De ce BNR nu a redus agresiv dobânda de politică monetară de la 2,5% spre 1% în ședința din 20 martie, reducând astfel cert povara bancară pe populație?  De ce ales să reducă dobânda doar cu 0,5 puncte, în condițiile în care reducerea aceasta a fost anulată ex-ante (dobânzile din piață, anterior, în condiții de lichiditate, se majoraseră cu 0,41 puncte). 

De ce și puterea și opoziția (care au născut împreună conducerea colectivă a BNR) evită măcăr să pună în discuție principala măsură care ar avea efect real pentru reducerea poverii bancare (și limitarea degradării nivelului de trai) și anume costul creditului, deja mare înainte de criză și insuportabil dacă BNR mai rapid și Consiliul Concurenței (atent) nu iau măsuri reale? BNR nu a redus nici măcar până la minimul istoric de 1,75 dobânda cheie, în timp ce toate băncile centrale se află la minime istorice.

Puterea, prin OUG, propune creșterea poverii bancare a populației: așa numita măsură de urgență privind suspendarea plăților prin includerea dobânzilor în principal, nu numai că era posibilă și înainte de OUG, dar creștere povara bancară a populației după criza de sănătate publică. În înțelegere cu BNR (fereastra de ,,a aplica la această facilitate” este rezumată la starea de criză timp în care BNR ține dobânzile sus). Cine aplică acum, chiar dacă BNR va lua ulterior decizia de reducere agresivă a ratei de dobândă nu va beneficia de capitalizarea dobânzilor mici. Deci această OUG îmbie populația să accepte oferta otrăvită cât încă dobânzile sunt mari. Puterea IGNORĂ soluția reducerii reale a dobânzilor.

Opoziția, prin Parlament, propune ceva de genul să nu se plătească rate de principal și dobânzi. Zău? Și cine le plătește. De ce atât puterea cât și populația ignoră cel mai la îndemână instrument, măcar prin aducerea agresivă în spațiul public astfel încât să înțeleagă și cei pe care ei i-au numit politic în Consiliul BNR, că au la îndemână reducerea dobânzii cheie de către BNR spre 1%?

Iată ce s-ar întâmpla dacă BNR ar fi redus/ar reduce în mod real și de urgență dobânda cheie spre 1%. Astăzi sau cel târziu mâine, 30 martie 2020:

• la resetarea din 31 martie 2020 a creditelor pentru populțaie, rata de dobândă ROBOR la 3 luni (în funcție de care se restează creditul și la care se adugă 1,9-4 puncte procentuale) ar fi fost spre 1,5% (față de 2,6 în prezent). Asta înseamna o reducere semnificativă a ratei de dobândă plătită de populație la credite în perioada de criză și pe cale de consecință, un plus de disponibilități financiare pentru populație în scopul subzistenței, și nu pentru bănci (soluția propusă prin OUG), pentru majorarea profiturilor. Dacă BNR reduce dobânda spre 1% după 31 martie, sau după ce guvernul dă metodologia de ,,suspendare” a ratelor (prin capitalizare) este prea târziu.
• o astfel de reducere ar conduce și la scăderea semnificativă a costului la care se împrumută statul român în această perioadă complicată (și echivalent o reducere a profitului băncilor), deci o pantă mai lină de creștere a datoriei publice (pe care tot populația și companiile o plătesc);
• o astfel de reducere ar fi fost de natură să penalizeze capitalurile speculative astfel încât BNR să nu ofere un prietenos curs de schimb pentru ieșirea acestora (și a profiturilor băncilor), cum face acum când țintește cursul și nu dobânda;
• iar o astfel de măsură, însoțită de obligativitatea ca băncile să marcheze la piața valoarea titlurilor de stat din portofoliu (și să aducă capital, inclusiv să nu mai externalizeze profituri) ar fi contribuit la costuri decente pentru împrumuturile noi ale statului român.
• o astfel de măsură ar încuraja în mod real populația care încă mai are capacitatea să plătească, ca, din ceea ce achită și acum lunar, să achite băncilor mai mult din principal (și să scadă povara bancară viitoare), și nu să își mărească principalul prin capitalizarea dobânzii, crescându-și povara bancară și având certitudinea incertitudinii veniturilor din perioada de după criza de sănătate publică. La dobânzi mici, plătind aceeași rată lunară, mai mult se duce spre reducerea principalului (pentru că devine costul mai mic cu dobânzile inclus în rata lunară). Este necesară inclusiv țintirea spre zero a comisioanelor bancare pentru plată anticipată

Ce au ales cei din BNR să facă nețintind o rată a dobânzilor spre 1% ci țintind cursul de schimb (nepenalizator pentru capitalurile speculative)?

• au ales să vulnerabilizeze populația în fața crizei – în mod concret neluând nicio măsură pentru populație. Reducerea timidă de 0,5% a fost anulată ex-ante prin evoluția ROBOR ascendentă de dinainte de decizie (cu 0,41%). Dar Consiliului Concurenței și alte autorități ale statului au instrumentele și capacitatea să documenteze înțelegerea la preț și specularea economică a pandemiei, în favoarea unor obligații personale și nu în favoarea populației;
• au ales să favorizeze externalizarea profiturilor băncilor și a capitalurilor speculative, nepenalizate prin curs și să nu oblige băncile să aducă capital dacă speculează nevoia de bani a statului, în perioadă de criză;
• au ales, împreună cu Guvernul, o modalitate nepermisă în situație de criză, să majoreze povara bancară a populației prin ,,facilitatea” de dobândă la dobândă fără să fi țintit în prealabil un nivel de dobândă adecvat crizei fără precedent prin care trecem.

În această criză fără precedent, băncile centrale care țintesc măsuri către populație (mai puțin România și Rusia) au luat următoarele măsuri:

• FED-ul american a redus dobânda practic la zero (în 2 etape, prima în 3 martie 2020), astfel încât să scadă povara bancară la un minim istoric pentru populație. Guvernul SUA a interzis băncilor operațiunile prin care erodează profiturile impozabile (BNR favorizând prin prevederile sale privind provizioanele ca, deși băncile din România au avut profit record anul trecut – 1,3 miliarde Euro), să nu plătească impozitul aferent exercițiului bugetar). Tot Guvernul SUA interzice acționarilor băncilor ca din profituri să răspcumpere acțiuni la prețuri discountate de criză și să speculeze astfel criza, pe baza profiturilor anterioare. Rețineți: în SUA avem minim istoric al dobânzii. Practic zero.
• Banca Centrală a Angliei a redus în două rânduri dobânda, întâi la 0,25 și apoi  la 0,1, astfel încât a ușurat povara bancară pe populație, rămânând mai mult disponibil din rata anterioară crizei pentru nevoile curente. Minim istoric al dobânzii.
• Polonia a redus încă din 17 martie dobânda cheie la nivelul minim istoric de 1% (de la 1,5%).
• Cehia redusese deja dobânda cheie de la 2,25% la minimul istoric de 1,75% și a anunța băncile comerciale să nu cumva să distribuie dividende în perioada următoare.
• Ungaria a anunțat morotariu în privința ratelor și dobânzilor bancare în condițiile în care dobânda de politică monetară era deja la minimul istoric de 0,9%.
• România a ales să nu reducă dobânda nici măcar până la minimul istoric de 1,75%. Măsura reducerii de la 2,5% la 2% era potrivită dacă economia încetinea ușor și nu într-o criză fără precedent pe parcursul vieții noastre, în care în mod cert vom avea recesiune. Dramatică. Se vor pierde sute de mii de locuri de muncă. Și zeci de mii sau sute de mii de companii vor da faliment.

Așdar, în timpul ce băncile centrale luau măsuri reale pentru populație (în condiții de piață) BNR a ales să mimeze reducerea de facto a ratei de dobândă (a redus dobânda cheie de la 2,5% la 2%) după ce ex-ante dobânzile ROBOR se majoraseră în piață (în condiții de lichiditate – deci existând bani!!!), și practic BNR nu a făcut nimic pentru populație, ci doar pentru acționarii băncilor.

Un singur corespondent mai găsesc în lume, echivalent: Rusia, care a păstrat rata de dobândă cheie la 6%, cam ceea ce a făcut și BNR, având în vedere că dobânda medie la creditele pentru persoanele fizice este permisă și tolerată de BNR la nivelul de 7,03% (deși dobânda cheie este de numai 2%).

