Cum privatizează pe ascuns guvernul autostrazile Romaniei


Într-o dezbatere insipidă despre cine este de vină că România va rata pentru a 7-a oară aderarea la Schengen, la care se adaugă impresia faptului că TAROM merge prost pentru că Traian Băsescu se dă cu un Airbus a cărui întreținere costă foarte mult, totul în contextul – cum împărțim România în regiuni, riscă să scape neobservată cea mai importantă știre a momentului: guvernul privatizează – de facto – autostrăzile României, într-o modalitate transparentă și păguboasă.

Ați auzit cumva acest anunț? Că guvernul scoate la vânzare autostrăzile României? Dacă nu l-ați auzit este pentru faptul că intenția este ascunsă într-un proiect care se numește ‘‘centura de sud a Capitalei’’. Sau într-un slogan de genul ‘‘demarăm parteneriatul public privat’’. În fapt, acesta este cel mai mare contract care va fi semnat de domnul Ponta în calitate de premier al României, și probabil cel mai păgubos. Prin acest contract, domnii Ponta și Șova vor încredința gratis cei 300 de kilometri de autostradă care s-au construit din bani bugetari (peste 3 miliarde de Euro), pentru nimic, unui rege al asfaltului sau unei companii internaționale.

Sunt mai multe lucruri dubioase aici: modul, prețul, netransparența.

Modul: oficial, compania de autostrăzi scoate spre concesiune (parteneriat public-privat), centura de sud ca capitalei (o porțiune de 48 de kilometri care se construi în parteneriat public privat). Aici este prima dezamăgire, în condițiile în care guvernul și-a asumat să facă toate cheltuielile de infrastructură care sunt posibile din bani europeni, nu din bani publici. O să îmi spuneți că parteneriatul public privat reprezintă o chestiune de finanțare privată. Da și nu. Da, pentru că în cazul unei astfel de lucrări privatul proiectează, construiește, finanțează, operează și întreține tronsonul respectiv (și mă refer la cei 48 de kilometri), urmând ca după o perioadă de operare (în care compania privată își va recupera, teoretic, banii prin introducerea de taxare pe autostradă), segmentul respectiv de drum să revină la stat. Experiența construcției de autostrăzi în parteneriat public privat din Ungaria arată că o astfel de lucrare costă extrem de mult printr-un astfel de mecanism, șoferii evită autostrăzile scumpe, iar în final statul ajunge fie să subvenționeze privatul fie să naționalizeze autostrazile. Pe scurt, un astfel de parteneriat public-privat nu funcționează.

Prin urmare, statul s-a gândit să îi ofere el finanțarea privatului, care va primi în schimb doar profiturile. Printr-o modalitate dubioasă, contractului de 48 de kilometri (centura de Sud) i se adaugă în anexă tot ceea ce înseamnă autostradă finalizată în România, respectiv 106 kilometri din autostrada București-Pitești și alți 201 kilometri din autostrada București-Constanța. În total, 307 kilometri de autostradă pentru construcția cărora statul a cheltuit din 1972 de când a fost inaugurată autostrada București-Pitești până în prezent, undeva între 3 și 5 miliarde de Euro. Atenție, aceste tronsoane au fost construite cu bani din taxe și impozite locale. Prin urmare, aceste tronsoane trebuie să fie gratuite, exact ca în Germania (unde a existat același mecanism de finanțare și doar camioanele peste 12 tone plătesc vinietă). În plus, întreținerea lor are și sursă de finanțare – prin rovinieta plătită de toți posesorii de automobile.

Prețul: Valoarea contractului este estimată la 2,57 miliarde de Euro (cu tot cu TVA). Întrucât presupunem că cea mai mare parte din această sumă este alocată pentru centura de sud de 48 de kilometri (introducerea unui sistem de taxare, bariere, camera video pe cei 307 kilometri care se doresc a fi făcuți cadou costând sub 100 de milioane de Euro), vedem că Guvernul României, domnul Ponta, domnul Șova sunt pe cale să încredințeze contractul care va conduce la cel mai scump kilometru de autostradă din lume: 51 de milioane de Euro/kilometru. Și asta într-o țară care a agreat faptul că la câmpie se poate construi un kilometru de autostradă pentru 6 milioane de Euro (standard de cost). Adică de 8 ori mai ieftin. În condițiile în care statul estimează prețul unui kilometru de autostradă la 51 de milioane de Euro, aveți și primul răspuns pentru care domnii Ponta și Șova nu apelează la bani europeni pentru asta și preferă să transfere netransparent și păgubos cei 307 kilometri de autostradă construită din taxe, la bani de semințe (bariere și cuști de taxare) în administrarea unui privat.

Alăturarea operării și întreținerii autostrăzilor A1 și A2 pentru un banal contract de concesiune în vederea construcției de 48 de kilometri de centură reprezintă de fapt oferirea finanțării și unui mega-profit garantat viitorului câștigător.

Și acum, cine va fi viitorul câștigător? Sunt patru ofertanți: Stravia Sud (care include Strabag, Vinci, Aktor), Astaldi (care îi include pe prietenii domnului Băsescu – Euroconstruct trading 98, Tehnostrade și Spedition UMB (domnul Umbrărescu) și asociarea Impregilio & Salini. Din punctul meu de vedere, cele mai mari șanse în vederea unei încredințări directe le are prima ofertă (austrieci+francezi+greci). Am un grad de certitudine ridicat că recentele vizite ale premierului în Franța și Austria au legătură cu promisiunea câștigării de către respectivul concern a contractului respectiv (practic trecerea în domeniu privat al profitului operațional rezultat dintr-o investiție făcută din taxe și impozite locale). Pun acest aspect pe demersul domnului Ponta care, pentru a nu mai fi etichetat drept plagiator, pucist, persoană care nu respectă statul de drept, pupă toate mâinile care i se oferă și la rândul lui, oferă orice. Chiar și autostrăzile construite cu miliarde Euro, în zeci de ani, le oferă la preț de bacșiș. Dacă doriți, această privatizare de facto a autostrăzilor României este ceea ce a reprezentat privatizarea Petrom pentru domnul Năstase: o privatizare care nu a ținut cont de valoarea reală, cu redevențe mizerabile, din care investitorul și-a recuperat într-un an toată investiția. Restul în ultimii 8 ani a fost profit net externalizat și decapitalizare a economiei românești. Este exact aceeași rețetă.

NOTĂ: Articolul a fost publicat în luna MARTIE 2013, în revista Money Magazine. Între timp, dezbaterile insipide s-au mutat de la cine e de vină pentru respingerea din spatiul Schengen si aeronava cu care se da Traian Băsescu spre o pace edificatoare (cardasie pe fata) între domnul Basescu și premierul său, la care se adaugă indivizi gen Șova. Zgonea sau Dragnea(bucuroși că îi primește șeful șefului lor la Cotroceni). Ceea ce vă avertizam explicit în luna ianuarie, că domnul Ponta este premierul domnului Băsescu (AICI:  Premierul domnului Băsescu) și în februarie (AICI: Premierul domnului Băsescu (II) ), a devenit evident pentru toată lumea (episodul Kovesi): domnul Ponta ESTE premierul domnului Băsescu. Nu am nimic cu ideea de coabitare (desi a coabita cu cel pe care îl făceai mafiot în toamna trecută dovedește că tinzi către aceleași calificative). Dacă coabitarea ar fi fructuoasă. Din păcate, coabitarea este în sensul – sa nu se intample nimic, să mai facem noi niște smenuri-.

Anunțuri


Categorii:Editoriale, Stiri, The Money Show

Etichete:, , , , , , , ,

2 răspunsuri

  1. Niste escroci, e clar ca in ritmul asta nu o sa avem niciodata autostrazi si, daca le vom avea totusi, vom plati cu varf si indesat de cinci ori mai mult decat face ca sa circulam pe ele.

    Autostrada A2 e plina ochi de gropi cat casa pe primii 20 de km la iesirea din Bucuresti spre Constanta. Ca in tarile africane sau mai rau.

  2. Penibilii de la Carrefour Romania nici nu isi dau seama cat de stupizi sunt. S-au apucat si au lansat, cu surle si trambite, un asa-zis „magazin virtual” – Carrefour Online care are o problema principala – NU FUNCTIONEAZA. Nici macar nu te poti autentifica in caz ca Doamne Fereste iti creezi cont.

    Ca sa mai reduca probabil din penibilitatea faptului ca nu pot lansa o solutie la cheie, au spus ca magazinul lor se afla in „versiune beta” de parca asta ar fi o scuza.

    Cand te numesti Carrefour, te apuci frate si faci o chestie ca lumea si apoi ii dai drumul pe piata sau pui pe cineva care se pricepe sa faca si platesti pentru asta. Nu te faci de panarama, ca micile afaceri care nu-si pot permite si fac experimente pe seama clientilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: