Rețeaua (I): Tacere suspecta în jurul celui mai important dosar DNA, vreodată: mita de 20 de milioane de Euro la contractul de un miliard de Euro (CFR).


Tacere suspecta în jurul rețelei și unor actori cheie (mituitor, avocați) din jurul mitei primite de Sebastian Vladescu, Ionut Costea, Cristian Boureanu, Dascălu, Mititelu și alții, – mituiți prin șpaga de  20 de milioane de Euro dată pentru cea mai scumpa reabilitare a unei cai ferate, din lume – București-Constanța. Valoarea contractului a fost de aproximativ un miliard de Euro față de circa 670 de milioane de Euro cât se estima la momentul contractării construcțiilor.

Voi detalia în acest articol de ce acest dosar este cel mai important instrumentat vreodată de DNA și riscurile/indiciile ca DNA ,,să se împiedice”, la fel ca în dosarul Microsoft. 

Mita de 20 de milioane de Euro la contractul de un miliard este  este breaking news-ul zilei de 18 aprilie 2018.

Articolul prezent l-am scris în proporție de 90% în ziua breaking-news-ului (dar  il voi prezenta episodic). Fiind un articol de documentare, am ales să aștept două zile înainte de a îl publica, pentru a îmi verifica semnele de întrebare legat de cum este diseminat subiectul de presă, ce informații transmite DNA suplimentar, cum,  și mai ales în ce scop.

Din păcate, rezervele mele au fost întemeiate: pe lângă faptul că DNA i-a audiat pe Sebastian Vlădescu sau Ionuț Costea pe ușa din dos (în maniera în care a audiat și alți lucrători din fostul comerț exterior socialist, gen Mișu Negrițoiu), DNA rămâne lacunar în a comunica corect și complet date despre caz.

Parcă ar proteja pe cineva, sau mai degrabă CEVA. Iar acel CEVA nu poate fi decât rețeaua completă implicată în spaga de douăzeci de milioane de Euro care timp de 13 ani (în acest caz) a spoliat bugetul de stat, cea sub scutul căreia s-au făcut ZECI de cazuri CFR.

Cronologic, DNA a anunțat în 18 aprilie 2018, printr-un comunicat disponibil AICI că i-a cerut lui August Lăzăr (Procuror General al PICCJ) să îl sesizeze Președintele României (Klaus Iohannis) pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de Sebastian Gheorghe Teodor Vlădescu, la data faptelor (2005 dar și 2009), ministru al finanțelor publice.

Îmi sare în ochi încă de la început faptul că DNA protejază atât mituitorul cât și firma de avocatură implicată în operațiunile de spălare de bani făcute pentru disimularea mitei pentru Vlădescu, Costea și alții.

,,În circuitul fictiv a fost interpusă o societate de avocatură, mai multe firme afiliate acesteia și o serie de societăți controlate de cei trei, fiind încheiate mai multe contracte fictive.”

Poate fi Mosack Fonsseca.

Dar, în condițiile în care complicitatea la spălare de bani și beneficiile obținute sunt în sine infracțiuni și dacă societatea de avocatură nu este una străina, paravan pentru infractori naționali (ceea ce pare), primul semn de întrebare pe care mi-l adresez este dacă societatea de avocatură protejată de DNA prin nemenționare este cumva una din România.

O fi aceiași cu aceea aleasă de Klaus Iohannis pentru a îl reprezenta în dosarul escrocheriilor cu case? Nu am niciun indiciu ca e, dar nici că nu e.

Romania’s Pitesti Court of Appeal rules against President of Romania who wanted to keep a house he got by fraud. Romania’s President was advised and defended by a former ‘’Securitate’’ officer in the case.

Ar fi nedrept ca într-un caz de corupție care implica un contract de un miliard de Euro din bani publici – mai mare decât contaractul de spoliere a banului public Fujitsu Simens Computer AG – Florică-Pescariu-Statul Român (cunoscut ca dosarul Microsoft), prin nemenționarea firmei de avocatură implicate să planeze suspiciuni asupra vreunei onorabile case de avocatură.

Pe de altă parte, nu exclud ca avocații participanți la schema infracțională să fie apropiați de actuala Banca Comericală Română (cea care a absorbit BANCOREX), având în vedere legăturile mai vechi dintre beneficiarii pe lanțul mitei invocate de DNA (Ionuț Costea, Sebastian Vlădescu) și procesul de distrugere a BANCOREX, distrugere finalizată prin absorbția în BCR și privatizarea către ERSTE Bank în scopul ascunderii urmelor, făptașilor și mai ales Rețelei.

Și nu exclud, până la publicarea numelui societății de avocatură, ca societatea respectivă să aibă legătură cu cel puțin un fost ministru al justiției din România.

Și tocmai pentru că nu exclud pe nimeni, este obligatoriu ca DNA să facă public numele societății de avocatură. Poate e vorba de casa de avocatură Mosack-Fonsecca? Sau poate e vorba de o casă de avocatură românească din vecinătatea SRI? Chiar aș vrea să știu. La fel ca și numele MITUITORULUI. 

În continuare voi împărți acest articol în 3 părți: despre mituitor, despre mituiți (episdoul I) și despre rețea (episodul II și următoarele).

Despre MITUITOR.

Înțeleg din puținele surse de presă care nu s-au mulțumit cu ceea ce a comunicat lapidar DNA, că ar fi vorba despre asocierea de firme Swietelsky-Wiebe-Takenakacea care încă din 2003, prin Wiebe România (perioadă neacoperită de comunicatul DNA) a câștigat licitația  privind reabilitarea căii ferate București-Constanța. Atenție, vorbim despre o componentă a coridorului IV Paneuropean, deci despre bani europeni. Wiebe este o companie germană, prezentă în România din 2001. Eventuale infracțiuni în contractele comerciale încheiete de Wiebe în România ar fi putut fi sesizate de oricare Parchet european al unui stat membru Schengen. Cum ar fi Parchetul de la Munchen sau cel din Viena.

A doua companie din consorțiu este Swietelsky. Companie austriaca, cu prezență și în România. O eventuală sesizare a suspiciunilor de corupție pentru contracte comerciale în România legată de Swieteski, ar fi putut fi sesizat de Parchetul de la Viena pentru că Austria este țară Schengen. La fel ca în cazul EADS, care și până la acest moment se află în nelucrare la DNA. Unii speră la o prescriere.

Dar ceea ce este foarte important abia urmează, în acest moment:

Numele companiei Swietelsky apare într-o sesizare atenție, a OLAF (Oficiul European Antifraudă) către Guvernul Ungariei, din decembrie 2017. Sesizarea privește cel mai mare scandal de corupție din Ungaria, având drept subiect furturi uriașe din fonduri europene care au avut ca mijloc cel mai mare contract din fonduri euroepene încheiat în Ungaria de la aderarea acestei țări la Uniune. Contractul Metro4.

Extras din raportul OLAF, decembrie 2016

Este vorba despre scandalul de corupție METRO4 (lina 4 de Metrou din Budapesta), cunoscut ca fiind cel mai mare caz de fraudă și corupție în Ungaria și cel mai mare proiect finanțat din fonduri europene în Ungaria (exercițiul financiar 2007-2013).

Valoarea contractelor a totalizat 1,75 miliarde Euro, din care circa 700 de milioane de Euro au provenit din fonduri de coeziune. Cazul a fost  investigat de OLAF începând cu anul 2012 și făcut public în ianuarie 2017. Investigația a găsit nereguli în privința unei valori contractuale de un miliard de Euro din cele 1,75 miliarde – valoare totală.

Potrivit OLAF, ,,96% dintre neregularități au aprăut în contractele semnate cy 6 firme mari, dintre care cele mai răsunătoare sunt: Siemens AG, Swietelsky, Strabag, Vinci (prin asocierea în consorțiul BAMCO alături de Strabag și Hidepito), Alstom).

Toate aceste firme le regăsim în contracte pe bani publici și europeni și în România, după cum urmează:

a) Fujitsu-Siemens din Austria este cap de afiș în dosarul Microsoft, dosar în care DNA s-a împiedicat pe motiv de ,,prescriere”, neîncandrând suspect dosarul achizițiilor de licențe Microsoft de Guvernul României de la Fujitsu Siemens Computers (2004), la grup infracțional organizat (imprescriptibil).  Citez din comunicatul DNA datat 1 februarie 2018: ,,Aceeași soluție a clasării s-a dispus față de TĂNĂSESCU MIHAI-NICOLAE pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și spălarea banilor, constând în faptul că în perioada iunie 2003 – noiembrie 2004, a pretins și primit de la Florică Claudiu Ionuț și de la o altă persoană, prin intermediari, sume de bani provenind din încasările firmei Fujitsu Siemens Computers, ca urmare a derulării contractului de licențiere Microsoft. Astfel, în contul unei persoane din familia ministrului, a fost transferată suma de 82.000 euro, din contul unei firme din Liechtenstein. Din cercetările efectuate a rezultat că firma din Liechtenstein este controlată de unul din intermediari, care la rândul lui a primit bani de la o companie alimentată exclusiv cu fonduri obținute de Fujitsu Siemens Computers.” . 

În cazul achiziției de licențe Microsoft de Guvernul României prin Fujitsu-Siemens, a fost un contract supra-evaluat, achiziție directă (fără licitație), făptuitorii fiind spălați de procurorii anti-corupție, prin prescriere, așa cum am scris aici:

Despre cooperarea SRI-DNA in cazul Microsoft. Si ce spun americanii.

În cazul achiziție de servicii de la Siemens în Ungaria, procurorii OLAF au documentat că Siemens a primit informații confidențiale în timpul procesului de licitație, motiv pentru care OLAF a cerut Ungariei restituirea întregii sume, peste de 100 de milioane de Euro. La fel și în cazul BAMCO.

b) Swietelsky – o regăsim acum în România în prezentul contract de un miliard de EURO (CFR) cu șpagă de ,,20 de milioane de Euro”.

Banii primiți de Swietelsky în Ungaria (24 de milioane de Euro) au fost solicitați integral a fi returnați la Comisia Europeană de către Ungaria, după neregularitățile găsite la contractele de amenajare a interiorului stațiilor de metrou.

c) Vinci-Strabag (+Actor), consorțiu anunțat de Victor Ponta în 19 decembrie 2013 ca fiind cel care va construi, în concesiune, ceea ce am numit mega-escrocheria Comarnic-Brașov prin care costul autostrazii ajungea la 8,1 miliarde de Euro (de la o estimare de 1,82 miliarde de Euro), respectiv, cel mai scump kilometru de autostradă din lume: 160 de milioane de Euro pe kilometru. Dacă vreți să vă reamintiți ce i-am spus eu lui Victor Ponta înainte să îi spună Florian Coldea direct sau prin Ghiță, puteți vedea aici (ceea ce nu mi-e clar este dacă avertismenelte Coldea/Ghiță au fost în scopul protejării rețelei, șeful operativ al SRI neavând cum să nu știe în 2015 că OLAF pornise o investigație pe contractele semnate de BANCO (Vinci-Strabag) în Ungaria, încă din 2012):

Si eu i-am spus lui Victor Ponta ca va fi arestat daca va semna contractul Comarnic-Brasov. I-am spus si unde.

d) Alstom a modernizat constant trenuri de metrou în București. Și nu numai

Subliniez, scandalul celui mai mare caz de corupție din fonduri europene din Ungaria, în urma sesizării OLAF, datează din ianuarie 2017, și este cel mai mare caz de corupție din fonduri europene, după ce guvernul Ungariei a primit raportul OLAF în decembrie 2016.

DNA a pornit cazul mitei de la CFR (Costea, Vlădescu, Boureanu și alții)  în anul 2017, după ce, sub protocol cu SRI, ,,i-a scăpat” investigarea celui mai mare contract din fonduri europene din România, de până acum (DNA face referiri la fapte, etapizate din 2005 până în 2009 și din 2010 până în 2014).

Ar fi putut să scape aceste infracțiuni, mergând pe firul banilor (autonom și nu ,,forțați” de OLAF) pentru cel mai mare contract din fonduri europene, DNA-ului, dacă nu ar fi existat protecție instituțională?

Opinia mea este că tocmai această protecție instituțională ,,a împiedicat”, ca și în cazul Microsoft, DNA să facă realmente acte de cercetare, rechizitorii, să se sesizeze, ajungându-se la prescriere.

În raționamentul pe care îl expun ajung la concluzia că DNA nu s-ar fi apucat vreodată de acest dosar, dacă nu ar fi fost sesizat de OLAF.

De aceea cred că  DNA, în opinia mea, încearcă să ascundă și să cosmetizeze prin lapidarul comunicat de presă din 18 aprilie 2018 ceea ce reprezintă cazul de corupție cu cea mai mare valoare unui contract suspectat de fraudă din istoria României în Uniunea Europeană, de până acum.