Subliniez că o anulare a ratelor sau o ștergere a dobânzilor este o măsură himerică. Cine le plătește? Dar reducerea poverii bancare în perioadă de criză prin reducerea substanțială a dobânzilor practicate la credite, nu numai că este o măsură adecvată dar este și posibilă. Pe 3 paliere:

1. Reducerea în mod real a dobânzii cheie spre 1%. În prezent este 2%, redusă timid de BNR în 20 martie cu 0,5% până la 2%. Nu e nici măcar la minimul istoric de 1,75%.
2. Reducerea marjei de profit a băncilor comerciale prin reducerea spread-ului dintre dobânzile pe care le plătesc la depozite și cele pe care le încasează la credite. În condiții de piață, pe care reducerea dobânzii BNR spre 1 la sută le-ar favoriza. În prezent băncile  plătesc 2% la depozite și încasează 7% la credite – un interval mai mare decât în criza de lichiditate din ianuarie-martie 2009, când marja era de 4 puncte procentuale, dar dobânda la credite era mai mare cu un sfert decât dobânda la depozite.  Acum dobânda la credite este mai mare cu 250% față de dobânda la depozite (marja de 5 puncte procentuale)
3. Se încurajază astfel situația în care aceia care pot încă să plătească în avans ratele de capital din aceeași sumă pare care o plătesc în prezent ca rată să achite mai mult principal și mai puțină dobândă (dobânzile fiind reduse). Iar celor care chiar nu pot să plătească, într-o primă fază, li se pune în plus la credit (li se capitalizează) dobânda, dar la un nivel mult mai mic decât în prezent.

Așdar,

• BNR poate și astăzi și mâine să ia o decizie reală în favoarea populației și să nu țintească doar propriile interese și de grup, reducănd astfel în mod real povara bancară pentru populație. Asta înseamnă o măsură cu adevărat excepțională (și nu mimată, cum a făcut în 20 martie, în esență, măsuri integral în favoarea băncilor) și să reducă rata de dobândă cheie spre 1%, astfel încât povara financiară pe populație să scadă, în perioadă de criză și nu să crească.
• Simultan Consiliul Concurenței trebuie să verifice în cel fel s-au înțeles și se înțeleg băncile la scutul BNR, astfel încât să ridice rata de dobândă ROBOR din piață, anterior deciziei din 20 martie 2020, ceea ce reprezintă a anulare ex-ante a reducerii de 0,5 puncte procentuale. În mod real, nimic pentru populație.
• Iar băncile trebuie convinse legal (de BNR și Consilul Concurenței) să lase în perioada de criză specula manifestată și pe perioada de boom economic (la scutul BNR) și să nu se mai înțeleagă în privința costului creditului. Ele trebuie să reducă spread-ul – marja de dobândă dintre dobânzile pasive (cât îi costă ca să atragă banii) și dobânzile active (la cât plasează banii în perioada de criză).

În ianuarie 2020, băncile plăteau în medie la depozitele populației 2,01% pe an, și percepeau la creditele pentru populație, în medie, 7,03% pe an. Asta înseamnă o marjă de profit de 5,02% pe an pe care BNR o conservă și o încurajează prin neluarea vreunei măsuri care să reducă povara bancară pentru populație ci din contră, să o majoreze. Graficul dobânzilor la depozite și credite în ultimul an este mai mult decât elocvent:

Concluzionez spunând că există mecanismele legale pentru reducerea acestei marje, în condiții de piață, de la 5,02% la cel mult 2%, dacă mecanismele statului de drept din România reușesc în starea de alertă și de urgență în care ne aflăm, să documenteze de ce nu reduce BNR dobânda cheie spre 1% imediat și de ce nu sunt aplicate mecansimele legale prin care dobânzile la credite în perioada de criză pot să coboare de la 7% spre 3,5%. Desigur,  ,,riscul” (pe termen scurt așa cum s-a demonstrat în Polonia, Cehia și Ungaria) este ca BNR să nu mai ofere cursuri prietenoase de ieșire obligațiilor economice și să țintească prin măsurile luate în mod evident, populația și nu să lase nepenalizate capitalurie vagoaboande, pe care nu le protejează țintind cursul și nu dobânda.

Dacă cel târziu mâine, 31 martie 2020, BNR va reduce dobânda de politică monetară spre 1%, nu s-ar mai așeza în mod păgubos pentru populație și pentru banul public, mereu, ,,în spatele curbei” față de toate băncile centrale (mai puțin Rusia) și mai ales, față de populație. În prezent BNR pare să se situeze în schimb ,,mult în fața curbei” față de propriile obligații economice, consolidate în ultimii 30 de ani. Procedând astfel, BNR ar putea inversa actuala situație din criză în care populația, cea mai lovită de criză economică este pusă în situația să prefinanțeze profiturile băncilor comerciale. #puterealupuluipoliticiimonetareestehaita.

Categorii:Editoriale, Stiri, The Money Show

Etichete:capitalizarea dobanzii, Consiliul Concurentei, coronavirus, COVID, decizii banci centrale criza, manole, Mugur Isarescu, reducerea dobanzii cheie, sa suspend plata creditului?