Cum a pierdut statul roman 570 de milioane de EURO şi a primit în schimb 44,69% dintr-o societate cu pierderi


Kazahii au decis. Nu mai plătesc nimic statului român din datoria de 570 de milioane de EURO. Datoria obligatară este transformată în 19,7 miliarde de acţiuni la Rompetrol Rafinare, în valoare de 1,97 miliarde lei, reprezenzând 44,69% din capitalul social. Detaliile le găsiţi aici : RRCsep2010.

Ce înseamnă asta? Că statul joacă din nou rolul de popa prostul. Timp de 7 ani, statului român nu i-a păsat ce se întâmplă cu cel mai mare (si singurul) datornic obligatar – Rompetrol Rafinare. Ministerul de finanţe nu a avut nici o reacţie atunci când Dinu Patriciu a înstrăinat proprietatea grupului Rompetrol, cel al cărui principal activ reprezintă Rafinăria Petromidia. Nici o reacţie.

Părerea mea este că statul român a fost în cârdăşie cu domnul Dinu Patriciu, a cărui poveste începe cu plata unei rate de 17 milioane de dolari dintr-un contract total de 51 de milioane de dolari pentru cumpărarea Petromidia. Povestea întreagă o aveţi aici.

Povestea se încheie astăzi, 30 septembrie. După ce pe ultima sută de metri, ministerul de finanţe s-a făcut că lucrează, ameninţând cu executarea silită, ministerul de finanţe se trezeşte acţionar la o societate cu pierderi, adică coparticipant la operaţiunile financiare mai mult sau mai puţin oneroase făcute la Rompetrol. Adică, coparticipant la pierderi şi participarea directă la bunăstarea domnului Patriciu. Sau, cum spunea la un moment dat fostul şef al SIE, Ioan Talpeş : „o lovitură a domnului Patriciu dată cu ajutorul unor foşti miniştri, persoane din serviciile secrete, etc”. Datoria a fost transferată kazahilor care nu plătesc iar sutele de milioane au fost transferate la domnul Patriciu.

În data de 3 septembrie 2007, scriam în Curierul Naţional articolul „Cazul Rompetrol”. Încheiam acel articol astfel : „Cine mai câştigă ? Cu siguranţă, domnul Patriciu, care de la dorinţa iniţială de a face o infuzie în conturile Rompetrol a sfârşit prin a face o infuzie de capital în conturile domniei sale. Şi, aşa, ca fapt divers – acum datoria de 600 de milioane de dolari nu mai este a domnului Patriciu decât în proporţie de 25%. Restul? Cu restul, statul român creditează statul Kazahstan. Iar cu ideile cu podul energetic şi cu cât beneficiază România de pe urma Kazahstanului, vă rog să îmi permiteţi să fiu sceptic. Poate, peste 2-3 ani, vă voi reaminti despre acest scepticism.”

Între timp, Dinu Patriciu a scăpat şi de „restul de datorie”, de 25%. Au trecut 3 ani de la acel articol, timp în care statul român nu a făcut nimic pentru recuperarea datoriei. Vă reamintesc scepticismul. Nu există nici un pod energetic de care să beneficieze România de pe urma Kazahstanului. România beneficiază acum doar de pierderi. Într-o perioadă în care are nevoie mai mult decât oricând de bani.

Reţeta? Simplă. Cumperi pe puţine milioane şi din bani discutabili cea mai modernă rafinărie a ţării. În total – contractul stipula 51 de milioane de dolari. Acumulezi datorii suplimentare de sute de milioane de dolari. Nu le plăteşti. Le converteşti în obligaţiuni. Te cari din acţionariat şi, în urma vânzării, eşti propulsat pe prima poziţie în topul Forbes – cu o avere estimată la 2,3 miliarde de Euro. Cumpărătorii datoriei nu plătesc. Şi statul ajunge după 11 ani să să devină acţionar cu 44%, pentru o sumă de 570 de milioane de EURO acolo unde a cedat acţionariatul majoritar pentru 51 de milioane de dolari. Este probabil cea mai bună poveste a capitalismului de cumetrie. Problema este însă cu nu e doar o poveste. Iar acum, domnul Patriciu dă lecţii. Cum ar trebui să reducă impozitele statul român. Cum ar trebui să dea afară 500.000 de bugetari (eventual să decimeze controalele fiscale). Şi alte lucruri care dovedesc că domnul Patriciu nu e nici măcar un teoretician. Este doar un răsfăţat al puterilor. Inclusiv al celei actuale. Avertizam asupra acestui pericol chiar înainte ca domnul Băsescu să recâştige alegerile. Avertismentul de atunci, publicat în Business Standard din data de, 16 noiembrie 2009, îl regăsiţi în articolul „De ce domnul Patriciu preferă politica economică a domnilor Băsescu sau Antonescu. Adică aici.

Reclame


Categorii:Editoriale

Etichete:, , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: