Este interesant cum in articolul publicat astazi, 14 aprilie 2020, si semnat de directorul SRI Eduard Hellvig in revista lor, directorul SRI vorbeste despre ,,provocarea maturizarii” și nimic despre criza COVID și despre foștii ofiteri SRI sau vecinii Academiei Nationale de Informatii unde singurul lucru pe care par sa il fi invatat acesti vecini este de a specula economic pandemia, prin firme fantoma.

Voi dedica in curand un articol mai larg, dar pana atunci, promit sa retin ceea ce zice seful SRI azi: ,,Viitorul SRI se construieşte folosind concepte precum descentralizare, organizare flexibilă și agilitate operațională. Dar pune accent pe modele democratice, stat de drept şi stimularea unei culturi civice, alături de operaţiuni eficiente, linii de etică şi ideea de echipă.”.

Ne promite Hellvig că renunta SRI la colaboratorii judecatori si procurori, la sursele judecatori si procurori si la judecatorii si procurorii de protocol? Pentru ca in privinta multor procurori, chiar șefi,, pare că SRI le tolerează în continuare complicitatea la capturarea și mimarea statului de drept.

Să îl credem pe Hellvig sau să citim acest ,,statement” drept o nouă tenativă de vopseală?

Nu de alta, dar am văzut ieri pe HBO filmul ,,Colectiv” (partea a doua). Cea în care mi-a fost dat pentru prima dată posibilitatea să îl văd pe post de figurant pe Vlad Voiculescu – fost ministru al Sănătății și urmaș de turnător la Securitate, în birou cu Laura Codruța Kovesi (filmată din spate) și cu Marius Bulancea – filmat din profil (cred că era filmat în 2016). Oare și asta face parte din procesul de maturizare al SRI? Nu mă refer la înălăturarea procurorilor de protocol gen Laura Kovesi sau Marius Bulancea. Ci la ce ar putea să însemne ipotetica situație în care procurorii de protocol Kovesi și Bulancea ar fi fost puși în situația să îl cerceteze penal pe Vlad Voiculescu.

S-a maturizat SRI prin lustrarea de facto din magistratură a procurorilor de protocol Augustin Lazăr și Laura Codruța Kovesi s-au s-a vopsit, ca să treacă pe sub radar?

Citiți promisiunile lui Hellvig AICI, dar și aici:

Sau, cu copy-paste, aici:

Cultura pop a Internetului a înregistrat în 2019 viralizarea unui subiect încărcat de melancolie și nostalgie. Provocarea 10YearsChallenge a pus față în față chipuri de vedete și de oameni obișnuiți cu fotografii realizate la zece ani distanță, imagini ilustrative pentru trecerea timpului, metafore ale trecerii în alte etape de viață. Dacă fotografiile inițiale ilustrau o atitudine tonică şi impulsivă, imaginile actuale arătau o atitudine ce dobândise între timp un stil distinct și o personalitate mai conturată.

La treizeci de ani distanță, diferențele pot părea chiar și mai acutizate, mai dependente de formă și de maniera de percepere a vieții. Schimbarea există fie că decidem să o acceptăm, fie că îi rezistăm și ne menținem atașați de un model idealizat al trecutului. Evoluţia este în noi și în exteriorul nostru și nu este nevoie de prea multe alăturări portretistice pentru a o percepe corect.

De aceea, exercițiul unui imaginar 30YearsChallenge instituțional devine firesc și aproape obligatoriu pentru SRI. De unde am pornit? Cum ne prezentăm azi ca rol social în arhitectura subiectivă a fotografiei de grup numită Statul Român? Cum suntem fiecare dintre noi în marea familie a României, ca instituţie, ca profesionişti, dar şi ca simpli cetăţeni?

Îndrăznesc să afirm că, la treizeci de ani de la înființare, SRI nu a încetat să se maturizeze, să își sporească în mod constant eficienţa, experiența și prestanța instituțională – în ţară, dar şi în familia mai largă a NATO, a lumii occidentale din care facem parte. Mai mult decât o instituție fundamentală în serviciul românilor, SRI îşi doreşte să devină un simbol al competenţei care înglobează o devenire de trei decenii pentru care au lucrat câteva generații de ofițeri.

După 30 de ani, există momente memorabile pe care ți-ai dori să le povestești nepoților. Clipe de împlinire profesională la care visează orice tânăr student al academiei de informații. Maturizarea înseamnă acceptarea misiunii publice, un cadru democratic şi corect de funcţionare și înțelegerea circumstanțelor speciale care guvernează profesia noastră. Dar una dintre reguli stipulează că nepoții primesc foarte puține povești cu eroi. Istoriile rămân contorizate exclusiv în arhive și în memoria instituţiei.

Desigur, orice poveste de viaţă are şi capitole pe care le-am dori uitate. Dar nu o vom face, folosim de fiecare dată neîmplinirile drept combustibil pentru a extrage lecţii noi, pentru a ridica standardele şi pentru a performa mai bine.

La treizeci de ani de la înființare, evoluţia Serviciului nu se oprește. Dimpotrivă, fiecare pas trebuie să ducă la consolidarea unui model de societate şi stat pe care şi-l doresc majoritatea românilor, unul mai democratic, mai corect şi mai sigur, mai aproape de oameni şi de nevoile lor reale, mai capabil să înţeleagă lumea în care trăim şi tendinţele cu care ne confruntăm. Din 2019, SRI funcționează într-un desen regional, mult mai adaptat stilului de societate actuală și tendințelor moderne europene. Ca un compliment pentru munca noastră, ideea a fost îmbrățișată și de alte instituții naționale care iau în calcul reorganizarea pe criterii regionale. Viitorul SRI se construieşte folosind concepte precum descentralizare, organizare flexibilă și agilitate operațională. Dar pune accent pe modele democratice, stat de drept şi stimularea unei culturi civice, alături de operaţiuni eficiente, linii de etică şi ideea de echipă.

Exercițiul imaginar 30YearsChallenge ne arată o fotografie a unui SRI mai matur, încrezător și suplu, care își cunoaște misiunea, potențialul și obligațiile față de cetățeni şi faţă de ţară. Un SRI care știe că nu va putea nicio clipă să rămână fermecat de o fotografie de moment. Un SRI care îşi asumă o maturizare perpetuă.
#PatriaAPriori#România#Viitormatur

Autor: Directorul Serviciului Român de Informaţii, Eduard Hellvig

Categorii:Editoriale

Etichete:Hellvig, lustratie, NATO, SRI, stat de drept, US State Department