Imediat dupa referendumul din 23 iunie, publicam aici, pe http://www.soviani.com, primele impresii dupa rezultatul referendumului din Marea Britanie, unde majoritatea votantilor a ales parasirea Uniunii Europene. Desi multa lume se aglomera sa spuna ca fraieri sunt britanii, am avut o parere mai nuantata (integral AICI) referitoare la decizia improbabilă și greu de conceput, a britanicilor, de a părăsi UE.

Motivam în 25 iunie votul britanicilor astfel:

Cred că suma de eșecuri care a condus la o constatare banală, la îndemână, și de bun simț. Simplist spus, britanicii au constatat că 28 de lideri politici ai Uniunii nu găsesc un răspuns comun la întrebarea: ce culoare are o portocală.

Un pic mai detaliat, dar tot pe înțeles, întârzierea recunoașterii și gestionării Marii Recesiuni din 2008, politica oscilantă a Băncii Centrale Europene din timpul crizei (reduceri de dobândă întârziate, majorare inexplicabilă de dobândă înainte de plecarea lui Trichet și în final coboârarea ratei de dobândă la granița zero) dar mai ales bâlbâielile liderilor europeni în cazul Greciei și în criza imigranților, au arătat englezilor că pentru o economie ca a lor (a doua din UE), este prea riscant să lași destinul economic și nivelul de trai în mâinile celor 28 care nu agrează o culoare comună pentru portocale.

Un pic mai tehnic, Uniunea Europeană ar trebui să aibă 4 instrumente de guvernare, din care funcționează unul și un pic: uniunea monetară (există – prin Zona Euro), Uniunea Bancară (politica bancară comună s-a blocat la jumătate), guvernanța fiscală comună (care eșuează în a  sancționa din timp derapajele membrilor – cum este cazul și României) și nu în ultimul rând, un leadership politic.

În loc de 4 piloni fermi, funcționează unul și trei sferturi. Ori, pentru a doua economie a Uniunii Europene și a 5-a a lumii, este prea riscant să lași propria bunăstare pe un soclu cu un picior și 3 sferturi. Iar bunul simț al celor 51,7% dintre britanici care au votat pentru părăsirea Uniunii Europene a fost, înclin să cred, determinat de o gândire asemănătoare celor care aleg să își dea în plată în România, locuințele: pe termen scurt, le va fi mai rău, dar pe termen mediu și lung, va exista o normalizare. 

De aceea nu m-a surprins să vad cea mai importantă știre referitoarea la Uniunea Europeană, post-Brexit, apărută în data de 29 iunie 2016, atunci când presa poloneză a publicat dezvăluirile din cadrul întâlnirii grupului de la Vișegrad (Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia). Potrivit presei poloneze citate de Mediafax, miniștrii de externe ai Franței și Germaniei ar fi dezvăluit un plan de a transforma statele UE într-un super stat gigant în care țările membre ar trebui să renunțe la băncile naționale, la politica fiscală proprie sau la propria armată.

,,În conformitate cu aceste propuneri radicale, statele membre UE şi-ar pierde dreptul a a avea propria armată, propriul cod penal, propriul sistem fiscal şi banca naţională. Aceste puteri ar urma să fie transferate la Bruxelles. Statele UE vor pierde, de asemenea, controlul pe care îl mai au asupra propriilor graniţe, inclusiv dreptul de a aplica proceduri naţionale cu privire la primirea şi relocarea refugiaţilor.

Această iniţiativă sugerează intenţia liderilor Franţei şi Germaniei de a profita de pe urma ieşirii Marii Britanii din UE, comentează publicaţia britanică.

În partea introductivă a documentului, cei doi miniştri sunt citaţi afirmând: „Ţările noastre împărtăşesc un destin comun şi un set comun de valori care dau naştere unei uniuni şi mai putrenice între cetăţenii noştri. Prin urmare, vom depune eforturi pentru o uniune politică în Europa şi îi invităm pe ceilalţi europeni să participe la această aventură”.

Propunerile pentru noua Uniune sunt descrise ca ,,un ultimatum” și se suprapun știrii de cu o zi înainte (28 iunie), potrivit căreia, Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, ar intenţiona să extindă zona euro la toate ţările membre ale Uniunii Europene, ca reacţie la ieşirea Marii Britanii din Blocul comunitar, potrivit Frankfurter Allgemeine Zeitung, Junker dorind accelerarea integrării europene prin admiterea tuturor țărilor UE în zona Euro.

Și pentru ca similitudinile între ceea ce am opinat în 25 iunie referitor la cei 4 piloni ai Uniunii care ar trebui să fie funcționali pe deplin și declarațiile din 28 și 29 iunie să fie și mai evidente, iată o scurtă hartă:

a) Uniunea monetară (funcțională acum pentru statele membre)- soluție UE: admitarea tuturor țărilor UE în zona Euro;

b) Uniunea bancară (nefuncțională decât pe jumătate) – soluție UE: renunțarea la băncile naționale pentru o uniune bancară funcțională;

c) Guvernanța fiscală comună (nefuncțională, permite derapaje ca în cazul României) – soluție UE – pierderea dreptului statelor de a avea propriul sistem fiscal;

d) Leadership (lipsa leadershipului, atâta timp cât cei 28 de lideri nu se înțeleg asupra culorii unei portocoale) – soluția UE – asumarea leadershipului de către Germania (și Franța).

Am scris aceste lucruri pentru a fi evident pentru toată lumea că anumite lucruri după ce improbabilul vot pentru Brexit s-a produs, puteau fi prevăzute, chiar dacă deciziile se iau la nivel foarte înalt, cu rapiditate extremă, și sunt decizii radicale.  Desigur, la noi, Iohannis preferă să se întâlnească cu Dragnea, Gorghiu, Blaga și Isărescu, și singurele emanții post-Brexit pe care le naște această adunare este că ..Leul nostru nu va avea probleme, ne-a asigurat Guvernatorul Băncii Naționale, domnul Isărescu.”.

Deși intențiile post-Brexit prespun de facto renunțarea completă la suveranitatea națiunilor membre ale UE (o tutela maximă), nu am niciun dubiu în a afirma că decât o suvernitate gestionată de Iohannis, Dragnea, Blaga și Isărescu, tutela extinsă a Uniunii asupra României va fi mai profitabilă pentru nivelul de trai al marii majorități a Românilor. Desigur, în cazul în care am fi avut lideri responsabili în ultimii 20 de ani, în urma unei legi a lustrației, situația ar fi putut sta diferit. România s-ar fi putut afla printre statele care contează la luarea deciziilor în UE, așa cum este Polonia, și nu printre cele care mimează că ar conta în vreun fel.

Am mai spus-o și în urmă cu o săptămână: ,,Am râs deasemenea când Iohannis, în loc să înceapă cu relatarea convorbirilor cu liderii europeni, a început să ne zică ce i-a zis Mugur Isărescu despre leu. Desigur, relatarea convorbirilor cu liderii europeni nu a fost scoasă în prim plan, pentru că, proababil aceste convorbiri nu au existat. În timp ce Merkel se vede cu Hollande, Matteo Renzi și Donald Tusk săptămâna viitoare, Iohannis probabil că o va arde din nou cu îngrijorarea, la Consiliul European, ca Băsescu pe bordură.”

P.S. Intenția Germaniei (și Franței) de a include complet sub tutela noului leadership statele membre vine tocmai când domnii Iohannis și Isărescu se pregăteau să o ardă cu un nou plan pe termen lung, cu o nouă strategie națională… Când va observa domnul Iohannis că nu mai e cazul, ce ne va spune? Ghinion?

Categorii:Editoriale, Stiri

Etichete:banci centrale, brexit, decizii post Brexit, desfintarea bancilor centrale, lustratie, politica fiscala integrata, SIE, SRI, suveranitate