Elemente suplimentare pentru acest raționament sunt: în investigarea acestui caz, DNA arată că se poate ,,să meargă pe firul banilor”, pentru a treia oară – a doua oară în dosarul Teldrum și atenție, acolo după ce inițial CLASASE, ulterior fiind sesizat de OLAF.

Prima oară a mers DNA pe traseul banilor în dosarul Microsoft, în opinia mea, cu tardivitate programată.  Și acolo dosarul a fost pornit în urma invesigațiilor și informărilor parchetelor din Munchen și Viena referitoare la EADS, în urma cărora procurorii externi i-au descoperit pe cei care sifonau prin acte de corupție bani publici și au pus la dispoziție dovezi. DNA s-a împiedicat în acest caz.

De aici se nasc 2 întrebări:

  • prin faptul că nu merge pe firul banilor, acțiunile și inacțiunile unor procurori DNA sunt de natură să protejeze REȚEAUA?
  • prin modul în care investighează unii procurori DNA cazurile de corupție, atunci când nu au încotro și când partenerii internaționali (OLAF, FBI, Comisia Europeană) pun la dispoziție dovezi irefutabile,  care devoalează REȚEAUA iar DNA este pusă în imposibilitatea ingnorării beneficiarilor reali, cum se face că rețeaua rămâne doar ,,ciupită”?

Pentru că eu nu voi crede vreodată că 7 indivizi ca  Vlădescu, Ionuț Costea, Boureanu, Mititelu și încă vreo 3 făceau ei șpăgi la cel mai valoros contract din fonduri europene și publice documentat până în prezent de DNA la sesizarea partenerilor externi, fără ca aceștia să depindă de o REȚEA, protejată instituțional.

Despre această REȚEA, doar ușor ciupită de DNA (cu același nucleu dur salvat prin prescrierea faptelor unor alte rotițe din dosarul Microsoft) și asta doar pentru că OLAF a sesizat instituțiile din România (și nu SRI/SIE), în episodul II, pe care îl voi publica mâine.

Până atunci, vă invit să aveți în vedere ce cred eu: alde Vlădescu și Boureanu sunt doar niște combinatori.

Singurul lucru valoros din comunicatul DNA privind șpaga de 20 de milioane de la CFR (pentru contractul de un miliard), în afara de știrea în sine, este numele lui Ionuț Costea (cunoscut ca fost Președinte EXIMBANK și cumnat al lui Mircea Geaonă). Câți mai știu că primul loc de muncă al celui cercetat acum pentru o mită de 4,5 milioane de Euro, a fost după absolvirea Univeristății din Brașov  în 1984, societatea Hellade Enterprise, ulterior fiind promovat în 1986 la Trustul Carapați unde la prins și Revoluția până în 1991? Natural, cum ar fi făcut oricare dintre noi, Ionuț Costea a ales după 1991, pentru doi ani, societatea suedezeă Leskell. Simțind o rechemare în țară, în 1992 Ionuț Costea ajunge la Ministerul Finanțelor Publice, de unde se ocupă până în 1995-1996 de ,,analize privind datoria externă și de rapoarte privind împrumuturile garantate de stat” – deci și de creanța REPSOL a statului român, pe care ,,Dinu Patriciu” & Co și-au însușit-o și cu care ,,au cumpărat” Petromidia? Și mai ales, fiind foarte aproape de activitatea fostei BRCE și implicat activ în lichidarea BANCOREX. De unde apar și legăturile ce vor consolida cu Sebastian Vlădescu.

Și încă ceva: spre deosbire de Mugur Isărescu ,,Manole”, care, potrivit pressone.ro a fost ofițer deplin conspirat, intrând pe pile în fosta Securitate când se pregătea în 1971 să absolve facultatea și în ceea ce pressone numește ,,Rețeaua DIE de la Institutul de Economie Mondială”, Ionuț Costea s-a angajat direct în comerțul exterior, fiind probabil foarte bine văzut de Oficiul ARGUS. Mai bine văzut decât Mugur Isărescu.

Nu la fel de bine îl vede acum DNA-ul pe domnul Costea, pe care îl mediatizează mai degrabă ca ,,Mircea Costea”, în loc de ,,Ionuț Costea”, Mircea fiind al doilea prenume.

Despre toate acestea, în episodul următor.

Reclame


Categorii:Stiri

Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: