Rămase fără argumente care să susțină că propriul management neperformant dovedit în activitatea de creditare, girat și apărat de către BNR, ar trebui să fie pus în sarcina bugetului de stat, în loc ca acționarii să aducă capital, băncile comerciale s-au apucat la unison să susțină cât de nașpa este legea dării în plată (în fapt o lege care impune principiul economic al creditului ipotecar) pentru că programul Prima Casă va dispărea. Nu e chiar așa.

Dacă argumentele ar fi venit din partea altor bănci decât BCR (banca cu cel mai neperformant management, întrucât unul din trei credite acordate a fost neperformant, respectiv rata creditelor neperformante la BCR a atins un vârf de 29%) sau BRD, banca care pare cea mai penetrată de rețele mafiote dacă este să ne gândim doar la cazurile Udrea și Truică, poate le-aș fi luat în considerare. Dar venind în principal de la aceastea două, argumentele lor nu mă fac decât să râd împreună cu ele.

BCR este cea mai de râs: ne explică cum legea dării în plată îi va face pe români să aștepte până la 42 de ani ca să ia un credit (ipotecar) și că decizia de a cumpăra o casă va trebui amânată cu 8 ani. BCR susține că programul Prima Casă va dispărea.

BRD urmează într-un clasament al râsului. Citesc astăzi declarația domnului președinte al BRD, Phillipe Lhotte care ne spune: ,,ezit între termeni, pentru că situația ne face să ne gândim la o poziție între suprarealism și absurd”. Întrebarea mea este: când banca domniei sale îi dădea credit de 3,2 milioane de Euro, pe persoană fizică, doamnei Udrea, cum ar fi caracterziat acel credit? Nu cumva între supra-realism și absurd având în vedere că domna Udrea nu îndeplinea, ca persoană fizică, niciun fel de criteriu de bancabilitate? Sau când rețeaua Truică împărțea terenurile obținute prin corupție în bucăți de până la 4 milioane de Euro, astfel încât rețeaua mafiotă care îl sprijinea să aibă drept de semnătură (și să nu ajungă creditul în Consiliul de Administrație), prejudiciind BRD, acționarii, deponenții și statul român, iar BRD acorda fără nicio greață aceste credite, nu era cumva între supra-realism și absurd? Iar când eu am scris încă din decembrie 2008 că doamna Udrea nu respecta criteriile de bancabilitate pentru a primi creditul de la BRD, și BRD nu a luat nicio măsură, să o dea pe mâna DNA, nu era cumva tot între supra-realism și absurd? Sau când guvernul de tehnocrați a venit ca propunere pentru ministru al justiției cu directorul juridic al BRD (care încă mai lucrează acolo și lucra acolo atunci când creditul doamnei Udrea a fost restructurat) nu era cumva între supra-realism și absurd? Eu cred că mai degrabă toate aceste situații erau între supra-realism și absurd decât o lege a creditului ipotecar. Și încă ceva: evoluția domnului Sorin Popa la BRD nu a fost cumva tot între supra-realism și absurd?

În privința BCR, sincer, permiteți-mi ca de la o bancă care a dat-o în bară într-o treime din situațiile în care a acordat credite, să nu accept niciun sfat. Mai mult, înțeleg că BCR are și niște explicații de dat Curții de Conturi în privința primelor încasate de la stat prin BCR – banca pentru locuințe. Și mi se pare extrem de interesant că BCR, care vinde credite proaste (la acordarea cărora probabil managementul a luat bonusuri), deci credite date de ei înșiși la un preț de 5% din nominal (scoțându-le din bilanț la valori subevaluate și, în opinia mea, văduvind bugetul de stat de sume semnificative prezente și viitoare ca impozit pe profit), așadar, BCR ne zice cum e cu viitoarele credite. BCR mai este absurdă întrucât susține că nu mai poate lua în considerare garanția statului, dar cu mai puțin de o lună în urmă sfătuia statul român să se împrumute în draci și asta foarte repede (și își arăta disponibilitatea). Deci atunci, garanția statului era bună de luat în seamă)?

După concertarea băncilor comerciale în privința majorării avansului pentru creditele pentru case (la semnalul BNR – Bogdan Olteanu a spus că băncile pot majora avansul până la 50%), concertare pe care eu o privesc ca pe un șantaj, ultima partitură a intermediarilor financiari este dispariția programului Prima Casă.

E, uite că eu am o soluție: statul român să le ia programul Prima Casă.

Vreau să spun de la bun început că Programul Prima Casă s-a dovedit unul benefic pentru economie. Mai degrabă este un program social (tinerii pot contracta un credit pentru locuințe cu avans de numai 5%, având garanția statului), dar programul a avut și efecte economice benefice: pentru deținătorii de locuințe din piață (inclusiv dezvoltatori), care au găsit cumpărători, dar mai ales pentru bănci: Fără niciun fel de risc (garanțiile fiind tripartite – avans, garanția statului, ipoteca), băncile s-au trezit cu zeci de mii de clienți dispuși să le plătească dobânzi de 4-6%. Repet, băncile nu au avut niciun fel de risc, toate riscurile sunt la clienți și la statul român. În termeni simpli, ăsta este un program prin care din bani publici, sunt îngrășate băncile. În termeni economici, reprezintă o capitalizare a băncilor din bani publici (fără ca statul să intre în acționariat), așa cum au fost capitalizate tot timpul pe perioada crizei (prin reducerea rezervelor minime obligatorii remunerate foarte puțin la BNR și oferirea acestor sume băncilor pentru a le plasa statului român incompetent bugetar, la dobânzi de 4-5 ori mai mari). Concluziv, bugetul de stat s-a substituit, fără niciun fel de beneficiu, operațiunii de capitalizare a băncilor, în loc ca aceste sume să vină de la acționari care ar fi trebuit să deconteze managementul neperformant al celor pe care ei înșiși i-au numit șefi de bănci și pe care BNR i-a găsit ,,pefecți”.

