De ce România este încă în recesiune


Am scăpat de recesiune? Nu. Dacă ne uităm la definirea etapelor ei, cum face strategul‑șef pentru investiții al Standard&Poor’s, Sam Stovall, vom identifica patru etape.

Prima – recesiunea timpurie, pe care România a învățat‑o în T4 al anului 2008, când Guvernul spunea că economia duduie și că în 4 ani vom fi a 7‑a putere economică a UE. În fapt, economia reală experimenta recesiunea timpurie: sentimentul consumatorilor oscila între frică și teroare, producția industrială se prăbușea, iar șomajul începea să crească rapid. Cred că România a ieșit din recesiunea timpurie undeva la sfârșitul T2 al anului trecut, când am intrat în următoarea etapă:

Recesiunea deplină, în care – potrivit lui Stovall – PIB‑ul continuă să se prăbușească, ratele de dobândă continuă să scadă, iar șomajul continuă să crească. Asta s‑a întâmplat în T3, T4 și cred că va fi vorba de același lucru și în primele nouă luni ale acestui an (adică un semestru plus încă un trimestru). Din perspectiva dobânzilor, a căror tendință de scădere trebuie să continue, și din cea a șomajului, care va continua să crească. Până în T3 vom fi tot în recesiune deplină.

După care avem șansa de a intra în cea de‑a treia etapă: recuperarea timpurie, în care se îmbunătățește sentimentul consumatorilor, producția industrială începe să crească, ratele de dobândă ajung la minime, ratele de șomaj ajung la vârf și încep să scadă ușor.

Aici cred că avem șanse, dar nu certitudini, să ajungem abia în T4. Problema e că, fără politici înțelepte și cu derapaje, de aici poți cădea ușor înapoi în recesiune deplină, în loc să mergi la a patra etapă:

Recuperarea. Stovall caracterizează această etapă prin reînceperea creșterii ratelor de dobândă, pe măsură ce banca centrală încearcă să lupte cu inflația, sentimentul consumatorilor se calmează, iar producția industrială este plată. Șansele noastre pentru recuperare se duc bine în 2011.

Andreas Treichl, președintele Erste Group, spune că președintele și Guvernul au șansa să ridice România în clasamentul european. Dacă 2010 și 2011 nu funcționează, România nu mai are șanse să recupereze ce a pierdut în acești doi ani. Pentru că, între timp, alte state vor fi decolat. Și atunci adio flexibilitate, adio înțelegere, adio tot de la FMI și de la oricine.

Acesta este un fragment dintr-un articol publicat în 2 februarie 2010 în revista Money Express, sub titlul ”România, în plină recesiune”. Întreg articolul îl găsiți pe soviani.wordpress.com. Fac trimitere la el din două motive : primul, pentru că este foarte actual, al doilea, pentru că în februarie, susțineam că România nu are cum să aibă creștere economică în 2010, în timp ce prognozele oficiale de creștere erau de +1,3%.

De fapt, criteriile lui Stovall, și datele de PIB din trimestrul II demonstrează că România este încă în plină recesiune. Creșterea economică de +0,3% în trimestrul II comparativ cu trimestrul I, ar putea conduce la concluzia falsă că economia a ieșit din recesiune. Nimic mai fals. Dincolo de faptul că pentru mine, ieșirea din recesiune înseamnă mai mult decât un ușor plus conjunctural (și aici mă refer la creșterea ratelor de profit pentru companii, la scăderea șomajului, la reapariția creditului în economice etc.), potrivit criteriilor lui Stovall, România a ratat ieșirea din recesiune deplină, alunecând înapoi în ea.  Să explic :

Vă reamintesc că, potrivit lui Stovall, recuperarea timpurie este semnalată de următorii indicatori:

a)      se îmbunătățește sentimentul consumatorilor – fals

b)      producţia industrială începe să crească – adevărat

c)      ratele de dobândă ajung la minime – adevărat

d)     ratele de șomaj ajung la vârf și încep să scadă ușor –fals

Atenție, vorbim concomitent de toți cei 4 factori. Sumarizând, avem 2 elemente care nu se îndeplinesc și două care sunt adevărate. Detaliez situația din România, în august 2010.

Punctul a) – fals – sentimentul consumatorilor nu are cum să se îmbunătățească cu salarii tăiate la bugetari cu 25% și cu TVA majorat la 24%. La care se adaugă blocajul financiar și faptul că, încă nu vedem cum creditul unge economia. Sentimentul consumatorilor va continua să se înrăutățească și țineți cont că în România consumul reprezintă cam 70% din PIB.

Punctul b) – adevărat, dar cum? Aici e un lucru foarte interesant – producția industrială este trasă în sus de performanțele partenerilor străini. Știați că Germania a înregistrat în trimestrul II față de trimestrul I cel mai mare ritm de creștere de la reunificarea din urmă cu 20 de ani? Economia Germaniei a crescut cu 2,2% față de trimestrul precedent și cu 3,7% față de trimestrul II al anului 2009. În condițiile astea, România a înregistrat un avans ușor, de 0,3% față de trimestrul precedent și o scădere de 0,6% față de trimestrul similar din anul 2009. Neîncurajator. Dintre emergente, Estonia a crescut cu 2%, Lituania cu 2,9% iar Letonia cu 0,1%. Cehia  a crescut cu 0,8%, iar Slovacia impresionează cu +1,2%. România, repet, +0,3%.

Punctul c) – adevărat. Ratele de dobândă ajung la minime. Așa e. Avem minim istoric pentru dobânda cheie de 6,25%. Dar faptul că scăderea ratei de dobândă nu a continuat se datorează incertitudinilor majore (sau mai degrabă ”certitudinii evenimentelor negative care vor urma”). Când minimul nostru este 6,25%, minimul americanilor zero, minimul zonei EURO este de 1%, te gândești câtă relevanță are acest criteriu. Are, dar turbulențe majore există.

Punctul d) – fals. Ratele de dobândă ajung la maxime și încep să scadă. Și aici fals. Cu peste 70.000 de șomeri anunțați dinspre sectorul public, rata șomajului mai are mult până la maxim și mai are și mai mult până să înceapă să scadă.

Nefiind îndeplinite decât cel mult două criterii din cele 4 pe care le iau în calcul, susțin cu tărie că în acest moment, România nu experimentează recuperarea timpurie. Ba mai mult, face exact eroarea pe care o amintea Stovall – recade în recesiune deplină. De ce? Tocmai pentru ca a ezitat să ia măsuri de ajustare în urmă cu un an. Tacă tăierea salariilor bugetarilor s-ar fi produs mai devreme, cu siguranță ea ar fi fost de mai mică amploare. Dacă majorarea de TVA ar fi fost dictată din timp (1 ianuarie 2009), am fi avut o cădere mai mare în 2009, dar recuperarea în anul 2010. Recuperarea timpurie. Dacă 100.000 de pile, verișoare, nepoate din sectorul public ar fi fost în șomaj deja de 6 luni, rata șomajului nu avea decât motive să atingă maximul și să înceapă să scadă. Amânarea deciziilor și proasta lor aplicare din punct de vedere al momentului condamnă România la reintrarea în recesiune deplină. Indiferent ce spun unii sau alții.

Va urma din nou șomaj accentuat, apetență scăzută pentru creditare, scăderea puterii de cumpărare, înrăutățire a sentimentului consumatorilor și scăderea producție industriale. Politicile înțelepte au lipsit sau au fost defazate iar derapajele sunt la ordinea zilei.

Anunțuri


Categorii:Diverse

Etichete:, , ,

1 răspuns

  1. I was inspired by your article „11 things which Vladescu won’t tell you” to go to the Ministry of Finance site and select at random one of the financial asset declaration forms which he should have have completed. I chose the one filed by a 30 year-old State Secretary – Bogdan Dragoi. http://chat.mfinante.ro/DAvere.nsf/AWeb/C3BB240E11FEBABEC22575D60045376D/$FILE/Dragoi%20Bogdan_avere_10.06.2009.PDF
    Although this guy has been working in the Ministry for more than a year, his form is dated 10 June 2009 and tells us that he is working in the municipality of Bucharest. And the brief CV he has on the EIB website (since he was appointed in Feb 2009 to its Board) tells us that he finished the municipal job exactly one year earlier than he completed and signed this declaration – in June 2008! Curiously there is no mention of the EIB job.
    His declaration form also tells us that his net annual earnings were 50,000 rons (about 1250 euros – perhaps he made a mistake and this was actually in 2008 his monthly net income?) – although he does admit to owning 25,000 sq metres of land in Bucharest and another 25,000 sq metres of land in Calarasi). Of course he is now a State Secretary – actually earning 9,000 euros a month! He obviously hasn’t been using his Rolex, Breitweiler and other 2 watches (which he values in total at 14,000 euros) and does not therefore realise that it is now mid-September 2010. Rip van Winkle rather than Midas!
    But just imagine the situation – your boss has been sacked and is being publicly pilloried for having failed to declare earnings. The first question of a normal person would be „Is my declaration form in order?” But no, people like Dragoi enjoy such patronage (with no experience – he seems to have become a State Secretary at the age of 26 after an extended education!) and seems so contemptuous of these forms that he doesn’t even bother to update his form!
    His out-of-date form does, however, declare some of the additional revenues he earned as a committee member of various state funds. It is illegal in EU countries for civil servants or Ministers to earn money from outside appointments.
    I don’t know this individual – I came across his file by accident – these sorts of assets, earnings and concealments in the political class are clearly systemic and indicate a grave future when earnings of ordinary people are being crushed.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: