Scriu această analiză pentru că sunt întristat, mâhnit și îndurerat de dispariția prematură a celor 32 de persoane – victime ale incendiului din Colectiv (și este de așteptat ca numărul victimelor să crească) și cu gândul la răniții încă internați pe puținele locuri din spitalele din București, a căror supraveițuire depinde acum numai de puterea lor și de eforturile medicilor. Sunt convins că familiile victimelor și ale răniților nu sunt acum în situația să se gândească la vinovații cronici responsabili de favorizarea tuturor elementelor care au stat la baza acestei tragedii pentru că își plâng apropiații și se dedică exclusiv salvării răniților.

Ca jurnalist, încerc să compensez acest aspect, pornind de la singura declarație memorabilă care se individualizează din suma de vorbăraie generată de această tragedie. Declarația la care mă refer este cea a Arhiepiscopului Romano-Catolic, Ioan Robu:

Mi-am cerut iertare celor decedaţi. I-am cerut iertare şi lui Dumnezeu pentru că noi, noi toţi din ţară, n-am făcut nimic deosebit ca să nu se întâmple aşa ceva, ca România să fie altfel. Ar trebui să ne fie ruşine, nouă tuturor şi guvernelor şi instituţiilor statului şi bisericilor că n-am schimbat ceva în ţara noastră în 25 de ani şi ne pare rău. (…) Am cerut ca Dumnezeu să îi ducă în lumina veşnică, iar pe cei rămaşi să-i mângăie. Noi, bisericile, nu am lucrat îndeajuns. Trebuie să schimbăm ceva în modul de a gândi şi să acţionăm. Înghiţim neglijenţele, corupţia, şmecheria şi credem că sunt nimicuri, dar ele pot fi criminale. Nu Dumnezeu a îngăduit această tragedie.

Declarația lui Ioan Robu mi-a adus aminte de  o alta (pe care am publicat-o pe blog în 14 decembrie 2014). Este vorba despre declarația făcută de Sarah Sewall – subsecretar de stat pentru siguranță civilă, democrație și drepturile omului, am bolduit funcția doamnei Sewall pentru că toate cele 3 atribuții pot fi invocate și în cazul Colectiv: siguranța civilă a fost batjocorită de statul român, drepturile omului au fost încălcate flagrant – și mă refer la cel puțin dreptul de a primi asistență medicală distorsionat puternic de lipsa capacității dovedite a statului de a gestiona un număr ridicat de răniți, iar corupția endemică ce a determinat această tragedie în niciun caz nu poate fi privită ca un rezultat al democrației ci al abuzului de încredere publică – cea mai simplă definiție a corupției.

Declarația lui Sarah Sewall la care fac referire este următoarea:

Din Balcani și pană la Marea Neagră și Golful Bengal, corupția lasă națiunile și populația vulnerabile la amenințări interne directe sau la manipulări din exterior. (…) cand politicienii fura fonduri publice in locul cheltuirii corecte a lor, scolile raman fara carti, pacientii fara medicamente, comerciantii fara poduri si drumuri. (…) Cand companiile trebuie sa plateasca spagi pentru a reduce birocratia, favorizeaza de fapt crearea a și mai multă birocrație, incetinind timpii de tranzactie si crescand costurile pentru a face afaceri. (…) Corupția este lipiciul care tine impreuna multe regimuri autoritare, care denatureaza caracterul celor care conduc in sensul de a favoriza sau a crea oportunitati de e expune ,,mizeria” amicilor de lunga durata, daca se dovedesc neloaiali.

Am în vedere cele 2 declarații atunci când îmi conturez și afirm punctul de vedere referitor la corupția enedmică din România a cărei manifestare cea mai recentă este tragedia din Colectiv. Cu alte cuvinte, corupția care are caracter permanent în România (sau, cum spunea Ioan Robu – ,,Înghiţim neglijenţele, corupţia, şmecheria şi credem că sunt nimicuri, dar ele pot fi criminale. Nu Dumnezeu a îngăduit această tragedie.”).

Așa este, nu Dumnezeu a îngăduit această tragedie. Ci noi. Pentru că am cedat unor decidenți corupți ,,ranguri și proporții” care s-au manifestat  în sensul favorizarea unor tragedii precum cea din Colectiv. Pentru a le defini responsabilitatea am încercat și nu am reușit să  găsesc răspunsuri la următoarele întrebări:

1. Cum iși justifică existența strategia de siguranță națională al cărei cel mai nou exponent se erijează hoțul de cuvinte Oprea, când statul român nu poate asigura siguranța populației nici măcar împotriva unui banal foc de artificii?
2. Cum își justifică îndeplinirea scopului un sistem medical de urgență, care, atunci când vorbim despre un cod roșu, nu este capabil să asigure transportul în cel mai scurt timp și condiții de securitate a răniților pentru a fi tratați în sistemul spitalicesc, care se docedește precar? Cum privesc corupții acestei țări declarațiile asistentei Violeta Maria Naca, declarații care atestă exact capacitatea de intervenție asigurată de suma de corupți ai acestei țări?

„Totul era ca un coşmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfiguraţi. Urlau mulţi. Eram două salvări. Una dintre victime era o tânără rănită grav. Ţipa la mine să venim mulţi. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arşi, călcaţi în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arşi. Plângeam. Săreau arşi pe mine, urlau. Voiau să intre mulţi în ambulanţe. Şi nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum” … Apoi, au apărut alţi patru grav răniţi, care izbeau în ea, în salvare şi de pe care „curgea pielea, carnea”: „Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanţe, că e haos. Să vină poliţia. Rupeau jacheta de pe mine”. Un pompier cu o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, a implorat-o pe asistentă să o ia pe fată: „Ia-o mai repede din braţele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am şi eu o fată acasă!. Mi s-a făcut rău. Veneau mulţi, mulţi de tot. Civili urlau, tineri răniţi trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutaţi, să fie salvaţi. Se aruncau în faţa ambulanţelor. Dădeau cu pumnii în ambulanţe„.

3. Cum își justifică statul român inexistența locurilor în spitale, în condițiile în care orice pierdere de timp înseamnă agravarea și favorizarea decesului răniților?

4. Cum își justifică autoritățile locale rolul pe care îl au (inclusiv în protecția muncii și a persoanelor care sunt clienți ai acestor localuri și securitatea desfășurării activităților), atunci când tragedia din Colectiv a arătat că doar focul unei artificii banale este de natură să cauzeze zeci de morți și sute de răniți?

5. Cum își justifică cei care au dat autorizație Clubului care avea capacitatea de găzdui sute de clienți, pentru faptul că mașinile de pompieri nu au avut culoar asigurat pentru a se apropia de Club?

6. Cum își justifică existența serviciile de siguranță ale statului dar și activitatea dedicată siguranței naționale și a cetățenilor ei în condițiile în care nu au fost capabile să identifice la timp verigile acestui lanț al corupției endemice, care au favorizat și determinat bilanțul tragediei din Colectiv?

7. Cum își justifică existența un mecansim care definește statul șmecheresc român, care a făcut posibilă o altă tragedie – maternitatea din Giulești, pentru că un stat ,,neglijent, corupt, șmecher” dar și criminal a tăiat cheltuielile de personal și pentru bunuri și servicii (cauza incendiului a fost înțeleg calitatea proastă a prizei folosite), în timp ce indivizi ca Udrea se îndestalau din sărăcie și austeritate?

8. Cu își justifică existența în poziția de prim-ministru un alt hoț de cuvinte,  Victor Ponta, trimis în judecată pentru evaziune fiscală și spălare de bani, în contextul în care știe că o parte din banii sifonați de Șova, și care i-au revenit lui Ponta în urma facturării unor servicii fictive, ar fi putut să fie mai bine folosiți la spitale?

Explicația este una singură: corupția endemică din România. Cea care are caracter permanent  și se manifestă la nivelul tuturor verigilor lanțului expus mai sus în România (dar și al altor verigi).

Avem o țară în care serviciilor secrete le-a trebuit 7 ani pentru a o trimite în judecată pe Elena Udrea pentru creditul de la BRD (despre care, repet, am scris primul încă din decembrie 2008 și am arătat clar suspiciunile de corupție). Abia în 2015, serviciile, agenția națională de integritate și procurorii s-au trezit să cerceteze acest caz.

Avem o țară în care sub pretextul siguranței naționale (vezi cazul Gripa aviară), tot soiul de derbedei devalizează bugetul (în dauna spitalelor și serviciilor de urgență spre exemplu), spre exemplu, aici: http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=2300

Scuzati-mi scepticismul, dar nu trebuie exclusa din start situația ca sub pretextul asigurării tuturor tratamentelor și medicației necesare, prețul acestora să fie supra-evaluat (motivat, nu-i așa, de urgență). Mizez pe buna credință a medicilor, dar nu contez pe cei care vor face achizițiile în regim de urgență. Realitatea a dovedit că pentru infractori, situațiile de urgență sunt oportunități de afaceri. Prin urmare, soluția este un singura: să se cumpere toate medicațiile necesare tratamentelor, și asta imediat, dar DNA să vegheze la modul în care se fac aceste achiziții (este o chestiune de ore pentru a realiza un centralizator cu prețurile la care se intenționează achiziția și cele din alte state ale Uniunii Europene). Compasiunea altor state europene este mai sinceră decât composiunea mimată de autoritățile din România. Urgența oricărui preț este justificată pentru câteva zile (în cazul în care statul român, incompetent și corupt endemic, nu are un stoc minim de medicație, preventiv), dar în nici un caz pentru orice prețuri pentru medicație/tratamente care durează câteva luni. ,,Nu contează. Ne costă cât e nevoie” – zice Ponta. Citiți contextul în extrasul de mai jos din Ziarul Gândul, în articolul în care Ioan Lăscăr spune că prețul tratamentului pentru câteva luni/pe pacient costă între 500.000 și un milion de Euro. Pe pacient!

Privesc cu amărăciune cum Klaus Iohannis a găsit ca soluție de imagine medalierea  eroilor salvatori din rândul victimelor care și-au dat viața pentru a salva alte persoane. Chiar asta este cea mai bună soluție? Să pui niște eroi pe același loc ca secretarele lui Oprea sau chiar a lui Oprea însuși?

Sistemul corupt încearcă să își acopere urmele:

Repet, principalul vinovat pentru tragedia din Clubul Colectiv este statul român, corupt enedimic, prin reprezentanții săi, corupți endemic. Iar acum aceștia încearcă să își acopere urmele.

Acoperirea urmelor are o plajă largă:

– declarație Băncioiu, la câteva ore după tragedie: ,,serviciile de urgență au funcționat perfect”

– declarație Raed Arafat, la câteva ore după tragedie: ,,Au fost deplasate 3 autospeciale de primiri urgente, 29 de ambulante, 2 unitati mobile de terapie intensiva, o autospeciala de medic de urgenta si pe langa acestea au mai fost mobilizate pentru salvarea oamenilor 11 masini de pompieri, masini de descarcerare, centrul mobil de comanda si peste 150 de persoane din partea pompierilor”. 2 unități mobile de terapie intensivă pentru peste o sută de arși? Iar cele 29 de ambulanțe, în ce interval au sosit? (recitiți declarația doamnei Naca);

– îl văd acum la televizor pe domnul Arafat, care ne explică cum ISU va putea închide locațiile unde pompierii nu pot avea acces. Și remarc tăria unuia dintre reporterii prezenți la conferință, care arată că acest lucru putea fi făcut și înainte (doar că guvernul nu a dat norme de aplicare), iar Raed Arafat încearcă să ascundă incompetența guvernului corupt endemic, de a nu adopta normele respective, prin răspunsuri evazive;

– Victor Ponta, la câteva ore după tragedie: ,,Din păcate, în mandatul acestui guvern este a doua oară când avem realmente o tragedie naţională, după accidentul din Muntenegru. Sunt convins că cel de aseară putea fi evitat, dar ne dăm seama întotdeauna după. În consecinţa, cred că este de datoria noastră ca să cinstom şi să arătăm respect celor care şi-au pierdut viaţa şi propun declararea zilelor de doliu naţional, în data de 31 octombrie, 1 şi 2 noiembrie. Dumnezeu să îi odihnească! Vă mulţumesc şi sper să nu ne mai vedem niciodată pentru asemenea subiecte şi să ne vedem doar pentru lucruri bune.”‘. Cum poate evazionistul Ponta să spună că ceea ce s-a întâmplat la Colectiv a fost un accident (,,care ar fi putut fie evitat”)? Repet, ceea ce s-a întâmplat la Colectiv este manifestarea corupției endemice din România, cea mai nouă formă, și nu ultima. Comparați declarația domnului Robu ,,Noi toți, din țară, n-am făcut nimic ca să nu se întâmple așa ceva. Ar trebui să ne fie ruşine, nouă tuturor şi guvernelor şi instituţiilor statului şi bisericilor că n-am schimbat ceva în ţara noastră în 25 de ani şi ne pare rău. ” Nu ar fi fost normal ca domnul Ponta, premier în exercițiu, să își ceară în primul rând iertare, în maniera în care a făcut-o domnul Robu (care nu are vreo responsabilitate directă)?