Normal că băncile plâng acum după programul prima casă: pe de-o parte ca să obțină oprobiul public față de legea dării în plată (cu partituri de genul ,,tinerii românași nu își vor mai lua niciodată vreo casă” – în fapt le doar în cot de tinerii românași), iar pe de altă parte pentru că pierd această capitalizare din partea statului.

În cazul programului Prima Casă, așa cum am arătat, rețeta este simplă: fără niciun fel de risc, băncile încasează dobânzi de la cea mai longevivă categorie de contribuabili: tinerii.

Pentru că tot se plâng că nu va mai exista Programul Prima Casă, eu propun statului român să le-o ia.

Nu ca statul să desfințeze programul, ci să îl preia. Am susținut această idee în emisiunea Cristinei Țopescu de sâmbăta trecută, de la Antena 3, la care a participat și inițiatorul legii dării în plată, deputatul Daniel Zamfir. Am sugerat în emisiune, și pare că domnul deputat apreciază această sugestie, ca statul român să înființeze o Agenție Națională de Credit Ipotecar. Ca să nu mai plângă băncile atât.

Așa cum știți, consider că băncile nu au un rol social, ci unul economic. Deci dânsele nu trebuie să se ,,îngrijească” de tineri (în fapt cea mai profitabilă ,,grijă” pentru ele, având în vedere că nu au niciun fel de risc ci doar încasează diferențe de dobânzi) ci ar trebui să se îngrijească să crediteze economia reală. Iar programul Prima Casă, este în primul rând un program social: tinerii români trebuie să aibă acces la credite rezonabile, neîmpovărătoare. Iar asta trebuie și poate să o facă statul român.

Iar statul român poate să o facă și mai ieftin decât băncile comerciale. Spre exemplu, dobânda percepută pentru aceste credite ipotecare poate fi mai mică cu până la un punct procentual decât cea percepută de către bănci, în condițiile în care tot statul român este cel care garantează. Deci cei care se împrumută prin programul Prima Casă vor plăti mai puțin.

Dacă băncile se plâng că prin legea dării în plată statul român nu mai oferă garanții, este foarte simplu: prin legislația de înființare a Agenției Naționale de Credit Ipotecar, băncile ar putea  avea la dispoziție 90 de zile să transfere portofoliile programului Prima Casă, către noua agenție. Și uita așa, băncile nu trebuie să se mai teamă că nu mai au garanția statului.

Agenția pe care o propun poate fi făcută pe modeul Freddie Mac sau Fannie Mae (sau Ginnie Mae), adică entități sponsorizate guvernamental. O parte suplimentară de finanțare poate fi obținută prin listare pe bursă. Costurile creditelor ipotecare (reale – nu credite imobiliare cu garanții ipotecare) au toate condițiile să fie mai mici decât la bănci, iar în caz de neplată (ceea ce nu e cazul decât marginal la Programul Prima Casă), noua agenție poate acumula un stoc de locuințe, în profit (reține avansul și ratele plătite până atunci), pe care le poate scoate din nou pe piață. Având ca și clienți cea mai longevivă categorie de clienți ipotecari (tinerii), nu va fi o problemă pentru noua entitate să creeze pool-uri de ipoteci, pe baza cărora să obțină împrumuturi suplimentare, la costuri rezonabile. În felul acesta se rezolvă două probleme majore: programul Prima Casă continuă, cu costuri mai rezonabile și fără capitalizarea de la buget a băncilor comerciale păgubite de propriul management neperformant, iar pe de altă parte, băncile nu se vor mai văicări și vor avea resurse suplimentare să împrumute economia reală, sau să dea credite cu avans de 35-50%, altele decât prima casă, dacă vor găsi clienți.

O astfel de Agenție este necesară. Desigur, este necesar ca ea să nu fie penetrată de mafioți genul celor pe care îi găsim prin bănci. Dacă vă gândiți că ne vor da domnul Iohannis și CSAT vreun comunicat că managementul viitoarei agenții nu include ofițeri acoperiți, nu vă bazați pe vreun astfel de comunicat. O astfel de agenție le-ar da cu tifla și băncilor comerciale și protectorului acționarilor lor, BNR. De aceea va fi greu ca cineva să preia această idee. Dar cei care o vor prelua, vor dovedi gândire economică și pragmatism.

Iar băncile nu vor mai avea niciun motiv să amenințe și să șantajeze cu dispariția programului Prima Casă. Pentru că el nu va dispărea. Și băncilor le va rămâne doar argumentul majorării avansului. Ceea ce în fapt ar trebui să reprezintă a capacitate mai bună a lor de a își selecta clienții și de a le estima bancabilitatea: nu ca la Udrea, Truică sau Nelu Iordache. Iar Erste va trebui să găsească alte surse pentru a își trage un nou sediu la Viena. Nu din externalizarea creditelor din România (și profiturilor).

Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:agentie nationala de credit ipotecare, banci comerciale, garantii, majorare avans, Prima Casa, santaj banci