Joi, 9 septembrie 2010, ora 12.35. Mă întorsesm de 3 zile din concediu şi îmi pregăteam emisiunea de seară, The Money Show. Urma să vorbesc cu bancherul Bogdan Baltazar despre ce ar însemna un nou împrumut accesat de la FMI, care sunt consecinţele, care este situaţia în acest moment. Luasem în braţe – execuţia bugetară la 7 luni – documentul publicat lunar de finanţe (cu întârzieri mari în momente cheie), cel care arată modul în care s-au încasat veniturile şi s-au efectuat cheltuielile din ianuarie până în iulie.

În lipsa altor date, execuţia bugetară este documentul care îmi arată dinamica economiei. Acelaşi document pe baza căruia mi-am dat seama de multe ori că economia merge mai prost decât pretind guvernanţii şi ce fel de măgării contabile se fac pentru a ascunde gunoiul sub preş. Prin urmare, cu chef de muncă după vacanţă, am început să mă uit pe execuţia bugetară. Era extrem de important – vedeam practic cum a reacţionat economia în prima lună de la tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA-ului de la 19% la 24%. Ceea ce am văzut a avut o singură semnificaţie : răul este în faţă, nu în spate, cum susţinea cu o seară înainte, la TVR, preşedintele ţării „vârful de criză a trecut”. De altfel, estimările economice ale preşedintelui nu mai au decât un efect asupra mea – mă fac să râd. Şi nu de ieri, de azi, ci din urmă cu doi ani – când Lehman Brothers s-a prăbuşit. Atunci decreta preşedintele că „această criză nu ne va atinge”. Poate pe dânsul şi pe copilele sale. Şi pe băieţii din gaşca dânsului care, în loc să fugă în economia privată pe care o proslăveau, au devenit atârnători la stat – de la Vlădescu, la ministrul cu mustaţă, la Ionuţ Popescu, Bogdan Drăgoi, şi alţii.Am mai scris aici despre ei. Şi totuşi ce am văzut în execuţia bugetară :

Evident, primele capitole pe care le-am urmărit au fost încasările din TVA, încasările din impozite pe salarii şi venit, şi cheltuielile cu personalul. Analiza lor am început-o încă din emisiunea The Money Show din 7 septembrie. Ce semnale transmite economia după 7 luni? Să le luăm pe rând :

a) Încasările din TVA. Este importantă dinamica. Atât pentru primele luni cât şi pentru luna precedentă majorării TVA-ului. Făcând calculele, am văzut că în luna iunie, încasările din TVA au fost de 3,23 miliarde lei, iar în luna iulie, au fost, atenţie, mai mici : 3,22 de miliarde de lei. Adică, deşi TVA-ul s-a majorat cu 5 puncte procentuale (sau cu 26%), încasările au fost mai mici. Ce ne spunea acest lucru? Că majorarea TVA-ului nu a avut nici un efect asupra bugetului de stat în prima lună. Efect zero asupra încasărilor (chiar mai mici cu 10 milioane de lei). Singurul efect a fost în buzunarele populaţiei : scăderea puterii de cumpărare – lumea a cumpărat de tot atâţia bani, nişte produse mai scumpe. Adică a cumpărat mai puţine bunuri şi servicii. Datele venite ulterior de la Statistică arată că în iulie, vânzările cu amănuntul au scăzut cu 10%. Dramatic. Lumea are din ce în ce mai puţini bani şi cumpără din ce în ce mai puţine produse. Este primul semn că recesiunea se adânceşte.

b) Încasările din impozite pe salarii şi pe venit. Vedeţi dumneavoastră, creşterea numărului angajaţilor şi reînceperea creşterii veniturilor salariale sunt semne reale că recesiunea se domoleşte şi că recuperarea a pornit. Sau creşterea ratei de profit a companiilor. Nu instinctul sau feeling-ul domnului Băsescu, nici servilismul şefului Institutului Naţional de Statistică, Vergil Voineagu, care la o săptămână după ce şefu ăl mare anunţă că „vârful crizei a trecut”, vine şi el cu stoparea recesiunii. Când veţi vedea aceste două semne, vom putea întrezări mugurii recesiunii economice. Până atunci, este exact pe dos. Ce ne spune acest titlu al execuţiei bugetare? Că încasările aferente lunii iunie au fost de 1,57 miliarde de lei, iar încasările aferente lunii iulie scad la 1,55 miliarde de lei. Adică, doar cu 20 de milioane de lei mai mici – oricum semn rău, în condiţiile în care, de la 1 iulie, bugetarii ar fi câştigat mai puţin cu 25%. Acest capitol arată că, în fapt, la nivelul întregului sector bugetar, în luna iulie nu s-au operat modificări majore ale masei salariale, în timp ce decizia de reducere a fost luată. Nu şi implementată. Este al doilea semn că recesiunea se adânceşte.

c) De la veniturile din impozite pe salarii şi venit am sărit la cheltuielile de personal. Media lunară pe primele 6 luni a cheltuielilor cu personalul a fost de 3,96 de miliarde de lei. Asta e factura salarială bugetară – aproape 900 de milioane de EURO lunar. Dar în iunie? Destul de aproape de medie – 3,77 miliarde de lei (guvernul zice ca disponibilizat deja 27.000 de angajaţi bugetari, deci de aici ar trebui să provină în principal scăderea). Dar în iulie? Hoopppppaaa!!!! Cheltuilile cu personalul au fost, în luna iulie, de 4,13 miliarde de lei. Adică o creştere de aproape 10% faţă de iunie. Cum dracului este posibil ca salariile să îţi scadă cu 25% şi totuşi factura de salarii să îţi crească. Aparent, nu este posibil. Singura explicaţie este ca ministerul de finanţe şi alţi ordonatori de credite să fi dispus plata unor drepturi salariale restante din trecut, pe care „uitase” să le achite. Adică, arierate, plăţi restante făcute cu bună ştiinţă. Aici vedem al treilea semn că recesiunea se adânceşte. Luna iulie a fost cea mai bună dintre cele care vor urma pentru sectorul bugetar. Căderile de venituri vor fi mai mari. Şi, în luna în care bugetarii au câştigat cel mai bine (ca şi categorie socială), consumul a scăzut cu 10%. Ce ne arată asta? Frica. Al patrulea semn că recesiunea se adânceşte. Incertitudinile privind perioada următoare gripează tot – de la investiţii până la consum.

În aceeaşi zi a apărut şi scrisoarea către FMI. Care, în fapt, certifică faptul că răul este în faţă. Citez din scrisoare : „recuperarea economică va fi întârziată, scăderea economică va fi de -2% (prognoza iniţială era de +1,8%), beneficiile sociale vor fi tăiate cu 15%. Urmează 74.000 de concedieri până la finalul anului şi încă 15.000 la anul. Se elimină cel de-al 13-lea salariu, primele de vacanţă se taie, se îngheaţă pensiile (în fapt, în urma inflaţiei, pensiile pierd ca putere de cumpărare 15% în 2010 şi 2011), se elimină subvenţiile pentru încălzire, e drept, din 2011, nu de anul acesta cum se programase iniţial, se desfinţează 8740 de paturi de spital şi se taie cheltuielile cu personalul aferent, unul din fiecare 5 împrumuturi acordate de bănci sunt, la 30 iunie, la categoria pierderi sau îndoielnice. Sunt încă 10 semne că recesiunea se adânceşte.

Ce primeşte populaţia în schimb? Primeşte circ. Circul de joi, 9 septembrie 2010, de la ora 12.40 care continuă şi acum. 

Tot joi, 9 septembrie 2010. Ora 13.50. Sună telefonul. Răspund – un prieten mă întreabă:  Tu te uiţi la televizor? Zic : nu, lucrez. Băăiiii! Deschide televizorul – L-au luat aştia pe Vîntu, fac percheziţii, e nebunie…. Ceea ce a urmat ştiţi şi dumneavoatră. Vîntu a fost reţinut la ora 12.40, iar în aceeaşi noapte, i s-a dat mandat de arestare pentru 29 de zile.

Motivul? Favorizarea infractorului. Nu sunt jurist, dar nu pot decât să râd când văd o astfel de motivaţie. Poate că Sorin Ovidiu Vîntu o fi vinovat pentru aşa ceva. Nu ştiu. Dar, instanţa va decide asta. Nici eu, nici dumneavoastră. Doar instanţa atunci când va fi judecat fondul, apelul şi eventual recursul. Până atunci, Sorin Ovidiu Vîntu are prezumţia de nevinovăţie. Indiferent de cât conţinut de stenograme s-ar scurge prin emisari plătiţi, către presă. Ca om care îl cunosc, sunt convins că Sorin Ovidiu Vîntu nu ar fugi în nici un caz din ţară – deci reţinerea şi arestarea îmi par absolut fără rost. Sau să fie motivaţia – tot ceea ce va urma? Pâine şi circ? Nu prea, pentru că pâinea va cam lipsi în perioada următoare. Iar circul nu ţine de foame. Şi aţi putut vedea ceva mai sus 14 motive pentru care recesiunea se adânceşte.

Mă interesează foarte mult ce se întîmplă cu Sorin Ovidiu Vîntu. Lucrez cu The Money Channel, postul economic al trustului deţinut de Vîntu. Ceea ce se întâmplă cu SOV mă afectează în relaţiile cu terţii. De la relaţia cu banca până la orice proiect. Ca percepţie şi direct. Şi de aceea, pot să îmi pun întrebări şi să adresez aceste întrebări atât diverselor parchete, diverşilor procurori, diverselor instanţe. Iată întrebările mele :

a) Din 1989 şi până acum, câte cazuri de favorizare a infractorului au fost instrumentate?

b) Dintre toate cazurile de la punctul a), câte au presupus reţinerea presupusului făptuitor?

c) Dintre toate cazurile de la punctul b), câte au presupus implicarea SRI?

d) Dintre toate cazurile de la punctul c), câte au presupus ascultare de telefoane?

e) Dintre toate cazurile de la punctul d), câte au presupus scurgeri de informaţii în presă?

f) Dintre toate cazurile de la punctul e), câte au presupus şi alte ascultări de telefoane, a celor care au vorbit cu aceia care rezultă de la punctul d)?

Aştept cu interes răspunsurile la întrebările de mai sus de la Ministerul Justiţiei, Parchetul General, instanţe. Mă vor ajuta enorm. Presimt că va fi un răspuns extrem de scurt. Cu dedicaţie.

 A…. şi o rugăminte personală, către SRI. Dacă tot i-aţi ascultat pe toţi cei care au vorbit cu Vîntu la telefon, îmi faceţi un serviciu? În toamna anului trecut, susţineam că autorităţile nu au habar de previziune economică, nu ştiu ce ne aşteaptă, şi induc în eroare tot – de la mediul economic până la ultimul cetăţean prin prognozele şi bugetele lor minicinoase. În toamna trecută, după o emisiune la Realitatea TV, la miezul nopţii, am primit un telefon, de la un ministru de finanţe cu mustaţă care m-a înjurat şi mi-a repetat că „eşti un gunoi!”. Mă ajutaţi cu înregistrarea respectivă? Respectivul domn, care s-a înşelat amarnic şi a fost reprezentatul unui guvern care a iniţiat şi favorizat miniciuna ca politică guvernamentală şi înşelătoria ca modalitate de comunicare către populaţie, este, pe foamea asta, prin Consilii de Administraţie la Stat. La CEC – o funcţie bine plătită din bani publici. A fost şi la Fondul Proprietatea. Un ministru dezastruos din punct de vedere economic, al performanţelor, ameninţă jurnalişti şi, cu ştiinţa SRI, asta nu împiedică menţinerea într-un sistem public bine plătit, dar incompetent. Vă ajut domnilor – individul seamană exact cu Pogea. Gheorghe Pogea, al cărui nume am spus că nu îl mai pronunţ. Dar pentru a vă ajuta, l-am scris. Sper să nu îmi răspundeţi cu „hai mă, lasaţi-mă în pace”. Raspunsul asta a fost deja dat

Categorii:Stiri

Etichete:basescu, economie, FMI, SOV, SRI, Vintu