debutul crizei, mediul economic privat si-a „platit” cu varf si indesat, tributul pe „altarul” crizei prin retructurare si redimensionare. In tot acest timp mediul bugetar, nu a facut decat sa-si vada nestingherite de propriile interese care de cele mai multe ori s-au dovedit a fi interese personale. Nu de putine ori vad bugetari care continua si astazi sa-si faca nestingheriti cumparaturile in timpul orelor de program (noroc cu ultimele zile caniculare in care au preferat sa se adaposteasca in siguranta birourilor dotate cu aparate de aer conditionat), masini ale institutiilor publice aflate in cele mai inedite ipostaze, etc.
Pentru ca individul care sufla in vuvuzela despre care vorbiti a preferat aceasta cale, eu cred ca a sosit momentul ca si macar acum in al 12-lea ceas „mediul de stat” sa se restructureze si sa se redimensioneze. Discutam prin octombrie – noiembrie cu un mic-mare sef bugetar care stiind ca lucrez in mediul privat m-a intrebat cum mai stau lucrurile si mai ales il interesa perceptia si prognosticul meu pentru viitor; In momentul in care textual i-am spus ca : ,, – Stimate domn, instinctul meu imi spune ca anul 2010 va fi cu mult mai dificil decat acesta”, mi-a raspuns plin de el: ,, – Domnu’ inginer, sa fie cum o fi, dar sa nu dureze mai mult de 5 ani fiindca eu pentru cinci ani am …… rezerve…”.
Sunt convins ca dupa 10 din cei 20 de ani de democratie originala jumatate dintre bugetarii care ar fi sa fie disponibilizati, au acumularile necesare sa-si porneasca o afacere…… si sa ajute cumva sa reporneasca ….. economia, macar creeand cateva locuri de munca. Dar de ce sa puna osul la munca cand acualul statut le convine?
Nu se va intampla nimic, peste un an vom trancani despre aceleasi lucruri si metehne romanesti. (Deja cred ca nu mai au sorginte balcanica). Nu uitati ca in 2009 vorbeam cu totii (cel putin cei din privat referindu-ne la sistemul bugetar) de aceleasi teme ca si astazi: reducerea cheltuielilor cu salariile, reducerea cheltuielilor la achizitiile de bunuri si servicii, transparenta licitatiilor, eficientizarea cheltuielilor cu investitiile, bla bla bla…….
Restructurarea si redimensionarea. Sunt cuvinte cheie. Doar ca a taia cu 25%, la toata lumea, presupune doar o masura bruta care nu are in vedere nici restrucutrarea nici redimensionarea. Ci pur si simplu plata mai proasta a celor eficienti si mentinerea unei plati mult prea bune a celor ineficienti. Remarca legata de temele din 2009 este absolut corecta. Nu s-a intamplat nimic. Gaura a devenit mai mare si mai neagra.