A doua respingere din Schengen


Decembrie 2010. Franţa şi Germania îşi exercită de facto dreptul de veto în privinţa aderării României la Spaţiul Schengen. Imediat, preşedintele nostru
acuză: discriminare! Abuz! Replicile au fost adresate nemţilor şi francezilor care considerau „prematură“ aderarea României şi Bulgariei.

Iunie 2011. UE decide din nou ca România şi Bulgaria să mai stea o tură. De data asta, Olanda „a discriminat“. „Este prea devreme să luăm o decizie acum,
şi s‑ar putea să treacă ceva timp“, a spus Geerd Leers, ministrul olandez aL Imigrării. „Este imperativ ca toate măsurile de reformă judiciară adoptate în
România şi Bulgaria să fie implementate şi ireversibile“, a mai spus Leers. Cu alte cuvinte, Olanda şi‑a exprimat dreptul de veto şi împinge aderarea dincolo
de 2012. Găsiţi vreo legătură între „prematurul“ Germaniei şi Franţei şi „e prea devreme“ al Olandei? Hmmm… sunt sinonime. Deşi au trecut 6 luni. Să
discrimineze şi Olanda? Domnule Băsescu? Domnule Baconschi?

Contextul: în 8 iunie 2011, Parlamentul European a spus că România şi Bulgaria sunt pregătite să intre în Schengen. Prin vot. 24 de ore mai târziu, Olanda
zice nu, şi atrage amânarea. Echivalentul unui mare pumn în dinţi. Care este semnificaţia acestei lovituri? Pentru asta e nevoie de puţină istorie.

Ce este Schengen? Povestea sună aşa: în urmă cu 25 de ani, în oraşul luxemburghez Schengen, cinci state membre ale Comunităţii Economice Europene
semnau un tratat, care avea să conducă mai târziu la crearea spaţiului european fără frontiere, aşa‑numită‑zonă Schengen.

În prezent, avem 25 de state membre ale zonei Schengen (nu toate membre ale UE). Din zona Schengen fac parte trei state non‑membre ale UE: Norvegia, Islanda, Elveţia, şi nu fac
parte cinci state membre ale UE: Marea Britanie, Irlanda, Bulgaria, România şi Cipru.

Pe scurt, zona Schengen înseamnă posibilitatea de a călători pe teritoriul a 25 de state europene, fără paşapoarte. Posibilitate care în acest moment este
amânată pentru români şi bulgari. Votul împotrivă al unui singur stat este suficient pentru ca o naţiune să nu fie primită în spaţiul Schengen, pentru că
este nevoie de unanimitate.

În plus faţă de eliminarea graniţelor interne, aderarea la spaţiul Schengen presupune: reguli comune în privinţa azilului, poliţia are dreptul să
urmărească suspecţii şi peste graniţe, separarea în aeroporturi a cetăţenilor din spaţiul Schengen faţă de ceilalţi pasageri, liste comune de state ale căror
cetăţeni necesită vize, crearea SIS (Sistemul de Informaţii Schengen), care oferă posibilitatea unităţilor de poliţie şi consulatelor să acceseze o bază de
date comună cu persoane „nedorite“, cu urmăriţi internaţional şi cu obiecte furate, eforturi comune pentru lupta împotriva drogurilor.

Vă reamintesc penibilitatea acuzaţiilor şi ameninţările la adresa intereselor economice ale Franţei şi Germaniei formulate de Traian Băsescu, care spunea că,
dacă tot nu suntem primiţi în Schengen, România ar putea să întârzie modernizarea punctelor de frontieră prin achiziţii de la mega‑concernul european EADS. În treacăt fie spus, comenzile României la EADS, deşi sunt de câteva zeci de milioane de euro, înseamnă mai puţin de 0,5% din vânzările anuale ale companiei. Rezultatul ameninţărilor? Off… România mai stă o tură.

De ce? În decembrie dădeam două exemple, relevante pentru Germania şi Franţa. Este un act de discriminare? Depinde ce înţelegem prin discriminare. Iată
definiţia din DEX: „Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe baza unor considerente
neîntemeiate. Sau, a lipsi de egalitate în drepturi, a limita în drepturi“.

Sunt neîntemeiate motivele de amânare a României la spaţiul Schengen?

Întrebarea 1: Faptul că pentru investitorii germani trebuie să intervină Angela Merkel, în urma nerambursării de către statul român a unor sume de peste 130 de
milioane de euro, în timp ce Graţiela Iordache, fost secretar de stat în Ministerul de Finanţe, este acuzată de complicitate la evaziune fiscală de 44
de milioane de euro în favoarea Galaxy Tobacco, este o discriminare pentru investitorii germani?

Întrebarea 2: Faptul că Vinci – „premier groupe mondial de concessions et de construction“ renunţă la autostrada Comarnic‑Braşov, suspectez eu, pe motiv că
şpaga cerută a fost prea mare, din moment ce motivul lansat pe surse din Ministerul Transporturilor este acela că „Vinci nu a găsit finanţare“ (vă daţi
seama dacă primul grup mondial de concesiuni şi construcţii nu obţine finanţare, cum dracu’ de obţin Cocoş, Căşuneanu sau Romstrade), asta este o
discrimianare? Faptul că Cocoşii, Căşunenii, Romstradii câştigă licitaţie după licitaţie pentru lucrări care întârzie constant, depunctate fiind companiile
din Germania sau Franţa, asta este o discriminare? Dar rezilierea contractului cu Colas?

Este evident că Traian Băsescu s‑a dat Cocoş cu ameninţările. Rezultatul? A doua respingere din spaţiul Schengen. Şi acum, gândiţi‑vă şi dumneavoatră: i‑aţi
lăsa lui Igaş Traian măcar portofelul să vi‑l păzească? Dar frontierele? Dar bazele de date ale statelor Schengen? Eu unul nu. Şi nici Uniunea Europeană.

Articolul a fost publicat in revista Moneyexpress

Anunțuri


Categorii:Editoriale

Etichete:, , , , ,

5 răspunsuri

  1. Si ce legatura au Vinci si Cocos si Casuneanu cu Schengen? Asta e problema, ca se joaca murdar de ambele parti. Cei care se ocupa intr-adevar de aderarea la spatiu stau cu temele facute si asteapta telefoane de la niste politicieni mascarici care isi masoara sculele si nu le convine rezultatul.

  2. Interesante punctele de vedere expuse aici asa ca va invit sa mutam discutia in data de 20 iunie 2011, ora 16:00, Sala 111, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Strada Povernei nr. 6 unde va avea loc o dezbatere organizata de Centrul de Cercetare in Comunicare din cadrul Facultatii de Comunicare si Relatii Publice, dezbatere prilejuita de publicarea volumului „Examenul Schengen. In cautarea sferei publice europene” de Alina Bargaoanu.

    Lucrarea de fata analizeaza sfera publica romaneasca intr-un context particular, cel al propunerii de amanare a aderarii Romaniei la spatiul Schengen. Volumul a avut in vedere reflectarea si incadrarea subiectului in mass-media romanesti, perceptia publica si pozitia actorilor politici fata de aderarea Romaniei la spatiul Schengen, dar si prezenta si abordarea subiectului in mass-media din alte state membre UE. Perioada acoperita de cercetarea noastra este 21 decembrie 2010 – 21 ianuarie 2011

    Invitati la eveniment: Leonard Orban, Daniel Daianu, Adrian Cioroianu, Paul Dobrescu.

    Alina Bargaoanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA si autoarea mai multor carti de specialitate.

  3. Domnule Radu Soviani, economia romaniei se tareste ca un melc. O noua criza bate la usa. Credeti ca este indicat sa cumpar un apartament in Bucuresti cu programul Prima Casa?
    Multumesc

Trackback-uri

  1. Radu Soviani: A 5-a respingere din Schengen. Evaziunea de stat. « Blogul galben al lui Gondolin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: