Cristian Popa, BNR: „Dobanzile in Romania sunt normale”. Si despre intarirea francul elveţian


Recent, viceguvernatorul BNR Cristian Popa mi-a acordat un amplu interviu, pentru The Money Channel. Vă invit să vedeţi principalele mesaje transmise de Cristian Popa în interviul de mai jos:

R.S. Vreau să încep cu deficitul de lichiditate pe piaţă, de ce pompează BNR bani?

C.P. Aşa cum comunicăm în repetate rânduri în comunicatele noastre de presă, avem interesul să vedem o gestiune adecvată a lichidităţii în piaţă. Ăsta este cuvântul pe care-l folosim. Avem şi varianta cealaltă în alte comunicate, gestiunea fermă a lichidităţii. Dar acum este vorba despre adecvat, care înseamnă răspunsul la condiţiile în evoluţie ale pieţei. Acum trebuie să ne uităm şi la condiţiile tehnice ale pieţei. Ce s-a întâmplat? Trezoreria acţionează ca un jucător important pe piaţa monetară interbancară. Ea nu numai că injectează lichidităţi, ea şi absoarbe lichidităţi prin încasările de taxe şi impozite. Aceste încasări, la sfârşitul trimestrului de obicei, sunt mai mari. E vorba despre încasări de circa 6 miliarde faţă de vreo 4 în mod normal, lunar. Şi le pun în mişcare cu o întarziere mai mică sau mai mare. De această dată, din diverse motive, ele au fost puse în mişcare ceva mai târziu decât intră de obicei în circuitul normal. Astfel, băncile au început să conştientizeze sfărşitul perioadei de formare a rezervelor obligatorii că vor avea dificultăţi în îndeplinirea acestor obligaţii cu RMU. Drept care, efectul pe care dumneavoastră l-aţi descris, randamentele pe piaţă au început să urce. Nu cred că este cazul să ne alarmăm, este mai degrabă un element conjunctural, este un element căruia noi îi răspundem, asigurând contra-colateral, eligibil titluri de stat în lei sau valută. Aţi văzut că nu facem la cifre enorm de mari. Am preferat să o facem, până acum de două ori în perioada recentă.

R.S. La nivelul ratei de dobândă cheie.

C.P. Sigur că da, nu mă refeream la nivelul de preţ la care facem, ci la volumul pe care-l asigurăm, astfel încât băncile să aibă condiţii adecvate, să facem un management adecvat al lichidităţii. Explicaţia este similară, dacă vreţi, cu ceea ce s-a întâmplat la proporţii mult mai agresive în 2008. Atunci, tot aşa, s-a realizat de către bănci cu oarecare întărziere nivelul RMU şi existenţa lichidităţilor pentru a se face acele schimburi necesare închiderii poziţiilor pe piaţă. Acum situaţia este mult mai calmă, discutăm de o anumită creştere a randamentelor, este foarte posibil ca ele să fi fost influenţate şi de nervozitatea pieţei care domină datorită evoluţiei crizei datoriilor suverane şi în zona EURO, şi în SUA.

R.S. Ca să sumarizăm, deficitul de lei ar fi generat unu de întârzieri ale ministerului de finanţe în a întoarce banii în piaţă?

C.P. Da, e un decalaj mai mare decât cel obişnuit. Care afectează încrederea şi fac ca toţi jucătorii în piaţă să dorească să reţină licihdităţi mai mari decât ar face-o în mod obişnuit.

R.S. Şi al treliea efect, sau a treia cauză ar fi perioada de constituire a rezervelor obligatorii, asta trece.

C.P. Din 24 ale lunii până în 23 ale lunii următoare.

R.S. Asta va trece destul de rapid.

C.P. Va trece, dar pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul ei, deficienţele în a constitui rezervele sunt din ce în ce mai greu de acoperit. De aici rezultă şi dorinţa băncilor de a putea accesa fonduri şi din partea băncii centrale, nu numai din partea altor jucători pe piaţă.

Băncile pot conta pe faptul că dacă au titluri de stat, Banca Naţională le va credita la 6,25%

R.S. Cum aţi defini acastă mişcare a dobânzilor?

C.P. N-aş califica-o ca fiind o discuţie gravă. Aş calfica-o ca fiind un element mai degrabă conjunctural. Ne vom da seama pe măsură ce trece momentul 23 august, întâmplător în această lună, dacă ele se vor menţine sau nu. Părerea mea este că ele se vor mai degrabă corelate cu elementele externe care dau o stare de nervozitate actorilor în pieţe în general. Aţi văzut că direcţia în pieţele noastre de active financiare pe toate nivelurile este dată mai degrabă de ce se întâmplă în Europa şi în SUA.

R.S. Şi atunci o să vă rog să detaliem de ce nervozitatea de afară face băncile să-şi dorească foarte mult Leul şi nu Euro, spre exemplu?

C.P. Băncile doresc lichidatea de care au nevoie pentru a conduce afacerile pe care le derulează. Băncile au nevoie de EURO numai în măsura în care au nevoie să facă plăţi în EURO. În acest moment nu avem foarte multe plăţi de făcut în EURO din partea băncilor. Băncile româneşti, fie ele şi cu capital străin, acţionează în România, şi foarte multe din operaţiuni au nevoie să le facă pe lei.

R.S. L-am ascultat cu foarte multă atenţie pe domnul Guvernator când asigura băncile comerciale că dacă vor avea nevoie de lichidate şi dacă vor avea titluri de stat nu va fi nicio problemă în a oferi lichiditate. Se menţine?

C.P. Se menţine. Dânsul spunea şi altceva. Se menţin inclusiv în contextul unei agravări semnificative a turbulenţelor pe pieţele externe, unde băncile care operează în România ar putea să aibă nevoie de lichidităţi suplimentare dincolo de cele pe care rulajul trezoreriei de zi cu zi le-ar presupune.

R.S. Este scump pentru bănci să se împrumute de la Banca Naţională?

C.P. Nu. Eu zic că 6,25 este o dobândă foarte bună. Discutăm despre operaţiuni de piaţă. Băcile au foarte bine şi posibilitatea de a se duce la Ghişeul Lombard care este bineînţeles mai scump, fiind vorba despre o înfăşurătoare la nivel superior al dobânzilor care trebuie să ghideze şi să fie plafonul dobânzilor în practicarea de către bănci în piaţă, să se împrumute fără niciun fel de întrebări atâta timp cât au o colaborare eligibilă. Acolo este un ghişeu deschis în fiecare zi. Altfel, există operaţiuni REPO care oferă contra-colateral eligibil lichidităţi în piaţă.

R.S. Vorbim practic şi de o finanţare indirectă a deficitului bugetar cu sprijinul băncii centrale?

C.P. Discutăm despre o furnizare normală de lichidităţi pentru ca operaţiunile pe piaţa bancară să funcţioneze. Băncile, în lipsa unei cereri ridicate de creditare, atât în lei cât şi în valută, găsesc puţine oportunităţi de a folosi disponibilităţile lor. Sigur că au un interes să valideze şi titluri de stat. Banca centrală nu face acest lucru. Banca centrală operează cu bănci, ca şi în contrapartidă în piaţa interbancară.

R.S. Băncile plasează dobânda la 6,83 Ministerului de Finanţe, apoi vin cu titlul de stat, îl parchează la BNR şi plătesc doar 6,25. Arbitraj cred că se cheamă.

C.P. Nu. Se cheamă operarea unei pieţe unde există diferenţe de dobânzi. Altfel n-ar avea cum să facă un profit. Ştiţi că profitul se poate face din operaţiunile bancare ca atare, deci rata la depozite este mult mai ieftină bineînţeles decât cea care se încasează la credite. Minus comisioane şi cheltuieli de operare rezultă un profit bancar. Se poate face, mai ales cum vedem în aceste momente şi nu mă refer numai la România, operaţiuni de trezorerie.

R.S. Deci băncile pot conta pe faptul că dacă au titluri de stat, Banca Naţională, dumneavoastră, domnul Isărescu, le veţi credita la 6,25.

Le credităm la dobânda care este funcţională, dobânda de politică monetară existentă, cred eu cu multă acurateţe şi sper că suntem citiţi ca atare: adecvat, care înseamnă implict şi această asigurare de lichidităţi când piaţa o cere şi ferm atunci când vrem să arătăm că deşi piaţa ar putea să aibă un apetit mai mare, vom încerca să inducem un anumit curs dobânzilor interbancare, fapt ca acestea să se apropie cât mai mult de dobânda de politică monetară.

R.S. De sus în jos sau de jos în sus?

C.P. De jos în sus. Nu este cazul acum. Dar au fost momente când decartul a fost considerabil între dobânzile din piaţa bancară şi cea de politică monetară. Atunci ideea unei gestiuni ferme a lichidităţii a vrut să sugereze şi această convergenţă într-un timp oarecare.

Francul elveţian nu este un pericol pentru România

R.S. Prin urmare, având în vedere această situaţie de pe pieţele internaţionale, când estimaţi că se va încheia?

C.P. Asta n-aş putea să vă spun, pentru că în acest moment nimeni nu contemplă o revenire la momente extrem de calme pe piaţa internaţională. Evenimentele se succed cu repeziciune foarte foarte mare, şi avem două probleme grave de rezolvat pe termen scurt. Criza datoriilor suverane, şi nu spun numai în zona Europa, avem şi alte ţări în afara zonei euro care implementează măsuri extrem de serioase de consolidare fiscală. Acelaşi proces este şi în Statele Unite, unde emoţiile au fost extrem de mari la începutul acestei luni, dar s-au rezolvat prin reducerea rating-ului de la triplu A la o treaptă mai jos.

R.S. Înainte de ajunge la inflaţie, cum citiţi dumneavoastră această reducere de la triplu A la doi de A?

C.P. Cred că s-a şi exagerat puţin, că s-a făcut tam-tam până la momentul respectiv, pentru că s-a spus Gata s-a terminat cu noi!. Este o exprimare foarte foarte clară a două lucuri: În primul rând, ca economie importantă, nici economia SUA nu este ferită de nevoia de a-şi pune ordine în conturile naţionale şi de a rezolva structural şi într-o manieră sustenabilă această problemă a datoriei. Iată că şi acolo se pune această problemă. În al doilea rând, aţi văzut că randemantele după această mişcare unilaterală la Standard& Poor, neurmărită de celelalte agenţii importante de rating, Fitch şi Moody’s, au scăzut, pentru că temerile investitorilor au fost suficient de mari. Mulţi dintre aceştia au dorit să se expună dolarului mai mult decât altor monede. În special cei care nu aveau hârtie americană au vândut şi au plasat banii în obligaţiuni ale trezoreriei americane. Asta înseamnă încă o întărire a ideii că dacă eşti monedă rezervă, ai ceva mai mare uşurinţă în a te finanţa pe termen scurt, dar nu ai aceeaşi uşurinţă garantată pe termen lung. Rezervele cumulate ale băncilor centrale din lume sunt cam de 10 trilioane. Din astea, trei triloane le are China. Este greu de crezut că pe termen scurt vom asista la o diversificare foarte importantă care să conducă la o reducere masivă a expunerii faţă de SUA. Dar este la fel de greu de crezut că dobânzile în SUA vor rămâne nemodificate sau foarte joase, dacă problema nu este rezolvată şi mă refer la cea a datoriei suverane într-o maneieră convingătoare pentru pieţele internaţionale.

R.S. Şi totuşi avem un semnal din partea şefului FED. Doi ani de-acum încolo vom rămâne cu dobânzile la minim.

C.P. Da, pentru că în SUA problema creşterii economice este una cu o soluţionare întârziată. Indicatorii nu ne demonstrează o revenire în forţă a creşterii economice acolo. Nu vedem nici în Europa dezvoltată acest lucru şi ne afecatează şi pe noi. Într-o economie deschisă ca cea a României, această trenare a cererii pentru exporturile noastre se manifestă.

R.S. Am avut francul elveţian cu o volatilitate excesivă, tradusă în final în maxime istorice. Există pericole pentru România? Cum vedeţi această apreciere?

C.P. Din fericire, nu este un pericol. Dacă ne uităm la cifre, ponderea creditelor în franci elveţieni din totalul credit către sectorul privat în România este sub 7%. Este 6,8% în iunie. Mai mare decât asta este doar pentru populaţie. Totalul creditelor populaţiei este de 13%. Cifrele pe care le avem în Austria, în Ungaria, în Polonia sunt mult mai decât acestea. Deci nu spun că oamenii care au luat credite în franci elveţieni nu resimt o durere în acest moment. În Ungaria avem entităţi guvernamentale locale, primării, municipalităţi care s-au împrumutat în franci elveţieni şi care acum au deschis discuţii cu creditorii pentru a refinanţa aceste datorii.

R.S. Acesta este un moment bun pentru refinanţare? Vă întreb ca bancher.

C.P. E un moment în care multă lume doreşte acest lucru şi ca atare dacă ai capacitatea de partea cealată să refinanţezi, bănuiesc că vei face dobânzi sau costuri care să fie atractive pentru tine care faci refinanţarea. Ce vreau să vă spun este că noi am ocolit acest moment, am fost, cred, extrem de vocali, în a spune că nu e bine să se împrumute în general în EURO pentru că avem o problemă macroeconomică şi una de stabilitate financiară incipiente în perioada de boom, dar am fost poate mai auziţi când am vorbit împotriva francului elveţian ca monedă de împrumut. Era foarte simplu să vedem atunci că dobânzile foarte scăzute şi curusul francului nu aveau cum să reziste faţă de mersul economiei în 20-30 de ani. Trebuiau să revină către o medie. Acum au trecut dincolo de acea medie. Preocuparea maximă nu o avem noi ci o are banca centrală din Elveţia. Îi înţeleg pentru că nu este foarte uşor. Intervenţiile lor pe piaţa valutară nu au avut un efect mare. Au fost ineficiente şi ştim că o întreagă literatură despre intervenţiile pentru schimbarea parităţii Yen-Dolar în anii 80 care au demonstrat că s-au cheltuit sume imense pentru acele momente, fără rezultate notabile. Deci aici este vorba despre altceva. Despre lichidităţi, şi despre dorinţa investitorilor cuprinşi de teamă în momentul în care văd evoluţii neplăcute şi în zona euro şi în sua de a se refugia în monede alternative. Foarte multe din ţările emergente nu sunt pieţe foarte foarte lichide, deci sunt jucate în mare parte. Dar francul elveţian este o monedă alternativă care oferă ceva confort. De asta s-au repezit cu toţii şi asta crează o problemă mare Elveţiei. Am mai avut problema asta în 77-78, când acelaşi lucru au vrut să- facă pentru a scădea faţă de marca germană. Atunci au aplicat inclusiv un fel de penalităţi pe depzite, celebrele dobânzi negative.

R.S. Ca să închei acest subiect, ar fi recomandabilă soluţia Ungariei de plafonare a nivelului de depreciere al francului?

C.P. Nu cred, acolo nu mai e vorba de plafonare, ci de un respiro dat debitorilor în sensul că diferenţa faţă de nivelul arbitrar ales pentru paritate este pusă într-un alt cont, capitalizată şi se plăteşte după o periaoadă de graţie. Nu scapă de plata respectivă, pur şiu simplu se reeşalonează plata unei părţi din acel principal. Marea întrebare este: ştie cineva unde se va duce paritatea Franc-Euro sau Franc-Forint de exemplu? Eu unul, nu. E clar că aici sunt lichidităţi extrem de importante care pot da un răspuns. Dar nimeni nu le poate estima cu precizie în acest moment.

R.S. Soluţia aparţie categoriei băncilor comerciale, bănuiesc că ele pot să facă asta.

Nimeni nu interzice acest lucru. Noi am spus de la început că dacă băncile comerciale şi clienţii lor, debitorii în franci elveţieni, doresc, pentru soluţii de refinanţare a creditelor existente în alte monede, pot face acest lucru. În euro, în leu, dar acestea trebuie să fie benevole de ambele părţi.

Politica monetară corectă şi anul agricol bun: elemente ce duc la o inflaţie mai bună

R.S. Trecem la subiectul inflaţie. nu mai pot să vă tachinez ca de obicei, pentru că este pe locul 2 ca cea mai mare rată a inflaţiei din U.E. Guvernatorul BNR citeşte această evoluţie în modul următor: Datele privind inflaţia au început să arate mai bine. În primul rând, de ce arată mai bine?

Arată mai bine din două motive: Cel pe care îl vedem mai pregnant este cel al scăderii semnificative a preţurilor alimentelor volatile, deci legume, fructe şi ouă. Este o recoltă bună. Avem motive să credem că acest fenomen nu a marcat numai luna iulie, ci se va manifesta şi în august şi în septembrie, cam acestea sunt cele trei luni în care vedem o evoluţie bună, nu ştiu dacă va fi tot o deflaţie la produsele alimentare volatile. Nu am cum să ştiu acest lucru. Dar vom vedea în cifre. S-ar putea, având în vedere evoluţia favorabilă a preţurilor la alimentele volatile să vedem, cu un decalaj, produse alimentare prelucrate, care au o pondere importantă din COR2 ajustat, din inflaţia de bază, scăzând şi ele faţă de perioada la care le comparăm, la 12 luni anterioare.

R.S. Aţi precizat dumneavoastră că ceea ce intră, materia de bază pentru alimente e ceva mai ieftin, dar ceea ce iese este, pentru moment mai scump.

Pentru cele prelucrate nu se raportează la produsele alimentare volatile din acest moment. Ce este prelucrat este o conservă sau mezeluri, sau brânzeturi care au fost făcute cu materiile prime de acum 3-6 luni, deci este normal să aşteptăm circa 3 luni, poate mai mult. Către sfârşitul anului vom avea o manifestare şi în aceste preţuri, a faptului că alimentele volatile au scăzut foarte mult, ca preţ, în iulie.

R.S. Sunteţi convins că se va transmite acest efect?

Sper că se va transimte acest efect, nu putem să avem niciun fel de garanţie, dar ăsta este mersul firesc al lucrurilor. Având în vedere cererea relativ constrânsă pe care am văzut-o până în prezent, mă aştept ca producătorii şi comercianţii de alimente prelucrate să dorească să aibă nu numai o marjă de profit în creştere, ci să şi transmită o parte a acestei marje, prin reduceri de preţuri către consumatori, ca să consolideze cererea şi să lăregască piaţa.

R.S. Mă uitam la combustibil şi vedeam în ultimele 12 luni 0,5% creştere preţului combustibilului în UE, la noi 11%.

Este o cifră într-adevăr frapantă. La combustibil trebuie să fac următoarele remarci: În primul rând, ştiţi că nu este o singură instanţă, au fost mai multe dăţi în care, am vorbit despre aprecierea în acel moment a Leului faţă de Dolar, pentru că dolarul este piaţa importantă pentru petrol la nivel mondial. Am sperat că acest lucru se va transmite în preţurile interne. N-am văzut acest lucru nici din punct de vedere al boom-ului, scăderea preţurilor atunci când au fost aprecieri. Nu vreau să intru într-o polemică cu cei care operează pe această piaţă, am discutat cu ei.

R.S. Nu intraţi, dar iniţiaţi-o, vă rog. Reiniţiaţi-o.

Fiţi convinşi că am făcut-o, mi s-au explicat diverse lucuri, îi las pe domniile lor să revină cu argumentele respective. Ce vreau să vă spun este altceva. Acum, în ciuda acestor cifre, mai slabe de creştere economică, în economia dezvoltată, deci şi în SUA, şi în Europa, nu vedem preţul petrolului în creştere.El se află la niveluri care nu sunt compatibile cu o creştere foarte foarte slabă economic. Este în mare parte efectul unei importanţe crescute a economiilor emergente mari: asiatice şi latino-americane, care au consum şi care au deja creştere economică mai promiţătoare. Nu avem un motiv internaţional, altul decât variaţia de curs, deşi am putea aştepta, dacă ne uităm la fundamentele economice în alte ţări.

R.S. Care ar putea fi motivul pentru care atunci când toate preţurile cresc, la noi cresc mai mult decât în altă parte şi atunci când toate preţurile scad, la noi scad mai puţin decât în altă parte?

Asta este semnul unei pieţe segmentate şi a unei nevoi de creştere a concurenţei pe pieţe. Noi am avut o experienţă să spunem vizibilă cu preţul uleiului comestibil unde, inclusiv după intrarea în UE am avut preţuri foarte mari la ulei, deşi era relativ simplu şi fără taxe vamale, cu tot cu taxele de transport să imporţi ulei din ţări care aveau excedente sau care aveau preţuri mai bune ca în România, de exemplu Ungaria, Bulgaria sau pentru segmentele de consumatori mai prospere, Italia, Spania, Grecia. Nu s-a întâmplat acest lucru decât cu întârziere de 1 până la 2 ani.

R.S. Să fie lipsa de funcţionalitate a economiei? Să fie sectoare nerestructurate? să fie monopol sau cvasimonopol?

Exemplul pe care l-am dat cu uleiul de gătit nu este monopol. Probabil că este vorba de un lanţ de propagare mai lentă a semnalelor dinspre consumator către producător şi comerciant, către detailist.

R.S. Aş vrea să vă întreb acum şi să-mi răspundeţi foarte bine dacă inflaţia arată mai bine în principal, pentru că politca monetară a fost cea corectă sau pentru că anul agricol a condus la o scădere de preţuri.

Eu cred că amândouă, pentru că dacă ne uităm puţin, inflaţia nu este un lucru care se întâmplă acum. Este un flux de informaţie dacă vreţi sau un proces pe care îl fotografiem lună de lună şi ne uităm la 12 luni anterioare. Foarte mult a contribuit recolta bună. Iar ea nu este un produs sau un merit al politicii monetare, este un epsilon într-o ecuaţie la sfârşit care se întâmplă sau nu. E foarte bine că nu am avut recolte proaste în 2009 şi 2010 care au compensat. Avem acum una mai bună care ne ajută în plus. Ce-a făcut politica monetară este important, dar nu cred că se vede pregnant acum. Politica monetară a reuşit într-un ciclu dificil, început în iulie 2010 să nu avem efecte de runda a doua propagate prin nivelul de anticipaţii la nivelul tuturor preţurilor. Deci a reuşit să prevină aceste efecte. A fost ajutată bineînţeles şi de faptul că cererea în masă persistă negativ. Faptul că noi nu am tăiat dobânzile, spunând că economia are o creştere foarte slabă. Nici nu le-am crescut, pentru că dacă le-am fi crescut, validam anticipaţia inflaţionistă mai mult. Ne-am menţinut fermi, cum spunea Guvernatorul, ca la Stalingrad am rezistat. Cred că asta a însemnat foarte mult. Deja începem să fim preocupaţi pe termen foarte foarte scurt şi nu mai vedem aceste efect. Cred că am avut înţelepciunea în consiliul de administraţie să nu mişcăm dobânzile din mai 2010 până în prezent. Pe termen mediu rămânem în continuare preocupaţi de riscuri, care mai degrabă arată o inflaţie mai mare decât cea din scenariul de bază. Aceasta este balanţa riscurilor înclinată în sus.

Două tentaţii mari: renunţarea la dobânzi sau întărirea politicii monetare?

R.S. Revenind la aceste riscuri şi la preţurile administrate, bănuiesc că aceasta este o temere principală pentru inflaţie, dar înainte vreau să vă întreb ceva. Aţi spus că aţi avut înţelepciunea în consiliul de administraţie să rezistaţi tentaţiei de a renunţa la dobânzi, dar opiniile sunt foarte împărţite. Unii spun că dobânda trebuie dusă în sus, să lupte cu inflaţia, alţii spun că dobânda trebuie dusă în jos pentru ca economia şi creditarea să se deblocheze. Înţelepcinea de a rezista cărei tentaţii?

C.P. Înţelepciunea de a rezista ambelor tentaţii. Ar însemna să intru mai mult decât avem obiceiul în discuţiile respective, dar daţi-mi voie să discut ca macro-economist. Şi atunci vă pot spune aşa: Manualul de politică monetară spune foarte clar dacă este şoc de cerere care duce la inflaţie crescută, trebuie crescută dobânda. Dacă este şoc de ofertă şi noi ce-am avut a fost o colecţie fiscală cu oferte asupra ofertei, nu trebuie crescută dobânda. Doar dacă nu există ofertă de runda a doua. Efectele de runda întâi se vor întâmpla oricum. N-ai cum să le contracarezi, nu ai ce să dai în jos. Cărei componente din coşul de consum îi faci deflaţie ca să le reduci pe celelalte care au TVA-ul majorat? N-ai ce. N-ai pe ce buton să apeşi ca să scadă nivelul mediu. Într-o economie a cărei refacere la nivelul lui iunie-iulie 2010 nu era neapărat vizibilă, ar fi însemnat să complicăm şi mai mult problemele. Mai avem un motiv esenţial: O bancă centrală poate majora dobânda ca să lupte cu inflaţia, dacă şocul e de cerere şi dacă această majorare se transmite în dobânzile cu care operează piaţa. Dacă ea se transmite în dobânzi la depozit astfel încât oamenii să-şi dorească să economisească mai mult şi respectiv în dobânzi mai mari la credit astfel încât să se ia mai puţin credit, de aici rezultând restrângerea cererii. O parte pentru că cererea solvabilă se diminuează prin economisiri mai importante şi o parte pentru că nu mai există creditul să solvabilizeze în plus cererea noţională. Ştim foarte bine această chestie. Noi nu avem o transmisie, pentru că cererea şi oferta de credite erau la momentul respectiv extrem de slabe şi s-au menţinut moderate slab de-a lungul întregii perioade până mai recent.

R.S. Aş vrea să vă întreb şi dacă aţi avut înţelepciunea de a rezista sugestiei făcute de FMI prin Jeffery Franks de a întări politica monetară?

Exact asta s-a întâmplat. În sensul condiţiilor monetare reale care includ dobânda reală de politică monetară, aceasta s-a întărit. Inflaţia scăzând, dobânda s-a întărit foarte mult. Dacă ne uităm, 6,25 era negativă în termeni reali acum câteva luni. Acuma este pozitivă în termeni reali. Avem bănci de investiţii care sugerează că este prea puternic pozitivă. Cred că ştim foarte bine ce avem de făcut acolo şi că nu întâmplător am spus că nu este momentul unei contemplări a unor reduceri de dobândă.

R.S. Politica monetară este mai tare în acest moment decât era în urmă cu 3 luni.

C.P. Ea s-a întărit dacă ne uităm la reducerea în termeni reali. Când inflaţia scade, cursul în termeni reali se apreciază mai puţin decât o făcea înainte. Condiţiile monetare în sens larg în termeni reali s-au întărit prin scăderea inflaţiei.

R.S. Prin această decriptare, mă lămuriţi şi pe mine de ce Jeffery Franks dădea senzaţia că nu mai avem nevoie de întărire.

J.F. Dacă vedem cifre negative peste cel care vin de la TVA, acesta va fi un semnal că poate nu trebuie să se întâmple în următoarele luni o creştere a dobânzii Băncii Naţionale. Ne vom uita la cifrele pe iulie şi august. Să spunem că vom solicita băncii să rămână vigilentă, să aibă un ochi scrutător şi să fie gata dacă e necesar să ridice rata. Dar trebuie să ne concentrăm mai mult pe 2012 şi pe inflaţia din 2012 la această etapă. Pentru că nimic din cea ce face Banca naţională acum nu va afecta inflaţia luna viitoare. Este vorba de o perioadă de timp care trebuie să treacă.

R.S. Aşadar avem încă o lună, luna iulie de scădere a preţurilor faţă de luna precedentă. Este în acord cu dorinţa FMI-ului de a vedea o netă majorare de dobândă dacă rata inflaţiei scade?

C.P. Dânşii au vorbit de o întărire a politicii monetare, un bias de întărire. Ştiţi că acest lucru se poate realiza şi prin convergenţa dobânzilor din piaţă cu cele de politică monetară. iată că acum asistăm la un asemenea eveniment, fără să ne dorim neapărat. Dar piaţa mai livrează şi episoade de genul acesta. Din câte ţin minte această declaraţie a fost făcută şi fără să avem cifrele pe iulie disponibile.

R.S. De la întâi august.

C.P. Exact, deci ele au venit cam cu 10 zile mai târziu. Pentru moment n-aş vrea să pun cuvinte în gura domnului Franks dar vreau să spun că noi avem condiţii monetare adecvate evoluţiei pe care o avem. Separearea pe care o fac eu este între termen scurt, unde nu cred că avem o dilemă asupra adecvării condiţiilor monetare şi evoluţia inflaţiei în 2012 în funcţie de balanţa riscurilor, în funcţie de cum se materializează sau nu aceste riscuri. Acolo avem o prognoză de 3,5 marginal mai jos decât cea pe care o aveam anterior. Nu este obiectivul nostru, dar este un bun semn al modului în care evoluează condiţiile interacţiunii cerere, ofertă şi anticipaţiile. Dacă este conform prognozei noastre, inflaţia de bază se menţine sub 3%. Ea este totuşi ceva mai mare decât era înaintea episodului de majorarea a TVA, inclusiv pentru că anticipaţiile în România sunt un ameste de privire în viitor şi privire în trecut. Până nu vom avea nişte cifre de inflaţie care să scoată cu totul efectul de bază al majorării TVA, cred că nu vom asista la o corecţie a anticipaţiilor. Ele pot fi şi o consecinţă a reflectării unei anticipaţii, a unor şocuri de ofertă succesive. N-am avut numai TVA-ul. A fost la începutul anului şi vorba despre preţurile la alimente şi la alte materii prime la nivel global. Ţineţi minte cam care era discursul tuturor băncilor centrale de la Stanley Fischer la Banca Centrală a Israelului. Cât de mult se vorbea despre vigilenţă şi despre ameninţarea acestor preţuri volatile şi creşterii a materiile prime. Situaţia este mai bună pentru moment, asistăm la moderări de inflaţie cam în tot universul pieţelor emergente, în ceea ce priveşte impactul asupra acestor preţuri volatile.

R.S. 4,6% Proiecţia de inflaţie pentru finalul acestui an. Include acel 0,6% impact din partea preţurilor administrate pe care mi le-aţi spus data trecută?

C.P. Era 0, 5%, măsurarea impactului din partea eliminării subvenţiei la energia termică. Acela rămâne în scenariul nostru de risc, pentru că nu avem în acest moment informaţii certe despre momentul implementării şi despre magnitudinea aceastui element. Noi suntem consecvenţi cu noi înşine. În acest caz probabil că se va materializa. Nu avem informaţii nici despre ce va însemna nivelul subvenţiilor pe care le pot acorda în continuare, în funcţie de posibilităţi, entităţile locale. Şi mai ales despre acest means-targeting, această ţintire în funcţie de nivelul veniturilor, de posibilităţi materiale, care probabil că va fi implicat. Este foarte posibil ca o mare parte a populaţiei, cei cu venituri reduse să beneficieze de ajutoare pentru compensarea acestei creşteri de preţuri din partea autorităţilor locale sau centrale.

Dobânzile din România sunt normale

R.S. Cuantificaţi cum se întâmplă în Bucureşti scumpirea sau majorarea facturilor din timp, pentru a nu fi un şoc în iarnă. Se vede asta în inflaţie? Ne putem aştepta la nişte paşi mai mari?

C.P. Probabil că vom vedea în momentul în care această energie termică începe să fie facturată. De obicei este în timpul lunii noiembrie. Atunci va fi acest efect. Noi nu le lăsăm deoparte dar suntem consecvenţi cu noi înşine pentru că avem această balanţă a riscurilor care conţine o multitudine de scenarii. În momentul în care facem analiza avem scenariul de bază pe care îl comunicăm. Mai departe comunicăm natura riscurilor, avem o discuţie şi în comitetul de politică monetară, un task force înaintea lui în consiliul de administraţie cu privire la dimensiunea acestor riscuri. V-am dat un singur exemplu cam cât credem noi. Întâmplător este şi cifra pe care cei de la echipa FMI-ului o au evaluată că va avea ca potenţial impact eliminarea completă a subvenţiilor.

R.S. Numai că scenariul lor de bază este cel care include acel 0,5 peste 5%.

Am mai fost întrebat care este diferenţa dintre cifrele dumnealor şi ale noastre. Ei au lucrat cu un scenariu de bază care încorporează deja acest efect. Noi am avut discuţii foarte îndelungate în consiliul de administraţie şi am considerat că este bine să comunicăm explicit, inclusiv estimarea pe care o avem cu privire la acest impact asupra IPC. Dar să-l menţinem pentru moment consecvenţi cum am spus cu metodologia noastră, în scenariile de risc.

R.S. Ar atrage vreo modificare de conduită de politică monetară manifestarea acestui senariu de risc?

Dacă ar fi singurul, nu.

R.S. Dacă ar fi alte preţuri administrate?

Mă puneţi într-un alt univers în care n-am cum să va spun cum am reacţiona. Ar fi nevoie de o dezbatere în task force, în CPP şi în consiliu, ca să iasă 3 paşi care implică nişte echipe şi fără de care răspunsul meu ar fi incomplet.