– Piedone, primarul sectorului 4: ,,Avem la dosar toate actele, am îndeplinit toate normele legale de eliberare a acordului de funcţionare (…) Legea Poliţiei locale spune că pentru eliberarea acordului de funcţionare trebuie să avem acordul locatarului, contractul de închiriere, titlul de proprietate, datele de identificare de la Registrul Comerţului. Locatarul dă declaraţie pe proprie răspundere despre ce activitatea pe care trebuie să o desfăşoare. Acordul de funcţionare însumează toate acordurile de la toate institituţiile (…) ”. Ziarul Gândul: Întrebat dacă are ceva să îşi repoşeze, edilul a răspuns că nu, dar a completat că pe viitor verificarea ar trebui să se facă la faţa locului de către inspectorii de specialitate şi după aceea să se elibereze certificat pentru activităţi pirotehnice.  Domnul Piedone ne explică că întreg circuitul birocrativ a mers perfect – ,,sunt toate actele”. Cum a fost parcurs acest circuit birocratic? Îmbracă declarația lui Piedone caracterizarea făcută de Sarah Sewall :,,Cand companiile trebuie sa plateasca spagi pentru a reduce birocratia, favorizeaza de fapt crearea a și mai multă birocrație, incetinind timpii de tranzactie si crescand costurile pentru a face afaceri. (…) Corupția este lipiciul care tine impreuna multe regimuri autoritare, care denatureaza caracterul celor care conduc in sensul de a favoriza sau a crea oportunitati de e expune ,,mizeria” amicilor de lunga durata, daca se dovedesc neloaiali.

– Nu am citit ca vreunul dintre cei arși să fie transferat de urgență la Spitalul Patriarhiei Române (declarația inițială: ,,Floreasca 15 internati ramasi, Universitar: 24, Elias: 16 internati, Pantelimon: 7, Sf. Ioan: 9, Militar: 12 internati, Spitalul Coltea: 1 internat, restul transferati”). Există un Spital al Patriarhiei? Sau toți banii se duc pentru Catedrala Mântuirii Neamului? Patriarhul ne explică faptul că ,,tragedia a fost provocată de un incendiu”. Ca șef al Bisericii Ortodoxe Române, nu ar fi avut obligația morală de a analiza mai profund cauzele tragediei? Așa cum a făcut Ioan Robu, spre exemplu? Personal, ca și creștin-ortodox cu credință fermă în Dumnezeu, simt că Biserica Ortodoxă Română poate să facă mai mult pentru combaterea corupției endemice din România (chiar dacă asta ar însemana să direționeze o parte mai mare din resurse spre spitale și mai mică spre Catedrală), compensând un stat corupt endemic. Iată și declarația Patriarhuluii Daniel:

 ”Cu multă tristeţe am aflat de tragedia provocată de un incendiu la Clubul Colectiv din Bucureşti în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015, în urma căruia şi-au pierdut viaţa 27 de persoane, peste 160 au fost rănite, dintre care 146 au fost internate în 12 spitale din capitală. În aceste momente de mare durere pentru familiile, rudele, prietenii şi cunoscuţii celor decedaţi sau aflaţi în spitale, adresăm acestora cuvânt părintesc de compasiune şi de alinare sufletească.  Suntem alături de cei aflaţi în suferinţă pe patul de spital şi ne rugăm lui Dumnezeu pentru alinarea durerilor şi vindecarea lor”

-Nu în ultimul rând privesc cu dispreț demersul de marketing a unor ,,oameni de afaceri”, precum cel al patronului Clubului Expirat, Andrei Șoșa – care anunță că se lasă de business după tragedia din Colectiv:

,,Știti cum se obține autorizația de funcționare de la primărie? Depui in ianuarie un teanc de acte, pe care oricum le ai – CUI, contract de închiriere, contract de gunoi, de dezinsectie, o taxă etc. Și prin aprilie se elibereză autorizația. Credeți-mă că un om cu 12 clase în maxim 20 minute poate să analizeze și sa dea o autorizație pe baza actelor cerute. Treabă de 20 minute in 4 luni…Nimeni nu iși asuma responsabilități. Și mă repet și mă pun în capul listei… Din 2003 am pus viața a mii de oameni in pericol. Weekend de weekend. Și cate-odata și in timpul săptamânii. Poate, sa-mi cumpăr un G-Klasse, poate că mai mult de atât nu m-a dus capul să fac… Am terminat o facultate tehnică, aș fi putut fi un bun inginer pentru patrie… M-am eșuat in „meseria” asta de cârcimar. Mi-am asumat cunoașterea in amănunt a tuturor legilor. Chiar daca eu ar fi trebuit, dupa calificarea mea să văd câți amperi sunt in tabloul de siguranțe și dacă poate să ia foc vreun cablu. Nici măcar asta n-am facut suficient de bine. Am avut destule „avarii: electrice in aștia 14 ani. Și mult imporvizatii… Ce pula mea a făcut statul cu banii aștia? Banii aștia sunt banii plățiti de fiecare care a băut o bere prin Expirat…Am funcționat pe „propria răspunedere” de 14 ani… Ne-a „tras cineva de urechi” in anii aștia?”

Îi spun eu lui Andrei Șoșa ce a făcut statul cu banii ăștia: a perpetuat corupția endemică, prin intermediul unor oameni al căror unic scop era să își ia un G-Klasse ( vedeți declarația lui Sewall – ,,Cand companiile trebuie sa plateasca spagi pentru a reduce birocratia, favorizeaza de fapt crearea a și mai multă birocrație”). Poate Andrei Șoșa să susțină că nu a dat vreodată șpagă pentru autorizații? Poate Andrei Șoșa să susțină că nu a beneficiat vreodată de o anumită protecție, având în vedere neregulile pe care singur le denunță? Și dacă nu poate, cum să citesc eu declarația lui Șoșa: ,,Eu îmi dau demisia. Expirat-ul din București se închide. De astazi nu mai pot să-mi asum vieți. Sau poate pot. Om vedea.” decât într-o cheie în care vede că este posibil că toată șarada să se încheie acum dar că dacă totul trece cu bine (iar corupții endemici rămân la butoane), pornește iar business-ul cu asumare de vieți? Pot să o citesc și într-o asemenea cheie dacă a contribuit prin șpăgi la obținerea unei anumite protecții, sau dacă, chiar și fără să știe, a beneficiat de această protecție? (nu poate nimeni să conteste că anumite grupuri mafiote au tot interesul funcționării unor cluburi).

Nu există decât o soluție pentru ca tragedii precum cea din Colectiv să nu se mai repete: extirparea corupției endemice și împiedicarea perpetuării celor responsabili în ultimii 25 de ani pentru amplificarea ei. Aici societatea civilă trebuie să reacționeze: să nu mai permită impostorilor să facă business cu siguranța cetățeanului, business cu sănătate, business cu vieți.

La final, îmi aduc aminte de Manifesul pentru sănătatea pământului al poetului Adrian Păunescu. Să vă aduceți și voi aminte! Și să nu mai tolerăm perpetuarea actorilor și decidenților care au instaurat corupția endemică în România, a cărei cea mai recentă manifestare este tragedia din Clubul Colectiv.

Vrem viata pentru cei ce i-am nascut.
Vrem viata pentru noi, aflati în viata,
Ca moartea chiar în noi lucreaza mut
Acum, când noi vorbim despre viata.

Vrem sa traim! Putem sa dam si spert
Pentru macar un an de sanatate.
Opriti va imploram acest comert
De moarte si de tot ce nu se poate.

Oameni politici, bunii nostri frati,
Noi v-am cedat si ranguri si proportii.
Dar nu putem continua.
Stopati aceasta competitie a mortii…

Acesta este cel mai mare risc: dacă societatea civilă nu împinge societatea politică (căreia i-a cedat și ,,ranguri și proporții”) să stopeze competiția degradării și distrugerii cauzată de corupția endemică în care a angrenat România, sub presiunea fiecăruia dintre noi, impostorii și criminalii vinovați de tragedia din 30 octombrie, de la Clubul Colectiv, se vor perpetua. Vor miza pe faptul că lumea uită, iar pentru corupți, tragedia nu va reprezenta decât un alt pretext de a mima siguranța cetățeanului, siguranța publică, democrația, drepturile omului și de achiziții super-umflate. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre noi: să transformăm tragedia din Colectiv în piatra de temelie a stârpirii corupției endemice. Să nu încetăm niciodată să fim suficient de vocali, să nu încetăm să tragem la răspundere și să nu acceptă cu niciun preț simulări de responsabilitate.

Măcar atât poate să facă fiecare dintre noi pentru oamenii nevinovați care au murit în Colectiv. Și pentru eroi precum Adrian Rugină și Claudiu Petre. Și alții despre care putem bănui că au murit pentru a salva pe mai mulți dintre cei care la rândul lor și-au pierdut viața în tragedie.

,,Să nu mai înghițim neglijențe, corupția și șmecheria” care se dovedesc ,,criminale”. Și asta poate fiecare dintre noi. Începând de azi!

Categorii:Editoriale

Etichete:ambulanta, Arafat, Colectiv, coruptie, coruptie endemica, dna, incendiu, Ioan Robu, oprea, Patriarhul Daniel, Ponta, Sewall, SRI, SUA