Cititorii mei fideli știu că, din când în când, găzduiesc pe http://www.soviani.com, opinii ale unor autori pe care le consider interesante, cel puțin din perspectiva argumentării unor raționamente alternative la scenariile de bază. V-am obișnuit cu opinii economice ale contributorilor http://www.soviani.com. Vă propun astăzi, în premieră, o opinie juridică. Opinia îi aparține lui Dan Velicu, doctor în drept (doctorat obținut la Universitatea din Modena). Iată și opinia:
Regele domnește dar nu guvernează…
Nimeni nu ar fi crezut prin anii ’90 că un articol al Constituției noastre va deveni atât de dezbătut precum cel referitor la desemnarea de către președintele republicii a unui candidat pentru funcția de prim-ministru.
Un conflict constituțional? O lacună a textului, cum deseori conchidem, când mecanismul legal nu funcționează? Nu, nici vorbă.
De data aceasta, textul este cât se poate de clar. Președintele, care este reprezentantul statului, are o obligație şi nu un drept (nu găsim nicăieri formula magică „poateˮ ce apare în alte articole).
El trebuie să confere formă şi doar atât candidatului propus de partidul majoritar sau de o coaliţie majoritară.
Argumente în acest sens:
În primul rând, unul de logică primară. Dacă partidul consultat ar avea doar dreptul de a propune şi preşedintele dreptul de a decide, ar însemna că însuşi textul Constituţiei încurajează criza politică şi conflictul între preşedinte şi parlament, ceea ce nu numai că ar fi absurd, dar ar răsturna orice logică față de rolul de mediator al preşedintelui. Or, guvernul trebuie să fie reprezentativ și consultarea are tocmai scopul de a oferi un cadru formal pentru prezentarea din partea partidului majoritar sau a coaliţiei majoritare a unui candidat spre a evita o posibilă respingere de parlament a unei persoane desemnate şi implicit a unui conflict între preşedinte şi parlament.
În cazul contrar, dacă președintele va refuza înseamnă că încălcă implicit rolul de „organ reprezentativ suprem al poporuluiˮ pe care îl are parlamentul şi împiedică exercitarea atribuţiilor acestuia. Mai mult, orice normă juridică se interpretează în sensul producerii de efecte juridice – în acest caz determinarea învestirii guvernului – şi nu în sens invers.
Este echivocă sintagma „desemneazăˮ pe care o găsim în articolul 85?
Să ne uităm atunci în constituţia spaniolă din 1978, care a inspirat Constituanta română. Art.99 foloseşte pentru monarhul spaniol verbul „propuneˮ şi nu „desemneazăˮ. Şi mai mult, articolul în cauză lasă posibilitatea unei alegeri ipotetice. Niciun cuvânt despre partidul majoritar sau coaliţie majoritară.
Ceea ce înseamnă că textul nostru anulează, în mod clar, orice opţiune chiar ipotetică a preşedintelui.Să mai adaugăm, pentru neîncrezători, că alte constituţii europene nu prevăd nici măcar etapa consultărilor, care, măcar speculativ, într-o interpretare tendenţioasă, ar lăsa loc de alegere.
Că în Marea Britanie, lipsită de o constituţie scrisă, liderul partidului care a câştigat alegerile devine candidatul pentru funcţia de prim-ministru iar regina se limitează la a-l nominaliza strict formal.
Aşadar, textul este cât se poate de clar. Nu are nici măcar nevoie de interpretarea dată de Curtea Constituţională în 2014. Restul sunt „politicianismeˮ…
Categorii:Editoriale
Blogul lui Radu Soviani 
Cred ca de data asta va trebui sa va hotărâți ce-i cu Constituția. In tarile de care vorbiti, este de neconceput ca o persoana penala sa ajunga seful unui partid!!! Apoi Primul ministru este seful partidului câștigător ar alegerilor, alegătorul stie cine este si votează in cunostinta de cauza. Insa la noi Constituția nu prevede ca nu poti fi presedinte de partid , deputat sau senator, precum si alte inalte funcții, daca esti condamnat. In alte țări , orice suspiciune duce la îndepărtarea persoanei. De aici ar trebui sa înțelegeți ca presedintele a ramas garantul Constituției si cam ultimul care mai poate face ceva inainte ca Romania sa ajunga pe mana unor penali. Asistăm la o lupta pe viața si pe moarte, se doreste transformarea Ro intr-o tara sud-americana, condusă de carteluri.
Atenție mare, propagandist mic, în România escrocii care pierd case în instanță nu sunt penali, în timp ce șefii de campanie care numără votanții în timpul scrutinului sunt penali.
Plimbă porcul.
ce ne facem daca si presedintele este penal?