R.S. Atunci nu mai insist şi trec la o altă întrebare, găsesc o formulare extrem de interesantă în raportul asupra inflaţiei. Formularea este următoarea: Incertitudinile datorate de criza datoriile suverane şi atenuarea relativă a presiunilor inflaţioniste impun normalizarea într-un ritm mai lent a dobânzilor aferente zonei Euro în comparaţie cu proiecţia anterioară. Pe ce nivel de rate de dobândă din zona Euro contaţi şi ce ar însemna o normalizare a dobânzilor în România?

Noi suntem normalizaţi. Eu cred că sunt normale, pentru că la normalizare ne referim la ceva de dumneavoastră nu aţi menţionat aici. Cam cât ar trebui să fie dobânda, dacă ea ar fi cea prezisă de regula Taylor? Care leagă dobânzile de diferenţa între un steady-state, un nivel de echilibru şi creşterea din faza respectivă a ciclului sau între inflaţia din steady-state şi inflaţia existentă în acel moment. În România noi suntem puţin deasupra dobânzilor, în funcţie de regula Taylor. Depinde la ce vă uitaţi cu mai multă asiduitate, la creştere sau la inflaţie. Banca centrală europeană este cu dobânzile foarte joase încă foarte joase. Dacă vă uitaţi la inflaţia de 2 şi ceva la sută din zona euro, ea nu cere dobânzi conforme cu ele din acest moment. Acele dobânzi sunt practicate deoarece creşterea economică din zona euro este una care îşi revine cu o anumită lentoare şi care a surprins semestrul 2 sub nivelurile pe care le preconizau analiştii.

R.S. Şi ultima întrebare: Cum citiţi această creştere economică de 0,3 faţă de tremestrul similar de anul trecut sau 0,2 faţă de precedentul. Cum citiţi dumneavoastră, Banca Centrală?

Nu este ceva cu totul neanticipat. Am văzut şi spuneam de la început că nu contăm pe componentele cererii interne, pe investiţii sau pe evaluarea consumului în prima parte a anului 2011, le vedem întâmplându-se către sfârşitul anului 2011, începutul anului 2012. Ceea ce a rămas este cererea externă. Ea se prezintă bine, numai că noi vindem în special Uniunii Europene. Avem 70% din comerţ pe exporturi şi importuri sunt cifrele similare, cu zona U.E., în special cu Germania. Italia este un alt partener important. Sunt ţările majore afectate de această încetinire a creşterii. Am văzut o încetinire mai mare a exporturilor din motive conjuncturale. În special cele auto, pentru că microporcesoarele de sorginte japoneză au avut amânări în livrări datorită catastrofei de la Fukushima. Vedem o altă încetinire, cel puţin în cifrele de comerţ exterior în iunie. E greu să spun dacă aceasta va fi sau nu tendinţa de acum încolo. Probabil că nu vom reveni la ritmurile alerte din primele 3-4 luni ale anului. Ne vom stabiliza undeva pe aici. Nu cred că va avea loc, dacă nu se întâmplă ceva major în zona Euro.

R.S. Ultima întrebare pe scurt. Fără contribuţia agriculturii care a fost foarte bună în acest trimestru, riscăm reintrarea pe pantă negativă?

Nu. Cred că ne uităm la cifre extrem de mici, pozitive. Dar cu agricultura ar trebui să vedem cifre mai bune în semestrul 3 şi 4 ale anului curent.

R.S. La finalul anului mai bună prognoza acum sau mai rea, după ce am văzut cifrele pe trimestrul 2?

Cred suntem în continuare de o parte şi de alta a unui 1,5. Dacă mă întrebaţi, mai degrabă aş spune ca opinie personală că vom fi puţin sub 1,5 dar nu la mare distanţă faţă de această cifră.

R.S. Vă mulţumesc foarte mult domnule viceguvernator, din păcate şi această emisiune cu dumneavoastră a trecut foarte rapid.

Anunțuri


Categorii:Stiri

Etichete:, , , , , ,

1 răspuns

  1. O STIRE CARE TREBUE ASCUNSA ROMANILOR.
    STERGETI SI BANATI CU CURAJ !

    500 AGENTI ROMANI TRIMISI DE BASESCU LUPTA IMPOTRIVA REBELILOR CNN: 5 MERCENARI ROMANI LUATI PRIZONIERI
    -Marc Ginsburg, former U.S. ambassador to Morocco told CNN: ‘First and foremost he (Gaddafi) has security support from Sudan and Pakistan and his intelligence advisers have received significant intelligence support from former KGB officials who were part of the Eastern Bloc countries such as Bulgaria, Romania.
    Libyan leader Muammar Gaddafi is using mercenaries from Romania to attack rebels in Tripoli , claims Arab newspaper Ashark al-Awsat, quoted by Jerusalem Post.
    According to Michel Koutouzis, a leading criminologist whose French-registered consulting company does research for EU and UN institutions, as many as 500 Romanian mercenaries and agents have also joined the colonel’s ranks.
    Robert Horvath for Nipon Press

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: