Am spus-o de multe ori in ultimii 2 ani: strada, scoala si spital, este ceea ce trebuie sa ofere o administratie cetatenilor sai. De cel putin 12 ani incoace, fiecare guvern esueaza in a oferi asta. Acum esueaza si tehnocratii, si recunosc prin manipularea responsabililor, în scopul de a cumpara timp pentru a isi ascunde incompetenta.

In privinta spitalului, comportamentului ministrului Achimas  in cazul Hexi Pharma a aratat de fapt cat de apt este guvernul tehnocrat in a oferi ,,spital”. Achimaș a eșuat, și ca să nu deconteze Cioloș eșecul său, a zburat.

In privinta strazii, comportamentul ministrului Costescu, un alt zero al kilometrilor de autostrada, si-a dat masura tehnocrata a valorii prin declaratia ,,trenul este un lux si oamenii platesc mai mult ca sa il aiba”. Costescu a eșuat, și ca să nu se prindă lumea că tehnocrații sunt doar niște interfețe, a zburat și el.

In privinta scolii, tocmai a zburat și Curaj, și nou-dedicatul școlii. ministrul Bostan cel care a expus pozitia tehnocrata de inventare a inca unei taxe pentru scoala, – pentru ca ,,parintii, sa simta ca nu e gratis”.

Cam asta e masura valorii tehnocratilor adusi la post in Romania. Din pacate, tot ceea ce s-a intamplat de la investirea tehnocratilor, îmi confirmă prima mea impresie despre ei, facuta publica in 15 noiembrie 2015, aici, si anume:

Propunerile lui Cioloș arată că guvernul lui Ponta nu a fost înlocuit cu un ,,guvern de clone” (cazul Ungureanu). Propunerile îmi arată că vorbim, la fel ca și în cazul Ungureanu, despre SCHIMBAREA INTERFEȚLOR. În fapt, acest guvern reprezintă, în opinia mea, O SCHIMBARE DE EȘALOANE. Păpușarii sunt aceiași, au scos alte interfețe, bine plasate (printr-un proces investițional costisitor al statului român), în poziții aferente afacerilor externe (majoritatea).

O dovadă în plus că am avut dreptate, este remanierea interfeței Costescu. Pentru care ,,trenul, este un lux”. Calitatea de interfață o percep cu atât mai bine cu cât nu am văzut nimic schimbat la dânsul, față de cum gândea fostul ministru Fenechiu, în urmă cu 3 ani, acum în penitenciar.

Iată ce scriam în urmă cu 3 ani (în 22 aprilie 2013), despre cele 10 lucruri pe care ministrul Fenechiu nu le vede, pentru că nu merge cu trenul:

,,Spre deosebire de Relu Fenechiu, eu merg cu trenul. Și în România, și în străinătate. Spre deosebire de Relu Fenechiu (care sustine ca nu a mai mers cu trenul de 3-4 ani), eu am fost cu trenul vinerea trecuta (19 aprilie). Și mergând cu trenul, pot împărtăși ministrului Fenechiu 11 lucruri pe care el nu le vede:

1. Casa de bilete din Gara de Nord. Cum intri în Gara de Nord, pe partea stângă, sunt casele de bilete, cu personal uman. Este drept, poți cumpăra bilete si cu cardul de la automatele din gara (ceea ce fac de regula pentru a evita aglomerația de la Ghișeu), dar când am  câte o cerere specială, spre exemplu când vreau să cumpăr ”bilet” și pentru bicicletă pentru a fi transportată pe tren, mă duc la ghișeu Văd circa 6 ghișee: 3 libere în stânga, 3 ocupate, cu aglomerație. Mă duc la cele libere. Doamnele care își consumă timpul nefăcând nimic (la ghișeele libere), mă îndrumă sec către cele aglomerate. Nu am timp să mă cert – peste 20 de minute trebuie să plece trenul de ora 8.30 spre Brasov. Mă duc la ghiseele aglomerate, doamnele se miscă cu o încetineală ametitoare. Dupa 7 minute în care la ghișeul la care m-am așezat doamna respectivă nu a eliberat nici măcar un bilet, mă enervez și mă așez la altă coadă. În final, la ora 8.27 îmi cumpăr biletul pentru trenul de 8.30. Nicio problemă – trenul spre Brașov din direcția Constanța are întârziere de 40 de minute (îmi spune doamna). Resemnat, cu biletul meu și cu cel pentru bicicletă, mă îndrept spre McDonalds… între timp întârzierea crește la 50 de minute.

2. Trenurile întârzie ca dracul. Priviți fotografia de mai jos și veți vedea că din primele 8 trenuri care trebuie să sosească în Gara de Nord, 6 au întrăziere: între 5 minute și 95 de minute. Mă întreb și acum – cum poate un tren care pleacă din Giurgiu să aibă până în București o întârziere de 95 de minute? ( o distanta de circa 60 de kilometri). Caut rapid și înțeleg că prin 2005 s-a prăbușit un pod peste râul Argeș și că acum legătura Giurgiu București se face prin Videle. Dacă situația durează de 8 ani, de ce naiba nu actualizează mersul trenurilor?

3. Trenul care mă interesează pe mine vine de la Constanța. Ar fi trebuit să ajungă la 8.10 în Gara de Nord și să plece spre Brașov  la 8.30. Este ora 8.30 fix – întârzierea anunțată crește la 65 de minute. Înțeleg de la călători că e cea mai proastă variantă să pleci spre munte cu trenul care vine din Constanța – cică din cauza furturilor de pe calea ferată (cabluri electrice furate de piranzi și pirande), trenul ăsta întârzie mereu. Și atunci de ce naiba nu este modificat mersul trenurilor? De ce nu se pune ora reală de sosire și de plecare? Modelând efectele furturilor (întârziere), înseamnă că modelezi furtul în sine. Chiar nu sunt cei de la CFR – diverși Necolaiciuci interesați de furturi? De ce le încurajează?

4. Șpaga – chiar la ea acasă. În final, sosește noua oră de plecare – în jur de 09.15. Urc în tren, montez bicicleta pe suport. Și aștept plecarea trenului. Vine un domn relativ bine îmbrăcat. Mă întreabă dacă am cumva să îi schimb un milion în bancnote mai mici. Regret, nu am. Îmi spune că vrea să dea șpagă nașului, să meargă până la Brașov, că a vorbit cu el, dar nu poate să îi lase mai mult de câteva zeci de lei. În timp ce reușește la un alt călător să schimbe suta de lei în două de cincizeci, nu ma abțin să nu văd la el (cred ca o arătase ostentativ) și o bancnotă de 500 de lei. Deci omul are bani – dar preferă să meargă cu nașul – o fi fost amendat vreodată? Nu cred.

5. Călătorii (1). Evident, dau o tură prin vagon. Chiar în mijlocul lui, văd doua Pirande și cu un puradel. 3 persoane stau pe cinci locuri. Mănâncă niște pateuri și dau pe jos fără cea mai mică jenă. Mă întreb (retoric) – oare astea au bilet? Răspunsul vine la 15 minute după ce trenul se pune în mișcare, când controlorul le mută de acolo pentru că nu au bilet. Tigancile – tot ele cu gura mare – cica controloarea e rea – cum adica se le mute de acolo. Eu cred ca e prea buna. Un control standard al biletelor inainte ca trenul sa plece din statie (era timp berechet), le putea tine pe Pirande la sol sau sa le faca sa isi cumpere bilet. Nu am niciun fel de simpatie – faptul ca ele si individul cu bancnota de 500 nu platesc bilet este un gol de bani la mine la buget.

6. Calatorii (2). Împreuna cu colegul cu care sunt, avem locurile 32 si 34. Ajung la locuri, si vad doua ”doamne” pe spatiul celor 5 locuri. Doua scaune sunt ocupate de ele, un al treilea de picioarele uneia dintre doamne, iar celelalte doua de papornitele danselor. Ma uit insistent, nu spun nimic. Le intreb daca nu cumva stau pe locurile 32 si 34 si imi explica senin – astea sunt, dar mergeti dumneavoastra si cautati alte locuri, ca vagonul este destul de gol. Evaluez intre a le muta cu tot cu papornite si a imi ocupa locul, urmat de compania lor pana la Predeal. Evaluarea rapida imi spune: mai bine stau naiba pe hol, langa bicicleta.

7. Toaleta. Mi-as dori din toata inima ca domnul Fenechiu sa aiba macar de 2 ori pe zi nevoie sa mearga la toaleta si sa aiba fix conditiile din Interregio 1582. E preferabil sa te dai jos intr-o gara.

8. Alexandrina ”Florina” Gatej. Desigur, este cel putin interesant cand un fost colaborator incipient al fostei Securitati ajunge sa fie presedinte al Consiliului de Administratie al CFR Calatori – ceea ce arata mult despre criteriile reale de selectie ale ”managerilor privati”. Doamna Gatej (o clienta a domnului Sima dealtfel care avea, potrivit declaratiilor lui Sima, cont cifrat in strainatate – oare poate justifica fiecare leut transmis prin British Virgin Islands?) vine cu o idee care il entuziasmează pe domnul Fenechiu – low-costul pe caile ferate romane.

Uite ce spune Fenechiu: ”“Alexandra Gatej, o persoana pe care o apreciez, a venit cu o idee care mi-a placut foarte mult si se vede ca experienta din managementul privat o ajuta, aceea de a face un program sa mergi cu 10 lei la mare. Poate este exagerat cu 10 lei. Un gen de low-cost. Exact asta mi-a spus, ca va incerca sa studieze politicile de low-cost din aviatie si sa vedem daca nu putem implementa o politica de low-cost si in transportul de calatori, mai ales ca, daca suntem corecti cu noi, ar trebui sa fie cam low-cost transportul nostru de calatori “

Declaratia lui Fenechiu ne arata ca atat dansul cat si doamna Gatej bat campii intr-un mare fel. Sa ne fie clar – CFR-ul este deja un mare low-cost – din punct de vedere a ceea ce primesti (low) pentru banii platiti (cost). In conditiile in care un bilet pana la Predeal (circa 140 de kilometri) costa 60 de lei – cum dracul poti face un program eficient – Bucuresti – Constanta (circa 200 de kilometri), pentru 10 lei? In conditiile in care trenul dinspre Constanta mai are si o intarziere de mai mult de o ora?. Doamna Gatej nu are nicio treaba cu industria transportului, iar astfel de intiative imi arata ca are un singur scop: sa nu faca nimic pe la CFR, si asta cat mai mult timp, si eventual, dupa o majorare a pierderilor, sa fie co-participanta a unei privatizari pe un leu pe care eventual s-ar face CFR Calatori. Daca as fi fost ministrul Fenechiu, i-as fi dat in cap – metaforic vorbind- doamnei Gatej cu low-costul ei pe CFR. Daca ar fi venit cu o propunere de ”true cost” – adica sa platesti ceea ce ti se ofera (nu as exclude  o scumpire a biletului atata timp cat viteza s-ar dubla), as fi felicitat-o pe doamna Gatej. Dar propunerea dansei de directionare a CFR Calatori catre tinte imbecile nu imi arata decat un singur lucru: apetenta spre evitarea diversilor urmati de Necolaiciuci, cu licitatii trucate, umflate, nenecesare.

La final, sincer, nu ma deranjeaza faptul ca Relu Fenechiu nu merge cu trenul. Dar ma deranjeaza faptul ca ”pune botul” la tot felul de povesti paguboase – cum ar fi low-costul pe CFR, ca in cele din urma, nu face nimic pentru a pune CFR (cu diversele componente) pe baze sanatoase, ca mimeaza managementul privat (un exemplu fiind demiterea lui Dimitris Sophocleous de la CFR – prin respingerea planului de management, pe motiv ca este ”exhaustiv”), ca apreciaza mediocritati si ca habar nu are ce se intampla de fapt in companiile pe care temporar le gestioneaza.

9. Pentru stiinta domnului Fenechiu, ”exhaustiv” înseamnă ”care epuizeaza un subiect, complet, integral”. Ori dansii au respins planului de management al cipriotului pentru ca ”masurile privind dezvoltarea infrastructurii generale erau exhaustive si generale”. Cum dracului sa respingi un plan de management pentru ca – asta inseamna exhaustiv – ”epuizeaza complet, integral un subiect”? Oare nu mai ramanea nimic de manarit? Oare nu mai ramanea nimic de completat de diversi Necolaiciuci sau Gateji?

10. Oximoronul – reprezinta alaturarea a doi termeni contradictorii. Cum ar fi ”exhaustiv și general”. Sau ”hot – cinstit”. Sau ”management privat”. Sau hot ”cinstit”

P.S. Punctele 9 si 10 nu sunt cunoscute de domnul Fenechiu nu pentru ca nu merge cu trenul… ci pentru ca… efectiv… in general incearca o politica de aburire izvorata dintr-o anumita cultura…

P.S.2, actual (iulie 2016). Cele 10 puncte nu sunt cunoscute de către domnul Costescu nu pentru ca nu merge cu trenul, ci pentru ca, efectiv, în general, încearca aceeași politica de aburire izvorâtă din aceiași cultură.

P.S.3. Cum este posibil ca în numai 3 ani, ideea de a călători cu trenul să oscileze între ,,o putem face cu 10 lei”… și ,,un LUX”?

P.S. 4. Pa Costescu. Cine va fi următoarea interfață?

Categorii:Editoriale

Etichete:bostan, costescu, curaj, demisie, remaniere, stiri